Metanul

Visan Raoul
Clasa a x-c
Cuprins:
I.Istoric
II. Proprietăți fizice și structură
III. Proprietăți chimice
Metanul
Istoricul Metanului

 Metanul a fost descoperit de fizicianul italian Alessandro Volta în noiembrie 1778 în mâlul

găsit în Lacul Maggiore, iar din această cauză a fost numit inițial gaz de baltă. Volta s-a
inspirat în a căuta acest compus după ce a citit o lucrare scrisă de Benjamin Franklin
 referitoare la așa-numitul „aer inflamabil”. [3] Volta a colectat gazul ce se degaja din
mlaștină, iar în 1778 a reușit să-l izoleze în stare pură. [4]
 Denumirea utilizată astăzi de „metan” a fost introdusă în 1866 de către chimistul german 
August Wilhelm von Hofmann, numele fiind derivat de la metanol.[5]
Proprietăți fizice și structura Metanului

 Metanul este unul dintre cele mai cunoscute exemple de compus

a cărui moleculă să aibă geometrie tetraedrică. Altfel spus,
molecula metanului este formată din patru legături sigma
 echivalente carbon-hidrogen (C-H), iar structura sa electronică
este descrisă prin patru orbitali moleculari rezultați în urma
întrepătrunderii orbitalilor de valență ai carbonului și atomilor de
hidrogen.
 În condiții normale de temperatură și presiune, metanul este un
gaz incolor, inodor, mai ușor decât aerul.[6] Mirosul neplăcut și
ușor de recunoscut al gazului natural folosit în locuințe se
datorează unor aditivi odoranți, precum terț-butiltiolul, care sunt
folosiți pentru siguranță. Metanul are un punct de fierbere de
−161 °C la o presiune de o atmosferă.[7]
 Metanul este puțin solubil în apă (sub 1%), dar solubil în alcool și
eter. Arde cu flacără puțin luminoasă, cu degajare mare de
căldură (8560 kcal/m3). Amestecul de metan și oxigen (sau metan
și aer) explodează în prezența unei scântei. Așa se explică
exploziile care se produc uneori în minele de cărbuni, unde se
găsesc cantități însemnate de metan sub formă de gaz grizzu.
Proprietăți chimice

 Principalele reacții chimice pe care le dă metanul Densitate 0,656 g/L (25

sunt arderea (combustia), reacția de formare a °C, 1 atm)
gazului de sinteză și halogenarea fotochimică.[8] În
Punct de
general, aceste reacții sunt greu de controlat. −182,5 °C
Oxidarea parțială a metanolului, de exemplu, este topire
dificil de pus în practică, întrucât de obicei reacția Punct de fier −161,49 °C
duce până la formarea de dioxid de carbon și apă, bere
chiar și în cazul în care se utilizează o cantitate Solubilitate etanol, eter
insuficientă de oxigen. Enzima numită metan- dietilic, 
monooxigenază ajută la producerea de metanol benzen, toluen
direct din metan, dar nu poate fi folosită pentru , metanol, 
reacții la scară industrială.[9] Metanul are o acetonă
comportare deosebită față de celelalte hidrocarburi,
datorita faptului că legătura covalentă existentă în
moleculă este foarte stabilă, iar acest fapt
influențează comportamentul său chimic.
Bibliografie

I.Wikipedia