UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ

DREPT

DISCIPLINA:

DREPT ROMAN

 
TEMĂ DE CERCETARE

                    ANALIZA JURIDICĂ PRIVIND PERIOADA IMPERIULUI ÎN ROMA ANTICĂ

PROFESOR COORDONATOR

CONF. UNIV. DR. MARIN MARILENA

 
STUDENT
NAZÂRU ANDREEA-GABRIELA

CONSTANȚA

2022/2023

                                                                                              
                                                                                    Cuprins

I. Fondarea Romei Antice.

II. Prima forma de guvernământ: monarhia

1. Organizarea pe plan social

2. Organizarea pe plan juridic

3. Organizarea pe plan economic

III. A doua formă de guvernământ: republica

              1. Pe plan economic

                2. Pe plan juridic

IV. Perioada Imperială a Romei

      1. Principatul: organizarea pe planul social, economic, juridic

      2. Dominatul: structura statului în planul social, economic, juridic

                      Împăratul Constantin

                      Imperiul Roman de Răsărit

                      Imperiul Roman de Apus

V. Decăderea Romei Antice.

  
 1

    Roma Antică a fost un oraș-stat ce a fost fondată la data de 21 aprilie 753 (î. Hr), iar pe
tot parcursul existenței sale, mai exact 12 secole, aceasta a suferit diverse modificări,
trecând de la monarhie,la republică iar în cele din urmă la imperiu. Roma a fost una dintre
cele mai puternice si influente puteri ale lumii la timpul respectiv.    Cu trecerea timpului
aceasta transformandu-se dintr-un oraș independent într-un imperiu ce domina Marea
Mediterana. După cum afirmă și Adrian Goldsworthy: “ Roma a fost un imperiu cu mult
înainte ca ea să aibă un împărat”.

        Prima formă de guvernământ, monarhia, a avut loc în primii 200 de ani. Ea

reprezintă epoca primitivă a Romei, unde structura socială era alcătuită din: patricieni,
clienți și plebei. Statul avea la conducere regele (conducatorul suprem), senatul și
adunările poporului. Pe plan social a continuat să se dezvolte conflictul dintre patricieni și
plebei, din cauza discriminării la care erau supuși plebeii. Deasemenea, erau prohibite
casătoriile dintre patricieni și plebei. Tot in acest răstimp a apărut și sclavia, dar intr-o
formă domestică a ei, inferiori ca număr, în același timp fiind tratați ca membri ordinari în
familie. Pe plan juridic, normele de drept erau exprimate, doar în forma lor nescrisă a
obiceiurilor și nu erau cunoscute de popor. Pe plan economic, pământurile cucerite de
romani, treceau în proprietatea statului, cu titlu de ager publicus. Pe plan politic, în epoca
regalității, statul român era condus de adunarea poporului,senat și rege.

        După aceea urmează guvernarea republicană, ce a durat circa 500 de ani. Republica a
cunoscut 3 faze, acestea fiind: republica aristocratică, republica democratică și sfârșitul
republicii. Ea se deosebește de monarhie prin consuli, ei apar in locul regelui, senatul și
adunarea poporului mentinându-se.În organizarea socială, litigiul dintre patricieni și
plebei a continuat, păstrându-se inegalitătile din timpul regalității. Pe fondul dezvoltării
economiei de schimb, în contextul revoluției de la Roma, au apărut noi categorii
sociale:nobilii și cavalerii. Din punct de vedere juridic, sclavul era un res, astfel că
stapânul numit "dominus", îl putea vinde, dona, schimba, ipoteca, pedepsi sau chiar ucide.
1
*Ager Publicus= dunumirea latină a pământului care era în propietatea statului roman (domeniul public). De obicei, acest pământ provenea din
cofiscarea pământurilor dușmanilor Romei https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
*Prohibite= (despre mărfuri) A căror producer, vânzare, export sau import sunt interzise https://dexonline.ro/definiti
         Perioada imperială a Romei fiind ultima, în acest timp Roma a avut cateva
decenii de prosperitate, expansiune și pace. Această perioadă dureză 5 secole, urmând să
se sfârșească la moartea marelui împărat Iustinian. Totodată în acest timp statul cunoaște 2
etape disticte: principatul și dominatul. Odată cu sfârșitul republicii, Roma se afla în criza
pe partea sa de administrație internă, iar organele statului nu erau în măsură să rezolve
aceste probleme sociale și cele ce țin de administrarea din provincii și nici cele ce țin de
politica externă. Cât timp a fost perioada republicii nu s-a creat un sistem administrativ-
provincial stabil. Aceasta a fost și cauza ce a declanșat dorința de a avea un nou
conducător sub o nouă formula, adâncindu-se tot mai mult ideea că au nevoie de un
conducător cu experiență, autoritate și voință să facă schimbările dorite de popor. Iar în
cele din urmă asa s-a format idea de principat, dar totodata se cerea și păstrarea tradițiilor
din republică. Această aparitie a principatului, ce se dorea să fie una înfloritoare pentru
Roma Antică a adus o serie întreagă de inovații, pe toate ramurile statului, având ca scop
schimbarea acelei vechi Republicii. Fondatorul imperiului s-a dovedit a fi Caius
Octavianus, nepotul și fiul adoptiv a lui Cezar (cel ce a încercat să introducă fățis
monarhia), acesta a păstrat vechile instituții republicane, totodată și-a asumat și calitatea
de consul și tribun pe viață. În realitate, Caius s-a desemnat Imperator Caesar
Augusti(imperator având semnificația de conducător victorios al legiunilor romane, caesar
este urmașul lui Caius Iulius Caesar și în cele din urmă augustus însemna sfânt, ba chair
demn de a fi venerat). Pe plan social s-a adâncit destul de mult diferența ce se făcea între
cei bogați și cei săraci, în documentele vremii, oamenii bogați fiind numiti "honestiores",
iar oamenii săraci fiind numiti "humiliores". Alt fenomen ce urma să apară după moartea
împăratului Traian, era fenomenul sclavagismului, unde numărul de sclavi era din ce în ce
mai mic, lucru ce a dus la apariția unei noi categorii sociale și anume cea a colonilor.
Inițial colonii erau oameni liberi care luau în arendă anumite terenuri de la marii
proprietari funciari în schimbul unor sume stabilite prin contractul de locațiune, ei se
numeau "coloni voluntari". În secolul 2 d.Hr. unii prizonieri de război erau transformați în
coloni și întrucât 2deveneau coloni fără voia lor, au apărut și "colonii siliți". În secolul 3
d.Hr. au apărut coloni servi care erau legați de pământ și puteau fi vânduți o dată cu
pământul de care erau legați. Ei sunt strămoșii iobagilor de mai târziu. Tot la debutul
2
*honestiores= cei mai onorabili
*humiliores= cei mai umili
 acestei perioade senatul menține o iluzie a vechiului regim republican. În această vreme
pe 3plan politic se observă modificări semnificative, statul roman a fost condus de
principe, 4senat și magistrați. În sens formal principele era tot un magistrat, dar de fapt el
deținea întraga putere. Din punct de vedere formal, Senatul are o competență sporită, dar,
în fapt, puterea era subordonată voinței imperiale. Vechile magistraturi republicane s-au
păstrat, nu au fost desființate, dar cu timpul atribuțiile lor au fost restrânse tot mai mult și,
în paralel, au apărut noi magistrați subordonați nemijlocit față de principe. Consulii rămân
doar cu dreptul de a prezida întrunirile Senatului, pretorii își mentin dreptul de a organiza
procesele, competența tribunilor este limitată la unele aspecte ale jurisdicției penale și
civile, edilii își mentin atribuțiile, dar ele scad în importanță, iar cvestorii pierd dreptul de
a administra tezaurul statului. Astfel autoritatea principelui s-a extins atât pe calea
înfințării unor funcții noi, ce nu erau cunoscute până atunci, dar și prin preluarea
atrubuțiilor ce erau deținute de vechea magistratură. Pe palnul judiciar, cei ce conduceau
acceptau să judece anumite probleme ale poporului întrucît rezolvarea lor aduceau
popularitate și chiar le asigurau siguranța. Și astfel în primii ani în care a apărut imperiul,
jurisdicția Romei Antice cunoște un conflict puternic și continuu în ceea ce privește
vechile instituții    ce aplicau procedura judiciară apărută cu excepția regulilor prescrise de
“ordo judiciorum” . Apar factorii ce fac diferența dintre senat și principe, dar de fapt
acești factori sunt în realitate un compromise între tendința crescânda de putere a
monarhului și veche putere ce domnea în republică.    La începutul acestei perioade
prospere senatul în opinia publică menținea regimul republican. Între timp senatul a ajuns
însă doar o punte între comiți și împărat.    În perioada principatului s-a dezvoltat viața
orașănească, comerșul, meșteșugurile, s-a întărit propietatea funciară mijlocie.

              A doua epocă este dominatul. Acesta s-a instaurat din anul 284 d.Hr. până la 565
d.Hr, de la Dioclițian pana la moartea lui Iustinian. Perioada dominatului crește puterea
monarhului ce desființează instituțiile republicane ce au fost păstrate în timpul
principatului. Împăratul era factorul principal de putere în perioada dominatului, totodată
el era considerat a fi sacru. În epoca dominatului asistăm la o decădere generală a
societății romane. În această perioadă, imperiul se confruntă cu o acută criză economică,

3
*pretor=magistrat roman cu înalte atribuții judiciare
4
https://dexonline.ro/definitie/pretor
 fapt ce generalizează colonii servi, iar marii proprietari funciari ajung la apogeul puterii
lor, căci ei trăiesc acum în castele fortificate, sunt înconjurați de un aparat de constrângere
propriu și își permit să sfideze în mod fățiș puterea imperială, motiv pentru care cei bogati
sunt denumiți acum "potentiores", iar cei săraci sunt desemnați în continuare prin
termenul de "humiliores". Pe plan social au apărut castele, formate din categorii sociale
închise și ereditare organizate pe criterii profesionale, etnice sau religioase. Sclavia a
ajuns la ultimul stadiu al decăderii, iar locul sclavilor în viața economică a fost luat de
5
colonii servi. Pe plan politic, împăratul a fost proclamat dominus et deus, iar după edictul
de la Milano, stăpân și dumnezeu. În fapt statul era condus de un consiliu restrâns format
din 5-6 persoane, denumit consitorum principus în subordine căruia se afla un uriaș aparat
de stat militarizat și birocratizat. Funcționarii de stat se împart în 2 categorii, dignitates
(marii demnitari) și officia ( funcții mai puțin importante). Senatul a decăzut la nivelul
senatelor municipale, iar vechile magistraturi au devenit funcții decorative. Perioada
numită ”Pax Romana” (pacea romana) ajunsese denumită în acest fel întrucât Roma
Antică era relative stabile în comparație cu vremurile tulburi ce urmau să pună stăpânire
asupra acesteia. Împăratul Constantin a avut încercări în menținerea imperiului, a dat un
edict de toleranță religioasă, ce a avut ca effect favorizarea crestinismului, el sperând că
cu puterea unui singur zeu va reuși să unească poporul. A întemeiat și o nouă capitala
Roma Secundă, însă ea a ajuns cunoscută sub denumirea de Constantinopol, dar
încercările sale nu au fost suficiente. Creștinismul crescuse semnificativ, dar acesta a fost
și tolerat, iar într-un final se renunță la zeități și la adorarea acestora. Viața urbană aflată
în dezechilibru cedează și dă întâietate vieții rurale, economia a sporit în dauna economiei
monetare. Treptat, în cele din urmă Italia a decazut la nivelul unui stat obișnuit, nu se mai
bucura de statutul bogat. Populațiile barbare au adâncit criza statului roman, iar cel ce a
încercat să întărească imperiul prin reforme domeniul financiar, fiscal și cel al dreptului a
fost Theodosius. Pe planul structurii de stat, după moartea împăratului Theodosius 1 anul
395 d.Hr. statul roman a fost împărțit definitiv în Imperiul Roman de Apus și Imperiul
Roman de Răsărit. Imperiul Roman de Apus a supraviețuit până la 476 d.Hr., anul
detronării ultimului împărat roman, Flavius Romulus Augustus. Imperiul Roman de
Răsărit a supraviețuit până la 565 d.Hr., moartea împăratului Iustinian, când s-a
5
*potentiores= modalitatea de dunumire a oamenilor bogați in Roma Antică
* Pax Romana= denumire dată stării de relativă liniște a întregii lumi meditereneene
 transformat în Imperiul Bizantin. Imperiul Roman de Răsărit a rezistat atacurilor
permanente6 ale popoarelor germanice. Împăratul Iustinian a putut recucerii unele teritorii
din vest. Imperiul Bizantin s-a dezvoltat treptat din Imperiul Roman de Răsărit, sprijinit
de latini. Controversa iconoclastă a avut drept urmare divizarea imperiului, timp în care
regiuni întinse au fost pierdute din cauza expansiunii arabilor musulmani în Mediterana și
a slavilor în Balcani.

            Sunt de subliniat 2 legături cauzale interdependente, care în ansamblu au dus spre

decăderea Imperiului Roman, precum cauzele de ordin intern, mai exact criza societății
antice și cele de ordinul extern, migrațiile popoarelor. Cele de ordinul extern joacă rolul
cel mai important în această decădere. Marea migrație a avut drept rezultat decăderea
liniilor fortificate romane de pe cursul superior al Dunării cât și de pe Rin, astfel urmează
ca migratorii să se stabilească în majoritatea dintre provinciile Romei Antice. Triburile
celte se organizează în Britannia, triburile germanice ocupă Galia, Spania, iar hunii se
stabilesc în Peninsula Balcanică. Cum era și inevitabilă această decădere și destabilizare a
lumii antice, imperiul a fost destul de redus din punct de vedere teritorial aproape numai
la Italia. Faptul ca imperiul s-a destrămat în urma acestor invazii barbare plus declinul
armatei și introducerea de migratori în serviciul ei au fost doar un început din lupta
romanilor cu barbarii. În plan social-economic au apărut semnale de regres încă din
secolul 2 și s-au mărit cu ajutorul planului politic. În acest timp meșteșugarii produc doar
strictul necesar pentru locuitorii Romei, comerțul nu mai funcționează la fel de organizat
întrucât drumurile erau nesigure, atât cele pe uscat cât și cele pe mare. Toate acestea erau
semnale ce avertizau decăderea vieții urbane. Totodată încep și amenințările barbarilor
ceea ce duce la depopularea orașelor și pe partea economică ajunge la un aspect rural.
Există o criza financiară ce are drept consecință retribuirea funcționarilor în natură. Într-
un final se trece de la economia de schimb la economia naturală. Cât despre munca
sclavilor, cu trecerea timpului, ea devine neprofitabilă, după terminarea războaielor nu
mai exista posibilitatea de a cumpăra un număr mai mare de sclavi, aceștia devin țăranii
legați de glie. Criza politică a acestui sistem a avut loc prin decăterea autorităților
imperiale. Unii împărați au avut inițiativa de a redresa situația prin reforme, acestea fiind
cele militare, economice și politice.
6
     Imperiul7 Roman a fost unul dintre cele mai mari din istorie. Printr-o infrastructură și o
armată exemplare, romanii au menținut pacea într-un imperiu multicultural ce cuprindea
Europa Occidentală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Reușitele lor în domeniile
arhitecturii și ale guvernării evocă o mare tradiție. Latina folosită de Cicero, Caesar și
alții, a rămas în uz în știință și în domeniul legislativ.

      

                                                                      Bibliografie

1. Ion Negru, Istoria Dreptului Românesc, Nagard Lugoj, 2014

2. Marcel Bordet, Istoria Romei Antice, editura Orizonturi, 2017

7
3. Edward Gibbon, Istoria Declinului și a prăbușirii Imperiului Roman: de la apogeul Imperiului
până la sfârsitul domniei lui Iustinian, editura Humanitas, 2018

4.https://www.referatele.com/referate/istorie/online10/ROMA-ANTICA-intemeiata-in-anul-735-
ien--Imperiul-roman-si-lumea-antica-referatele-com.php

5. https://btprovider.com/ro/cronologia-imperiului-roman/

6. https://www.slideshare.net/florenalucia/roma-antic

  

  

Anexă 1

              Glosar cu termeni de specialitate

1. REGRES= Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară,

regresiune. https://dexonline.ro/

2. MIGRATOR= Care migrează, călător. https://dexonline.ro/

3. MAGISTRAT= Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). Funcționar superior sau

înalt demnitar. https://dexonline.ro/

4.EDICT= (În Roma Antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și
formele juridice aplicate în timpul magistraturii sale. https://dexonline.ro/

Anexă 2

      Factorul cu cel mai ridicat nivel de importanță pentru decăderea imperiului Roman a fost:

1. Criza financiară a statului

2. Creșterea creștinismului și renunțarea la adorarea zeilor

3. Migrația popoarelor barbare

Răspunsurile 1 și 2 sunt răspunsuri greșite întrucât aceste cauze au adus întradevăr în declin
Roma Antică dar nu au fost cele mai puternice deoarece erau factori ce au putut fi ținuți sub
control de către împărți. Asadar răspunsul corect este 3, la invadarea imperiului, migratorii au
ocupat o mare parte din stat, ramânând într-un final doar Italia.

Anexă 3

Andreea Nazâru Florin filia Brăila tribu Gabriela