INSTITUTIILE

STATELOR MEDIEVALE

TRANSILVANIA
Institutia centrala a fost voievodatul (1111-1176). Voievodul Transilvaniei era vasalul regelui
Ungariei. Era numit de acesta si avea atributii militare, administrative si judecatoresti.
Transilvania a ramas voievodat pana in sec. XVI.
In 1526 Sultanul Suleiman Magnificul a invins Ungaria la Mohács, apoi in 1541 a transformat
centrul si sudul Ungariei in paşalc. Astfel, Transilvania ajungea sub stapanire turceasca, devenit
principat otoman sub suzeranitate otomana.
Voievodul a fost inlocuit cu un principe ale carui puteri sunt mai mari, asemenea domnului din
Tara Romaneasca si Moldova.
Congregatia Generala a deveni Dieta.
Transilvania a ramas sub stapanirea otomana pana in 1699 cand turcii au cedat-o Austriei prin
Pacea de la Karlowitz.
Austria integrase Transilvania inca din 1691, cand a fost data Diploma Leopoldina, care
stabilea:
− Transilvania ramanea principat (mare principat), dar principe al Transilvaniei era Imparatul
Austriei. De aceea, Transilvania era condusa de un guvernator numit de Imparat in fruntea unui
gubernium. In 1697 austriecii au convins o parte a romanilor transilvaneni sa accepte unirea cu
biserica Romei (catolica). Astfel, au luat nastere greco-catolicii sau unitii care isi pastrau ritul
ortodox, dar acceptau primatul papal.
− Austria le-a promis romanilor privilegii prin 2 diplome Leopoldine din 1699 si 1701.

TARA ROMANEASCA SI MOLDOVA

Institutia centrala a fost domnia. Era apropiata modelului polonez in Moldova, domnul avand
puterea limitata de boieri. In Tara Romaneasca domnia ii era apropiata modelului bizantin, domnul
avand putere mai mare.
CARACTERUL DOMNIEI
• Avea origine divina, fapt care se regaseste si in titlul domnesc in formula “Io” (Ioanes =
alesul lui Dumnezeu) si “din mila lui Dumnezeu”;
• Era stapanul tarii si al supusilor = Domn;
 • Era voievod = comandantul armatei;
• Emitea hrisoave;
• Conducea politica externa;
• Batea moneda;
• Era judecator suprem;
• Avea drept de viata si de moarte asupra boierilor acuzati de viclenie;
• Succesiunea la tron era electiv ereditara. Boierii alegeau unul dintre fii. Nu exista principiul
primului nascut si de aceea unii domni si-au asociat unul dintre fii la tron, in timpul domnei: Basarab
pe Nicolae, Mircea pe Mihail.
• Domnii erau alesi din familia Basarab din Tara Romaneasca si Musat din Moldova;
• Puterea putea ajunge domn si un fiu nelegitim daca era os domnesc.

Domnul era ajutat de alte institutii:

1. Statul domnesc era o institutie permanenta, formata din 10-12 boieri cu dregatorie.
Principalele dregatorii au fost: - vornicul, seful cancelariei domnesti;
- vistiernicul, seful finantelor;
- spatarul, comandantul armatei.
2. Adunarea tarii era formata din toti boierii si reprezentanti ai taranilor si era convocata in caz
de necesitate. Intre domn si boieri a existat un conflict politic si controlul asupra puterii, dar
ambele tabere aveau acelasi obiectiv national (apararea tarii).
3. Armata era formata din: oastea mica (o armata permanenta); oastea cea mare (era chemata in
caz de pericol – taranii); mercenarii; cetatile de granita.
Intre romani si turci a existat un conflict asimetric din punct de vedere numeric si al pregatirii
militare (oastea otomana era profesionista). De aceea domnitorii au folosit tactici specifice: parjolirea
pamantului, hartuirea, alegerea unui loc favorabil pentru batalie (mlastina, trecatoare).
4. Biserica a sprijinit permanent domnia, iar domnii au infiintat Mitropolii: au ctitorit biserici,
au facut danii. Mitropolitul era personajul principal din sfatul donesc si loctiitorul domnului.

Domnul avea puteri foarte mari, asemenea unui monarh absolut. Aceste puteri se diminueaza
incepand cu sec XVI, cand turcii au instaurat regimul dominatiei otomane, iar sultanul se implica in
numirea domnului.
 Domnitorul si-a pierdut cea mai mare parte din putere in sec XVIII, odata cu instaurarea
domniilor fanariote in 1711 in Moldova si 1716 in Tara Romaneasca. Motivul a fost neincrederea in
domnii romani.

CARACTERISTICILE DOMNIEI FANARIOTE:

− Domnii erau numiti direct de sultan, dintre drecii din Fanar;
− Domniile erau scurte (2-3 ani);
− Domniile erau cumparate (mucarer);
− Domnii erau mutati dintr-o tara in alta;
− Au crescut oligatiile fiscale fata de turci;
− Domnii nu aveau armata nationala si politica externa;
− Boierii romani au fost inlocuiti din functii cu boieri greci;
− Functile in stat erau cumparate;
− Domnitorii fanarioti deveneau simpli functionari ai Imperiului Otoman;
− Regimul fanariot a fost perceput negativ in epoca, dar a avut si parti pozitive:
• S-au dezvoltat cultura si invatamantul;
• S-au facut reforme, coduri de legi (Ipsilanti, Caragea);
• S-a produs o uniformizare a legilor si institutiilor in Tara Romaneasca si
Moldova.
Regimul fanariot s-a mentinut pana la 1822.