Regimul habsburgic in Transilvania

In 1683 are loc asediul esuat al Imperiului Otoman asupra Vienei, moment care marcheaza intrarea in

defensiva a Portii Otomane si expansiunea Imperiului Habsburgic in Ungaria si Transilvania.

In 1686 austriecii au obtinut o victorie asupra turcilor la Buda, iar in 1687 la Mohacs, Imperiul

Habsburgic reuseste dupa o noua victorie asupra turcilor, sa anexeze Ungaria. In octombrie acelasi an

se semneaza Tratatul de la Blaj intre principele Transilvaniei, Mihail Apafi si imparatul Leopold I. Prin

acesta Imperiul Habsburgic acorda protectie militara Transilvaniei impotriva turcilor si este acceptata

instalarea armatei austriece in 12 orase din Transilvania.

In 1688 Dieta de la Sibiu, sub presiunea austriecilor, a hotarat acceptarea protectiei imperiale

austriece impotriva turcilor si renuntarea la suzeranitatea otomana.

La 4 decembrie 1691 a fost emisa Diploma Leopoldina, act ce a jucat rol de constitutie. In 18

puncte erau stabilite organizarea Transilvaniei si statutul sau in cadrul Imperiului Habsburgic, astfel:

- erau mentinute vechile legi feudale reglementate prin Tripartitul lui Werboczi, Compilatae

Constituones si Aprobatae Constituones;

- erau mentinute vechile privilegii ale sasilor si secuilor;

- se mentinea sistemul celor trei natiuni privilegiate (unguri, secui, sasi); romanii erau considerati

tolerati in Transilvania si nu aveau dreptul sa participe la viata politica a tarii;

- nu existau decat patru religii recepte (oficiale: catolica, calvina, luterana si unitariana); religia

ortodoxa nu era acceptata;

- Transilvania devenea provincie a Imperiului Habsburgic, guvernata in numele imparatului de un

guvernator ajutat de un guberniu cu atributii politice, administrative si juridice;

- se mentinea Dieta Transilvaniei, dar avea atributii limitate (nu avea dreptul de a alege guvernatorul,

acesta fiind numit de imparat);

- comandantul armatei era austriac;

 In 1694 se infiinteaza, la Viena, Cancelaria Aulica a Transilvaniei cu scopul integrarii provinciei

in Imperiul Habsburgic si consolidarii stapanirii habsburgice in Transilvania.

In 26 ianuarie 1699 s-a incheiat Pacea de la Karlowitz, Imperiul Otoman renuntand la

pretentiile de suzeranitate asupra Transilvaniei.

Intre 1692 si 1701 a fost organizata Biserica Greco-Catolica prin unirea unei parti a romanilor ortodocsi

cu Biserica Catolica, acest lucru contribuind la dezvoltarea culturii si a limbii romane, la emanciparea

romanilor din Transilvania.

In perioada 1703-1711 a avut loc rascoala condusa de Francisc Rakoczi al II-lea care a cuprins

o mare parte a Transilvaniei. Se urmarea inlaturarea stapanirii habsburgice in Transilvania. Initial,

rasculatii au obtinut cateva victorii ce au culminat cu proclamarea lui Rakoczi ca principe al

Transilvaniei. Apoi neintelegerile dintre rasculati au dus la infrangerea rascoalei incheiata cu Pacea

de la Satu Mare.

In 1765 Transilvania devine Mare Principat, pastrandu-si autonomia in cadrul Imperiului

Habsburgic.

Regimul fanariot in Tara Romaneasca si Moldova

In 1711 in Moldova si in 1716 in Tara Romaneasca s-a instaurat regimul fanariot. Primul domnitor

fanariot a fost Nicolae Mavrocordat, mai intai in Moldova si apoi in Tara Romaneasca.

Trasaturile regimului fanariot:

- domnitorii erau numiti de sultan dintre grecii din cartierul Fanar al Constantinopolului, ce detinusera

functii importante in ierarhia imperiului;

- teritoriul Principatelor Romane era considerat parte integranta a Imperiului Otoman, prin urmare parti

din teritoriu puteau fi instrainate in functie de interesele Portii;

- Tarile Romane nu aveau dreptul sa intretina o armata proprie;

- economia fiind subordonata Portii Otomane, au crescut obligatiile catre turci si s-a mentinut

monopolul acestora asupra economiei;

- Tarile Romane nu aveau dreptul la o politica externa proprie, in relatiile cu alte tari, interesele

acestora fiind reprezentate de sultan.

Cu toate acestea Tarile Romane aveau un statut separat in cadrul Imperiului Otoman, acestea

mentinandu-si autonomia interna.