ORGANIZAREA POLITICO-ADMINISTRATIVĂ

A STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

-Întrebări seminar II-

1. Care a fost contextul intern și internațional care a favorizat formarea

statelor medievale românești?
Statele medievale românești s-au format de-a lungul unor etape succesive,
evoluând de la obștile sătești la state. Apariția acestora are loc în condițiile unor
premise atât interne, cat și externe. Astfel, cauzele interne se datorau dorinței
de apărare a teritoriilor românești cât și aparițiilor unor clase sociale, clasa
boierimii din rândul cărora vor fi aleși viitori cnezi și voievozi. Totodată, în
plan extern, cauzele au fost determinate de expansiunea regatului maghiar
asupra teritoriilor românești dar și amenințarea exercitată de populațiile
migratoare.
De asemenea, formarea statelor medievale românești au avut la baza organizarea
politico-administrativă, originalitatea internă a sistemului juridic, precum
organele politice.

2. Care au fost trăsăturile caracteristice ale instituției domniei?

Principalele trăsături caracteristice instituției domniei au fost :caracterul ereditar
și independent, domnia era reprezentată de un domn în Țara Românească și
Moldova, domnia reprezintă instituția fundamentală a drepturilor cutumiare
românești.
În sec. VIII, instituția domniei suferă modificări deoarece sultanul impune în
Principate domniile fanariote.

3. Ce prerogative avea domnul în Țara Românească și Moldova?

Domnia era condusă de domn cu atribuții militare, legislative, administrative si
judecătorești. Acesta declara război si încheia pace, era comandant suprem, lua
hotărâri legislative și bătea moneda. Domnul avea titulatura de ” IO ” de la
Ioannes, reprezentând trimisul lui Dumnezeu. Acesta era singur stăpânitor și de
sine stătător.

4. Ce atribuții aveau Sfatul domnesc și Adunările de stări?

Sfatul domnesc era organ central al statului având rol consultativ; principalele
atribuţii ale acestuia fiind legate de funcţiunile sau prerogativele Domniei.
 Astfel, Sfatul domnesc avea atribuţii politice, judecătoreşti, financiare, bisericeşti
şi militare. În consecinţă, Sfatul domnesc era obligat să-l informeze pe domn
despre situaţia şi starea de spirit a ţării, pe plan intern, iar pe plan extern, îl asista
pe domn la încheierea tratatelor de alianţă, vasalitate şi comerciale. În relaţiile cu
turcii, domnul consulta Sfatul domnesc ori de câte ori era interesat în aplicarea
unei noi politici.
Sfatul domnesc nu era o instanţă de judecată dar colabora cu domnul la
soluţionarea litigiilor.

5. Cum erau clasificate dregătoriile?

Dregătorii puteau fi clasificaţi după mai multe criterii şi anume:
a. După importanţa dregătoriei, erau dregători mari şi dregători mici;
b. După participarea la Sfatul domnesc, erau boieri de sfat şi boieri de divan;
c. După natura atribuţiilor, erau dregători cu atribuţii privind administraţia ţării
din care făceau parte:
Bănia Craiovei, marele Vornic, marele Logofăt, marele Vistier, marele Postelnic,
marele Portar, marele Uşar, Vătaful de Aprozi şi Vornicii de Poartă, dregători cu
atribuţii militare, aceştia fiind: marele Spătar, Hatmanul, Pârcălabii, marele
Armaş, marele Agă, marele Serdar, marele Setrar; şi dregători în serviciul
domnului sau al curţii domneşti, aceştia fiind: marele Paharnic, marele Stolnic,
marele Comis, marele Medelnicier, marele Clucer, marele Sulger, marele
Jitnicer, marele Pitar, marele Cămăraş, marele Căminar şi marele Vameş.

6. Cine se afla la conducerea Transilvaniei în perioada voievodatului

respectiv a principatului?
Voievodatul Transilvaniei era condus de un voievod ajutat de un vicevoievod.
Primul voievod al Transilvaniei este Leustachius, atestat în 1176.
În sec. XVI, instituția voievodatului este modificată, Transilvania trecând de la
voievodat la principat sub suzeranitate otomană. Astfel, în perioada
principatului, Transilvania era condusă de un principe adus din cartierul Fanar
al Constantinopolului impuns de către sultanul Imperiului Otoman.

7. Care a fost organizarea administrativă a statelor medievale românești?

Administrația în Tara Românească și Moldova era constituită din dregători.
Principala funcție administrativă din Țara Românească era de ban al Olteniei,
funcție deținută de Mihai Viteazu, iar in Moldova era cea de portar al Sucevei,
deținută de Ștefan cel Mare.
Din punct de vedere teritorial , Țara Românească era organizată în județe si în
Moldova în ținuturi.
Atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, teritoriul era împărţit în două mari
subdiviziuni.
Ţara Românească era organizată în două mari regiuni care erau despărţite de
Olt. În dreapta Oltului se afla Bănia Craiovei, regiune care a beneficiat de un
regim aparte datorită caracterului său complex şi al rolului important pe care l-a
avut în ierarhia dregătoriilor centrale. Muntenia, aflată în stânga Oltului era
condusă de Marele vornic, care exercita în această regiune atribuţiile Banului
Craiovei, mai puţin dreptul de a condamna la moarte
Moldova era împărțită în două mari regiuni: Ţara de Sus, compusă din ţinuturile
Hotin, Dorohoi, Hârlău, Suceava, Neamţ şi Bacău, cu scaunul la Dorohoi şi Ţara
de Jos, din care făceau parte ţinuturile Iaşi, Cârligătura, Roman, Vaslui, Tutova,
Tecuci, Putna, Covurlui, Fălciu, Lăpuşna, Orhei şi Soroca, având reşedinţa la
Bârlad. Fiecare regiune era condusă de către un vornic.
Transilvania era organizată diferit teritoriul fiind împărţit în comitate, districte
şi scaune.