Metanul

-Balan Ramona Elena

-Clasa X B 
-Colegiul National Mihai
Eminescu 
 Prezentare generala 
•Metanul este primul reprezentant din clasa alcanilor, avand formula
CH4 .Acest lucru il face sa fie cel mai simplu compus organic. Acest gaz se
regaseste in subteran si sub nivelul fundului marii, dar si in cantitati mai
mici in atmosfera terestra, la a carei incalziri contribuie prin efectul sau
de sera.
•Molecula metanului are geometrie tetraedrică și este formată dintr-un
atom central de carbon, legat de patru atomi de hidrogen prin legaturi
covalente sigma. Este un gaz incolor și inodor, solubil în solvenți organici
și insolubil în apă. Metanul este utilizat ca și combustibil dar este și un
punct de plecare în sinteza organică, având unele căi de chimizare.
 Scurt istoric al Metanului

   Metanul a fost descoperit de fizicianul italian Alessandro Volta în

noiembrie 1778 în mâlul găsit în Lacul Maggiore, iar din această cauză a
fost numit inițial gaz de baltă. Volta s-a inspirat în a căuta acest compus
după ce a citit o lucrare scrisă de Benjamin Franklin referitoare la așa-
numitul „aer inflamabil”.Volta a colectat gazul ce se degaja din mlaștină,
iar în 1778 a reușit să-l izoleze în stare pură.
   Denumirea utilizată astăzi de „metan” a fost introdusă în 1866 de către
chimistul german August Wilhelm von Hofmann, numele fiind derivat de
la metanol.
Structura Metanului 
Molecula metanului are geometria tetraedica,
fiind formată din patru legături
sigma echivalente carbon-hidrogen (C-H), iar
structura sa electronică este descrisă prin
patru orbitali moleculari rezultați în urma
întrepătrunderii orbitalilor de valență ai carbonului
și atomilor de hidrogen.
Proprietati fizice
-In conditii normale, este un gaz incolor, inodor si mai usor ca aerul.
-Metanul are un punct de fierbere de −161 °C la o presiune de o
atmosferă.
-Este putin solubil in apa (sub 1%), dar solubil in alcool si eter.
-Arde cu flacără puțin luminoasă, cu degajare mare de căldură
(8560 kcal/m3)
-Amestecul de metan și oxigen (sau metan și aer) explodează în
prezența unei scântei. Așa se explică exploziile care se produc
uneori în minele de cărbuni, unde se găsesc cantități însemnate de
metan sub formă de gaz grizzu.
Proprietati chimice
☺Combustia si arderea
☺Halogenarea
☺Oxidarea si gazul de sinteza
•Combustia si arderea
Prin arderea incompletă a metanului cu cantități insuficiente de
aer, în instalații speciale, se obține „negrul de fum”, o sursă
importantă pentru sintezele chimice (în special cele pentru
fabricarea cauciucului). 
•Halogenarea
Ca orice hidrocarbură saturată, metanul poate suferi reacții de
substituție, reacțiile de halogenare (clorurare) ale metanului
fiind cele mai reprezentative din acest punct de vedere.
Acestea conduc în final la o compuși mono-, di-, tri- și/sau
tetrasubstituți. Halogenarea metanului este o reacție
fotochimică, întrucât pentru ca ea să aibă loc este nevoie de
intervenția luminii ultraviolete, care interacționează
cu halogenul:
X2 + UV → 2 X•
X• + CH4 → HX + CH3•
CH3• + X2 → CH3X + X•
De exemplu, un atom de clor este generat din clorul molecular, diatomic,
iar acesta se va lega de un atom de hidrogen din molecula metanului,
obținându-se acid clorhidric. Radicalul metil rămas, CH3•, se poate lega de
o moleculă de clor, formând monoclorometanul sau clorura de metil (CH3Cl)
și un atom de clor. Atomul de clor poate reacționa cu altă moleculă de
metan (sau de clorură de metil), continuând astfel reacția de clorinare.] În
mod similar se pot obține compușii analogi: diclorometan sau clorură de
metilen (CH2Cl2), cloroform, triclorometan sau clorură de metin (CHCl3) și
în final tetraclorură de carbon (CCl4). Formarea acestor produși de
reacție depinde de raportul molar al reactanților:
Prin trecerea metanului împreună cu vapori de apă peste catalizatori de
aluminiu la o temperatură de circa 850 °C se obține un amestec de oxid
de carbon și hidrogen care poate fi folosit drept „gaz de sinteză”:

Acest gaz de sinteză trecut peste un catalizator de fier la 450 °C

suferă o transformare la nivelul oxidului de carbon, acesta fiind
transformat în dioxid de carbon

Metanul poate suferi și o oxidare catalitică la temperaturi de 600-

700 °C, în urma căreia rezultă formaldehida. Atunci când catalizatorii nu
sunt prezenți, metanul este stabil până la circa 900 °C. Prin trecerea
metanului prin tuburi de cuarț la 1000-1200 °C se formează, cu
randamente relativ mici, acetilenă, etenă, butadienă, dar și hidrocarburi
aromatice de tipul benzenului, xilenului antracenului, etc. 
Utilizarile metanului 
Metanul din gazele naturale este şi
un combustibil valoros, dar şi o materie
primă importantă în industria chimică. Cu
ajutorul sau se fabrica: fibrele sintetice,
cauciucul, stiplexul ( in toate formele
sale), buteliile, diversele mase plastice,
radierele etc.
Bibliografie
-www.wikipedia.ro
-sites.google.com/studiul structurii
materiei
-colegiu.info/metanul