Sunteți pe pagina 1din 3

Autonomii locale in spatiul romanesc sec.

IX-XVIII
Formarea statelor medievale romanesti este rezultatul evolutiei societati romanesti din primele secole ale mileniului I. Nasterea statelor medievale romanesti a fost rezultatul mai multor factori interni si externi. 1. Contextul extern Criza Regatului Ungariei, datorata si schimbarii de dinastie prin stingerea dinastiei arpadiene si venirea dinastiei de Anjou, factorul decisive a fost reprezentat de incercarea formatiunilor prestatale romanesti de a inlatura dominatia Regatului Ungariei. Marea invazie mongola din 1241 a lichidat hegemonia Regatului ungar la sud si est de Carpati. 2. Contextul intern Pericolul extern a dus la intarirea raporturilor feudale si la concentrarea acestora in jurul unei autoritati mai puternice. Formarea relatiilor feudale. Premisele economice contribuie la formarea statului prin largirea schimburilor comerciale si aparitia targurilor si a oraselor. Statele medievale extracarpatice s-au format in mai multe etape de evolutie: - Unificarea formatiunilor politice prestatale. - Delimitarea teritoriala a noii formatiuni politice prin formarea principalelor institutii laice si ecleziastice. - Obtinerea independentei pentru statele romanesti extracarpatice. 3. Forme incipiente de autonomii romanesti Factorul de continuitate al vietii romanesti este obstea sateasca (comunitate de oameni cu o organizare social-economica proprie si un teritoriu bine delimitat). Obstile teritoriale se grupeaza in uniuni de obsti din care se formeaza formatiunile politice romanesti intalnite in izvoare sub numele de tari romanesti conduse de un voievod sau duce. Asezarile rurale risipite in cuprinsul unor tari erau conduse de cnezi si juzi cu functii judecatoresti sau administrative. Puterea unora dintre cnezi s-a extins cu timpul peste mai multe sate dintr-o arie geografic-politic delimitata: tarile- autonomii politice nascute din asocierea mai multor sate depindeau de un centru de putere strain, fie direct, fie prin intermediul unei capetenii militare, voievod, in izvoarele slave, dux in izvoarele latine. Satul, cadrul principal de convietuire sociala, grupa familiile de tarani, care in secolele VII-IX nu depasise nivelul obstii satesti teritoriale. Formele traditionale de organizare politica romaneasca predominante erau cnezatul si voievodatul. Tarile cneziale si voievodatele erau inzestrate cu organizare politica, militara si ecleziastica. 4. Tipuri de autonomii romanesti sec. IX-XIII Tari- ex. Sipenetului, Fagarasului, Hategului, Tara Cavarnei 1230.

Codrii- ex. Orheiului, Lapusnei, Cosminului sec. IX-XI. Campuri- ex. Campul lui Dragos, Campul lui Vlad. Cobale- in timuturile Dorohoi, Neamt, Bacau, Vaslui. Ocoale- Campulung, Vrancea. Cnezate- Cnezatul lui Ioan si Farcas intre Jiu si Olt mentionate in izvorul Diploma Cavalerilor Ioaniti 1247. Voievodate- sec. IX-X- Gelu, in centrul Transilvaniei, Menumorut, in Crisana, Glad in Banat mentionate in izvorul Gesta Hungarorum- Faptele Ungurilor (Cronica lui Anonymus), Voievodatul lui Ahtum si voievodatul lui Gyla, sec. XI lea mentionate in Legenda Sfantului Gerard si Voievodatul lui Litovoi (dreapta Oltului), voievodatul lui Seneslau (stanga Oltului) mentionate in Diploma Cavalerilor Ioanti. Jupanat- formatiunea condusa de jupan Dimitre, si o formatiune condusa de jupan Gheorghe, mentionate in inscriptia de la Mircea Voda si inscriptiile din complexul Basarabi-Murflatar. Thema Paristrion- intemeiata de bizantini in 971-1204. Formatiuni politice locale (situate intre Dunare si Mare), Dobrogea conduse de catre: Tatos, Seslav, si Satza din sec. XI-lea, mentionate de Ana Comnena in lucrarea Alexiada. 5. Autonomii romanesti in relatie cu centrele de putere vecine. Cucerirea teritoriilor de la vest de Carpati de catre Regatul Ungariei: Expansiunea spre rasarit a ungurilor, instalati in Campia Panonica in sec. al IX-lea, s-a lovit de rezistenta armata a populatilor slave, turanice si romanesti dinlauntru si din afara arcului carpatic si a organizatiilor lor politice. Potrivit informatiilor transmise de Gesta Hungarorum, maghiarii la inceputul sec. X-lea au inceput cucerirea spatiului cuprins intre Tisa, Crisuri, si Somes, unde s-au lovit de trei voievodate (Menumorut, Glad si Gelu Romanul). Aceste voievodate au fost cucerite rand pe rand. Cucerirea, subordonarea si integrarea formatiunilor politice a continuat si s-a accentuat in sec. XIXIII. 6. Mijloacele folosite de catre regalitatea maghiara pentru a-si impune stapanirea in Transilvania: Mijlocele folosite de ungurii au fost politice, militare, administrative, si entice. - Crestinarea ungurilor dupa anul 1000, a insemnat si preluarea formelor de organizare politica si ecleziastica ale lumii apusene si a dat expansiunii ungare un caracter organizat. - Colonizarea teritoriului cu populatii de alte etnii: a. Secuii, au fost progresiv deplasati spre rasaritul Transilvaniei pe masura extinderii puterii regatului. Instalati in Bihor, apoi in zona Tarnavelor si in Subcarpatii rasariteni, pentru apararea trecatorilor, ei au convietuit cu romanii.

b. Sasii, s-au instalat in principal in regiunea Orastiei, a Sibiului, a Tarnavelor si in sud-estul Trans. In 1211, regale Andrei II a instalat in Tara Barsei Ordinul Cavalerilor Teutoni, cu misiunea de a opri invaziile cumanilor din Campia Dunarii in Trans. si pentru a deschide calea expansiunii Regatului ungar la sud si rasarit de Carpati. La 1247, conform diplomei acordate de Bela al IV-lea, cavalerilor ioaniti , fiintau pe teritoriul dintre Carpati si Dunare formatiuni politice prestatale romanesti: Banatul de Severin, voievodatul lui Litovoi, cnezatele lui Ioan si Farcas, voievodatul lui Seneslau. Diploma ioanitilor indica si un anume statut politico-juridic al acestor tari, prin cei doi termeni folositi: cnezat si voievodat. Invazia mongola in Europa centrala si constituirea unui stat mongol cu capitala pe fluvial Volga, la care se adauga si criza din interiorul regatului ungar, a franat expansiunea acestuia in afara arcului carpatic. Autonomiile romanesti din Nordul Peninsulei Balcanice si din spatiul carpato-dunarean au fost supuse unui puternic asalt cu tendinta de anihilare in secolele XI-XIII din partea Imperiului Bizantin in sud, si din partea Regatului Ungar in nord. Amenintate sa dispara, ele au reactionat, marcand, in efortul lor de aparare, trecerea de la tara, cadrul politic traditional, la stat.