INSTITUTIA IMUNITATILOR FEUDALE erau denumite ohava in Tara Romaneasca si uric in Moldova.

. Imunitatea se acorda prin hrisov domnesc si conferea titularului sau drepturi de administrare politica, de judecata si de comanda militara asupra populatiei de pe domeniile lor, precum si dreptul de a face comert, de a percepe diferite venituri in folosul lor, scutire de plata oricaror dari catre domnie. Din continutul imunitatilor feudale rezulta ca ele confereau feudalilor o anumita independent politica in sensul ca dregatorii domnesti nu aveau competenta pe mosiile investite cu imunitati, functiile statului fiind exercitate pe aceste mosi prin intermediul aparatului de slujbasi propriu al acestor feudali. Imuntatile au aparaut imediat dupa intemeierea statelor romanesti feudale de sine statatoare intrucat puterea politica si economica a marilor feudali era superioara domnului si ca atare ei au impus consacrarea si pe plan juridic a privilegiilor lor de a conduce si d.p.d.v. politic populatia de pe domeniile care le apartineau . Sistemul imunitatilor feudale s-a putut consacra si extinde in acea epoca si datorita faptului ca aparatul de dregatori domnesti era slab dezvoltat si ca atare pt. realizarea functiilor statului feudal se impunea utilizarea aparatului de slujbasi al marilor feudali. Exista doua tipuri de hrisoave domnesti de acordare a imunitatilor .Unele care folosec o formula concentrate pt. acordarea imunitatilor : In Tara Romaneasca- sa-i fie de ocina side ocava , in Molodva-sa-i fie uric cu tot venitul . A doua categorie contine o formula detalitata, descriptiva de acordare a imunitatii feudale in care se specifica in amanunt continutul imunitatii respective. Prima categorie de hrisoave este specifica perioadei istorice situate imediat dupa intemeiererastatelor romnesti feudale cand imunitatile aveau un caracter general, ele reprezentau reguli , iar cea de-a doua categorie de hrisoave sunt specifice feudalismului dezvoltat cand imunitatile nu mai aveau un caracter general, aveau un caracter exceptional astfel incat era necesara precizarea lor amanuntita pentru a sti care din activitatile respective urmau a fi scoase din competenta dregatorilor domnesti si date in comeptenta stapanilor feudali. In ceea ce priveste formula dezvoltata, ea este intalnita in special in cazul hrisoavelor prin care se acorda imunitati manastirilor intrucat proprietatea manastireasca s-a constituit tocmai in epoca in care imunitatile feudale devenisera o exceptie. Ca urmare a centralizarii statulu feudal si intaririi puteri domensti, imunitatile incep sa fie restranse, dregatorii domnesti preluand in numele domnului de la marii feudali exercitiul drepturilor politice pe domeniile acestora . Astfel dreptul de judecata al boierilor si manastirilor este limitat, drepturile lor militare sunt ingradite, iar pe fondul dezvoltarii productie si a schimbului de marfuri se restrange pana la desfiintare dreptul boierilor de a percepe taxe pe circulatia bunurilor si persoanelor precum si anumite venituri. Institutia imunitatilor feudale oglindeste confuzia dintre dreptul public si dreptul privat specfica statului feudal la inceputurile sale daca dupa centralizarea statului feudal si dezvoltarea relatiilor de productie de tip feudal imunitatile feudale vor disparea facand loc distinctiei dintre drepturile publice si drepturile private.