1

1. Tehnologia de obtinere a acidului azotic

1.1. Produsul finit
Acidul azotic se mai numeste acid nitric sau apa tare .
Stare naturala :
Acidul azotic se gaseste in cantitati foarte mici in atmosfera si in apa de ploaie, ca urmare
a descarcarilor electrice, insa nu ramane ca atare, ci se combina cu amoniacul din atmosfera,
dand azotat de amoniu.
Proprietatile fizice sunt prezentate in tabelul de mai jos:
Tabel nr 1- Proprietatile fizice ale acidului azotic
Culoare Incolor, galben sau rosu
Punct de fierbere 83 grade C
Punct de topire -41.6 Grade C
Greutate molecular 63.013
Coroziune Acidul azotic va ataca unele din material din
plastic, cauciuc etc.
Densitate 1.55 g /

Constanta de disociere pKa = -1.38
Entalpia molara de vaporizare 39.1 kJ / mol la temp de 25 grade C

In stare pura este un lichid incolor, cu miros intepator , cu densitatea 1,52 g /

. In
apa se dizolva in orice proportii, obtinandu-se acid azotic de diferite concentratii . Acidul azotic
cu o concentratie de 96-98 % fumega in aer,deoarece vaporii lui absorb umezeala si dau nastere
la o ceata formata din picaturi fine de lichid.



2

Proprietati chimice
Acidul azotic concentrat este colorat in galben datorita dioxidului de carbon care se
formeaza in urma descompunerii partiale la aer, in prezenta luminii si care ramane dizolvat in el :
HNO -> 4 NO + 2 H O + O ^
Din acest motiv acidul azotic se pastreaza in sticle de culoare inchisa si la intuneric .
Acidul azotic concentrat, bogat in NO , se numeste acid azotic fumans.
In solutie apoasa ionizeaza conform reactiei reversibile :
HNO + H O == [ H O ] + NO
Este unul din acizii cei mai tari avand un grad mare de ionizare . Este un oxidant
puternic . Metalele, cu exceptia aurului si a catorva metale rare,sunt oxidate de acidul azotic
concentrat, pana la oxid . Daca acesti oxizi sunt solubili in acid azotic, se formeaza azotati. De
exemplu :
3 Cu + 2 HNO -> 3 CuO + H O + 2 NO
3 CuO + 6 HNO -> 3 Cu(NO ) + 3 H O
------------------------------------
3 Cu + 8 HNO -> 3 Cu(NO ) + 2 NO + 4 H O
Fierul si cromul nu sunt atacate de acidul azotic concentrat, in schimb sunt atacate de
acidul azotic diluat. Aluminiul nu este atacat nici de acidul azotic concentrat, nici de cel diluat.
La suprafata acestor metale se formeaza un strat subtire de oxid insolubil in acid azotic.
Aceasta proprietate poarta numele de pasivitate. Datorita pasivitatii acestor metale, se
pot folosi vase de otel sau de aluminiu, la fabricarea, pastrarea si la transportul acidului azotic
concentrat.
Acidul azotic concentrat oxideaza unele nemetale pana la oxizi sau chiar la acizi :
4 HNO + 3 C -> 3 CO + 2 H O + 4 NO
3

2 HNO + S -> H SO + 2 NO
5 HNO + 3 P + 2 H O -> 3 H PO + 5 NO
Oxideaza de asemenea acizii halogenati. Astfel, acidul clorhidric este transformat in
clorura de nitrozil si clor :
HNO + 3 HCl -> 2 Cl + NOCl + 2 H O
Amestecul de 1 parte acid azotic concentrat si 3 parti acid clorhidric concentrat, se
numeste apa regala si are o actiune mai energica decat fiecare acid in parte . Astfel , acest
amestec dizolva aurul si platina conform ecuatiilor :
Au + HNO + 3 HCl -> AuCl + NO + 2 H O
3 Pt + 4 HNO + 12 HCl -> 3 PtCl + 4 NO + 8 H O
Reactiile au loc datorita degajarii de clor liber ( atomic ) si formarii clorurii de nitrozil
NOCl, substante care au o reactivitate mare. Acidul azotic ataca substantele organice, de
exemplu pielea ( reactie xantoproteica ) .
1.2.Procedee de obtinere
Acidul azotic se fabrica in cantitati mari, fiind intrebuintat la fabricarea ingrasamintelor,
in special a azotatului de amoniu, a explozivilor si a nitroderivatiilor.
Industrial acidul azotic de obtine din amoniac. In prima etapa amoniacul este oxidat
catalitic la oxid de azot, conform reactiei:

Pe masura racirii gazelor, oxidul de azot este oxidat la dioxid:

In etapa urmatoare, dioxidul de azot este absorbit in apa, rezultand acid azotic:

4

Prin procedeul mentionat se poate obtine acid azotic diluat, adica solutii continand 50
60%

. Pentru obtinerea directa a acidului azotic concentrat (96 98%) este necesara
concentrarea gazelor nitroase in

, dimerizarea la

si lichefierea

, urmata de reactia
acestuia din urma cu oxigen pur si apa, la presiuni relativ ridicate (50 at):

Etapa 1 - Oxidarea Amoniacului
Oxidarea amoniacului se realizeaza in majoritatea cazurilor cu oxigenul din aer, fiind
deopotriva posibile urmatoarele reactii:
1.

Toate cele 3 reactii sunt exoterme, cantitatea de caldura degajata crescand de la prima
catre ultima

.
Dintre reactiile de oxidare ale amoniacului numai prima reactie este utila, celelalte doua
sunt nedorite intrucat duc la pierderi de amoniac in urma formarii

. In
consecinta desfasurarea procesului de oxidare conform primei reactii se numeste conversie utila.
Pentru a favoriza conversia utila a amoniacului si a impiedica pe cat posibil reactiile
secundare nedorite 2. si 3. este necesar ca oxidarea amoniacului sa se desfasoare in prezenta unor
catalizatori cu selectivitate mare (platina), la temperaturi suficient de ridicate

.
Dupa cum rezulta din valorile coeficientilor stoechiometrici ai reactiilor de mai sus,
excesul de oxigen (aer), favorizeaza conversia utila a amoniacului. Din prima reactie rezulta ca in
cazul in care oxidarea se efectueaza cu o cantitate stoechiometrica de aer, concentratia
amoniacului in amestec are valoarea:
5

In care

reprezinta, respectiv, volumul amoniacului, oxigenului si azotului
din amestecul de reactie, 21 si 79 fiind concentratiile oxigenului si azotului din aer.
Practic se lucreaza cu o concentratie de 10 11%

, favorabila conversiei utile.

Excesul de oxigen este necesar si pentru prevenirea eventualelor explozii (amestecurile amoniac
aer cu 14,4%

, precum si alte amestecuri sunt explozive).

Un factor deosebit de important este temperatura. Cresterea temperaturii are o
influenta favorabila atat asupra conversiei amoniacului la oxid de azot cat si asupra vitezei de
reactie. Astfel, ridicarea temperaturii de la

mareste viteza de reactie de aproximativ

doua ori. Temperaturile joase

favorizeaza formarea azotului conform reactiei.

De aceea pentru a realiza conversii utile ridicate si viteze de reactie mari, procesul de
oxidare este condus in practica la

. Temperaturi mai mari nu se utilizeaza, datorita

cresterii pierderilor de catalizator (platina) prin volatizare. Aceste pierderi au fost mult mai
reduse prin alierea platinei cu rodiu (5 10%).
Timpul de contact al gazelor reactante cu catalizatorul este de asemenea important.
Spre deosebire de marea majoritate a proceselor catalitice heterogene, in care conversia creste cu
cresterea timpului de contact, oxidarea amoniacului prezinta o particularitate, care consta in
existenta unui timp de contact optim, la care gradul de conversie este maxim.

Etapa 2 - Oxidarea oxidului de azot
Oxidarea oxidului de azot la dioxid are loc conform reactiei:

Reactia este exoterma, decurgand cu contractie de volum. In consecinta deplasarea
echilibrului in sensul formarii dioxidului de azot este favorizata de scaderea temperaturii,
respectiv de cresterea presiunii.
In ceea ce priveste viteza de oxidare a oxidului de azot la dioxid de azot, spre deosebire
6

de viteza majoritatii reactiilor chimice, creste cu scaderea temperaturii. Aceasta particularitate
prezinta un avantaj practic deosebit, intrucat procesul de oxidare al oxizilor de azot se desfasoara
cu cel de absorbtie a dioxidului de azot, care dupa cum se stie, este favorizat de scaderea
temperaturii
Etapa 3 - Absorbtia dioxidului de azot in apa
Amestecul gazos care contine dioxid de azot este, supus absorbtiei in acid azotic
diluat sau in apa. Formarea acidului azotic decurge conform reactiei :

In continuare, oxidul de azot format in procesul absorbtiei dioxidului de azot
conform reactiei de mai sus este reoxidat si ciclul reincepe.
Reactia

, este o reactie de disproportionare, intrucat o

parte din

se oxideaza la

, iar o parte se duce la NO. Formarea continua a oxidului de

azot in procesul absorbtiei constituie un inconvenient important intrucat, pe masura desfasurarii
procesului de absorbtie, odata cu scaderea concentratiei acestuia in faza goasa, timpul necesar
reoxidarii la dioxid de azot creste considerabil. Ori, pentru asigurarea unui timp de oxidare
suficient de mare, volumul aparaturii trebuie marit in mod corespunzator.
Pentru a micsora volumul utilajelor de absorbtie oxidare este necesar ca procesul
de absorbtie al gazelor nitroase sa fie condus sub presiune. Prin folosirea presiunii, timpu de
oxidare al oxidului de azot se reduce foarte mult. Concomitent creste si gradul de absorbtie a
dioxidului de azot.
Micsorarea temperaturii influenteaza favorabil procesul de absorbtie a oxizilor de
azot. Practic se lucreaza la temperaturi ce nu depasesc

C si la presiuni pana la 8 9 ata.

7

1.3. Procesul tehnologic de fabricare a acidului azotic
1.3.1. Schema bloc a procesului tehnologic
Schema bloc a procesului tehnologic este prezentat n Figura 1.

8

1.3.2. Descrierea proceselor componente
Procesul tehnologic de fabricare a acidului azotic cuprinde urmtoarele faze principale:
- pregtirea amestecului amoniac-aer
- oxidarea catalitic a amoniacului la oxizi de azot
- recuperarea cldurii
- oxidarea NO la NO
2
la joas i inalt presiune
- comprimarea gazelor nitroase
- absorbia NO
2
n ap cu formarea acidului azotic
a. Pregtirea amestecului ammoniac - aer
Amoniacul
Amoniacul lichid primit de la depozitul de amoniac lichid cu presiunea cuprins ntre
6- 15 ata i temperatura de 14-15
0
C este introdus n evaporatorul principal de ammoniac i
evaporatorul secundar, unde presiunea este meninut la 4,2 4,8 ata.
Evaporarea amoniacului lichid se face cu ajutorul apei de rcire care circul ntr-un
circuit n care sunt cuplate alturi de evaporator i rcitorul de producie i partea de sus a
coloanei de absorbie.
Eliminarea apei i uleiului din amoniacul lichid se face n evaporatorul secundar,
utiliznd abur de 37 ata. Amoniacul evaporat este supranclzit la 50 - 60
0
C, n supranclzitor,
cu abur de 37 ata. De aici intr n camera de amestec.
Aerul
Aerul atmosferic este aspirat de compresorul de aer din atmosfer, dup ce n prealabil
9

a fost splat, filtrat i este comprimat la 2,6 bar. n urma comprimrii, temperatura acestuia crete
la 188
0
C, ceea ce impune recuperarea unei cantiti de energie, care se face n rcitorul de aer
total, unde are loc rcirea aerului la 161
0
C i prenclzirea condensului de la turbin, de la 25 la
70
0
C.
Dup rcire, aerul se mparte n dou circuite:
- aerul principal
- aerul secundar
Aerul primar trece n amestector, unde se face amestecul amoniac i aer.
Aerul secundar trece prin rcitorul secundar, unde cedeaz o parte din cldur apei de
rcire, apoi intr n coloana de denitrare, unde are loc degazarea acidului azotic de producie. De
aici trece n turnul de oxidare de joas presiune, unde se amestec cu circuitul de gaze nitroase i
urmeaz cursul acestuia.
Cantitatea de amoniac n aer este precis dozat, la o concentraie de 10,5 - 10,7%
volume amoniac n aer.
b. Oxidarea catalitic a amoniacului cu oxigen din aer
Amestecul amoniac aer cu temperatura de 147
0
C este filtrat printr-un set de filtre de
poral-inox, n scopul unei filtrri avansate a amestecului, pentru a se elimina ultimele particule
de praf. Amestecul filtrat este distribuit n camera de distribuie uniform, la cei 4 (patru) elemeni
de oxidare. Conul superior al fiecrui element de oxidare conine cte un deflegmator i o plac
perforat, care au rolul de uniformizare a repartiiei amestecului pe toat suprafaa sitei catalitice.
Pe fiecare element de oxidare exist cte 5 (cinci) site de platin. Pe suprafaa sitelor
catalitice are loc oxidarea amoniacului cu oxigenul din aer, conform reaciilor:
4NH
3
+ 5O
2
= 4NO + 6H
2
O (1)
4NH
3
+ 4O
2
= 2N
2
O + 6H
2
O (2)
10

4NH
3
+ 3O
2
= 2N
2
+ 6H
2
O (3)
Reacia principal este reacia 1, care se realizeaz n proporie de 97%.Reaciile sunt
exoterme, temperatura pe suprafaa sitei fiind de 800-860
0
C.
Gazele nitroase trec prin supranclzitoare de abur (cte unul pentru fiecare element),
cazane fiebtoare, unde se rcesc, ajungnd la 310
0
C. Cu aceast temperatur intr n
schimbtorul de cldur gaz-gaz de joas presiune, unde cedeaz cldura gazelor reziduale, care
se nclzesc la 220
0
C, iar gazele nitroase se rcesc la 250
0
C. Pe traseu se nclzesc datorit
oxidrii NO la NO
2
, intrnd n condensatorul apei de reacie, cu formare de acid azotic 30%, care
este pompat la coloana de absorbie.
c. Recuperarea cldurii
Se realizeaz prin trecerea gazului printr-un sistem de recuperare a energiei termice,
obinndu-se n final abur supranclzit de 37 ata i 400 C.
d. Oxidarea la joas presiune a gazelor nitroase
Gazele nitroase cu temperature de 45
0
C se nclzesc ntre condensator i coloana de
oxidare la joas presiune pn la 70
0
C, i la intrarea n coloana de oxidare, unde ntlnesc aerul
secundar, NO se oxideaz n mare parte la NO
2
. n timpul recirculrii acidului n coloan i
racitor, acidul este rcit de la 60 la 34
0
C, iar apa recirculat se nclzete de la 29 la 39
0

C.Acidul format trece printr-un deversor n denitror. La ieirea din coloan, gazele sunt aspirate
de compresorul de gaz.
e. Comprimare gaze nitroase
Gazele sunt comprimate de compresorul de gaze nitroase la 9 ata, temperatura lor
crescnd la 150
0
C. Gazele nitroase comprimate sunt apoi rcite ntr-un schimbtor de cldur de
nalt presiune, cldura fiind preluat de gazele reziduale care vin de la coloana de absorbie de
joas presiune., care se nclzesc de la 11 la 141
0
C. Dup ce strbat schimbtorul gaz-gaz se
nclzesc la 220
0
C i merg la turbina de recuperare, unde recupereaz o parte din energia de
11

antrenare a grupului TK i sunt evacuate la duz, cu presiunea de 0,8 ata i o concentraie de
maxim 0,041%.

f. Oxidarea la nalt presiune a gazelor nitroase
Gazele nitroase, continu s se oxideze n coloana de nalt presiune i circulnd n
contracurent cu acid azotic diluat formeaz acid azotic concentrat de 56%. Acidul concentrat este
trimis la denitror
g. Absorbia oxizilor de azot.
Gazele nitroase, n drumul lor ascendent, trec n coloana de absorbie, aici avnd loc
absorbia oxizilor de azot n ap i formarea acidului azotic. Acidul azotic 56 % obinut este
trimis ntr-o coloan de denitrare, unde circul n contracurent aer secundar, asigurndu-se
degazarea acestuia de NO
2
coninut.
In final, acidul azotic este depozitat n 3 (trei) rezervoare speciale.

1.3.3. Shema tehnologica si descrierea instalatiei tehnologice
Instalaia Acid azotic este realizat dup licen Grande Paroisse, anul de punere n
funciune fiind 1975. Instalaia are o capacitate de proiect de 240.000 t/an acid azotic 100%,
respectiv 725 t/zi.
Produsul finit al instalaiei este acidul azotic cu concentraia de 56%, care este un
semifabricat utilizat pentru producerea de ngrminte chimice de tipul azotat de amoniu,
ingrminte complexe, .a.
Instalaia funcioneaz continuu, 8 h/schimb, 3 schimburi/zi, 330 zile/an.
Tehnologia const n oxidarea amoniacului la presiune medie (3,5 ata), n reactoare
12

cu catalizator de Pt/Rh, urmat de oxidarea gazelor nitroase i absorbia oxizilor de azot la
presiune ridicat (9 ata). Absorbia oxizilor de azot n ap se face n coloan cu talere tip site.
Gazele reziduale care ies din coloanele de absorbie, intr n turbina de detent, unde se
recupereaz energia de destindere, dup care se evacueaz n atmosfer, prin duza de evacuare cu
nlimea de 77,5 m, la o concentraie cuprins ntre 800 1200 ppm.




















13


























14

1.4. Materii prime si auxiliare
1.4.1. Surse de materii pime si auxiliare
Maretiile prime folosite pentru fabricarea acidului azotic sunt :
Amoniacul
Aerul
Materiile auxiliare sunt :
Apa
Catalizator Pt/Rh
Amoniacul
In majoritatea cazurilor se prefera ca fabricile de amoniac si acid azotic sa fie amplasate
pe aceeasi platforma. Amoniacul se livreaza fie sub forma gazoasa, fie sub forma lichida.
Odata cu costruirea unor instalatii de capacitate mare si la presiune , alimentarea
amoniacului se face sub forma lichida. Pe langa conditiile de calitate(puritate) impuse,o
importanta deosebita o are livrarea amoniacului la o presiune constanta, adecvata procesului
tehnologic.
Caracteristicile calitative obligatorii sunt:
puritate min. 99,7%
ulei: max. 10 ppm
ap: max. 0,3%
continut de fier sub forma de combinatii : max. 0,0001%.
presiunea trebuie mentinuta la 4,2 4,8 ata
O importanta mai deosebita o are continutul de ulei, fier si apa. Din punct de vedere al
catalizatorului utilizat, cea mai periculoasa impuritate este uleiul.
Aerul
15

Alimentarea cu aer se realizeaza chiar din zona instalatiei. Important este ca aerul sa
ajunga in instalatie cat mai curat si usor supaincalzit, prin urmare aerul atmosferic va fi filtrat cu
filtre de mare eficien.
In general, se recomanda ca aerul de la aspiratia compresorului sa aiba o unitate relativa
de maximum 65-70%.
Apa
In procesul tehnologic se utilizeaza apa demineralizata si apa industriala recirculata. Apa
demineralizata este folosita in procesul de absorbtie a gazelor nitroase si in sistemul de
recuperare a caldurii de reactie. Din punct de vedere al procesului de absorbtie, o importanta
deosebita o are lipsa clorului din apa demineralizata.
Apa industriala reciculata se foloseste ca agent de racier-incalzire in sistemul de oxidare-
obsorbtie a gazelor nitroase si respective in sistemul de evaporare a amoniacului lichid.
Conditia principala ce se impune apei de racire este lipsa depunerilor pana la o temperatura
maxima de 29 C.
Daca in sistemul oxidare-absorbtie, prin constructia utilajelor in domeniul economicului
inca se pot evita depunerile, in sistemul de evaporare si racire la condensatorul turbinei de abur
acest lucru nu se poate realiza intotdeauna.
Existenta depunerilor sub temperatura de 29 C la aceste utilaje indica o calitate
necorespunzatoare a apei de racire recirculata.
Se impun deci masuri deosebite pentru eliminarea acesto depuneri, avand in vedere ca ele,
dupa un timp, au actiune nefavorabila asupra procesului tehnologic.




16

1.4.2.Caracteristici si proprietati
1. Amoniacul
Proprietati fizice
Amoniacul este uor solubil n ap la temperatura de 0 C, se dizolv 90,7 g amoniac n
100 ml de ap, soluie cu un miros neptor i care o reacie alcalin. Amoniacul sub form
de gaz ntr-un amestec ntre 15,5 - 30 % cu aerul este explosiv. La contactul cu suprafee cu o
temperatur de peste 630 C se descompune n ap i azot, reacie de descompunere care este
catalizat prin prezena unui metal, care coboar tempratura de descompunere de la 630 C la
300 C.
Gazul de amoniac are aciune caustic n contact cu suprafeele umede, fiind iritant al
pielii, mucoaselor cilor respiratorii, digestive sau ochilor. O concentraie de amoniac de 0,5% n
aerul inspirat produce n timp de 30-60 de minute moartea.

Tabel nr. 1.4.2.1.- Proprietatile fizice ale amoniacului











Nume Amoniac
Formula chimic NH
3

Descriere scurt gaz incolor cu miros neptor
Mas molar 17 g mol
1

Stare de agregare gaz
Densitate 0,7198 kgm
Punct de topireC -77,73
Punct de fierbere C 33
Presiune vapori 8,5737 bar (20 C)
Solubilitate
541 gl
1
(20 C)[1],solubil n ap, alcool
i aceton, greu solubil in hexan
17


Aerul
Proprietati fizice
Dup volum, aerul conine:
78.084% Azot (N
2
)
20.947% Oxigen (O
2
)
0.934% Argon (Ar)
0.033% Dioxid de carbon (CO
2
)

Proprieti chimice
Toate reaciile cu oxigenul poart numele de arderi:
Reacia cu nemetale: S + O
2
SO
2

Reacia cu unele metale
o O
2
+ 2Mg 2MgO
o 2Cu + O
2
2CuO
o 3Fe + 2O
2
Fe
3
O
4

o 2Ca + O
2
2CaO
o 4Al + 3O
2
2Al
2
O
3

Reacia oxigenului cu unele substane compuse: CH
4
+ 2O
2
CO
2
+ 2H
2
O
Apa
Proprietati fizice
Apa este un lichid incolor, fr miros, fr gust, inodor, insipin, nghea la temperatura
de 0
o
C, fierbe la temperatura de 100
o
C,pna la temperatura de +4
o
C i mrete constant
densitatea 1 g/cm
3
, dup care se micoreaz(apa i mrete volumul la solidificare), la 25
o
C,
densitatea este de 0,997 g/cm
3
.
18

Gheaa plutete pe ap, ceea ce face posibil viaa acvatic, deoarece sub stratul de ghea
se gsete un strat de ap, densitatea ghei este de 0,917 g/cm
3
. Omologi apei , H
2
S, H
2
Se, H
2
Te,
sunt substane gazoase n condiii obinuite.
Proprietati chimice
Activitatea apei asupra metalelor
Magneziu reacioneaz cu apa la cald sau n stare de vapori:
Mg
2
+ 2H
2
O = Mg(OH)
2
+ H
2
Aluminiu este atacat de ap numai dac este curat de stratul protector de oxid:
2Al + 6H
2
O = Mg(OH)
3
+ 3H
2
Fierul nroit reacioneaz cu apa n stare de vapori i formeaz oxid feroferic (oxid al Fe
II i Fe III):
3Fe + 4H
2
O = Fe
3
O
4
+ 4H
2

Aciunea apei asupra nemetalelor:
Clorul n reacie cu apa formeaz apa de clor:
Cl
2
+ H
2
O = HCl + HClO
HClO = NCl + [O]
Aciunea apei asupra oxizilor:
Apa reacioneaz cu oxizii metalici solubili cu formarea de hidroxizi. Una dintre reaciile
cu importan practic o constituie stingerea varului, reacie puternic exoterm.
CaO + H
2
O = Ca(OH)
2
+ O







19

1.5. Resursele energetice
1. Energia electric
Aceasta reprezint una din formele de energie cele mai folosite n industria chimic
datorit uurinei de transport la distane mari i la punctele de consum i randamentelor mari cu
care se poate fi transformat n energie mecanic, termic sau luminoas.
Energia electric transformat n energie mecanic este utilizat la acionarea
electromagnetic cu care sunt dotate diversele utilaje din industria chimic (pompe, ventilatoare,
reactoare cu agitare mecanic etc.).
Energia electric este folosit i la nclzire, prin transformare n cldur, folosind mai
multe tehnici:
- trecerea curentului prin rezistene electrice;
- transformarea energiei electrice n radiaii infraroii;
- folosirea curenilor de nalt frecven, medie i mic;
- folosirea pilelor dielectrice;
- nclzirea prin arc electric.
Avantajul nclzirii electrice const n reglarea uoar a temperaturii, posibilitatea
generrii cldurii ntr-un punct, introducerea unei cantiti mari de cldur ntr-un volum mic,
realizarea unei nclziri directe, fr impurificarea mediului i la orice presiune.
Dezavantajul utilizrii energiei electrice l constituie costul ridicat i impunerea unor
msuri speciale de protecia muncii.
Energia electric folosit este de dou feluri:
- energie electric for (380V) folosit pentru acionarea utilajelor;
- energie electric iluminat (220V) folosit pentru iluminatul secie.

20

2. Aburul
Aburul este cel mai utilizat agent de nclzire i poate fi: abur umed, abur saturat, abur
supranclzit.
Aburul umed conine picturi de ap i rezult de la turbinele de contra presiune sau din
operaiile de evaporare, ca produs secundar. Este cunoscut sub denumirea de abur mort.
Aburul saturat este frecvent folosit ca agent de nclzire, avnd temperatura latent de
condensare mare i coeficieni individuali de transfer de cldur mari. Temperatura aburului
saturat poate fi reglat uor prin modificarea presiunii. nclzirea cu abur se poate realiza direct,
prin barbotare, sau indirect, prin intermediul unei suprafee ce separ cele dou fluide.
Aburul supranclzit cedeaz, in prima faz cldur sensibil de rcire, pn la atingerea
temperaturii de saturaie, cnd coeficientul individual de transfer de cldur este mic i apoi
cldur latent prin condensare.

2. Analiza procesului chimic
2.1. Mecanismul procesului
Procesul de formare a acidului azotic const , ntr-o linie industrial clasic , din
absorbia oxizilor superiori de azot n ap i din procese legate de formarea i oxidarea oxidului
de azot secundar. Ecuaia caracteristic a procesului , presupunnd c oxizii superiori se gsesc
numai sub form de bioxid de azot, este reprezentat astfel:
[NO
2
+ O
2
+ N
2
] (g) + [H
2
O] (l) [HNO
3
+ H
2
O](l) + [N
2
+ O
2
+ NO
2
+ H
2
O](g) (1)
Faza gazoas final conine cantiti relatic mici de oxizi de azot deoarece att timp ct se
desfoar procesul are loc i formarea oxidului de azot.
Cecetarea mecanismelor macrocinetice posibile a condus la concluzia c procesul poate fi
realizat dup dou structuri extreme : structura procesului n care oxidul de azot secundar nu
trece n faza gazoas i aceea n care are loc o astfel de trecere.
21

n conformitate cu primul mecanism macrocinetic , dup realizarea contactului intre
fazele reactant , are loc transferul oxigenului i al bioxidului de azot n faza gazoas , dizolvarea
acestora la suprafaa de contact , transferul lor eventual n faza lichid i reaciile globale notate
cu (2) i (3). . Reacia global (2) este redat prin ecuaiile :
6
NO
2
+
3
H
2
O =
3
HNO
3
+
3
HNO
2

3
HNO
2
= HNO
3
+
2
NO + H
2
O
sau
6
NO
2
+
2
H
2
O =
4
HNO
3
+
2
NO
3
NO
2
+ H
2
O =
2
HNO
3
+NO (2)
Cealalt reacie global (3) reprezint oxidarea secundar a oxidului de azot format n
reacia precedent (2) :
NO + O
2
= NO
2

Relaiile menionate pot avea loc , n general , n ntreaga faz lichid , tr-o poriune a
acesteia sau pe suprafaa de contact ntre faze. Dintre aceste posibiliti cea mai probabil este
desfurarea tuturor reaciilor pe suprafaa de separare a fazelor.
ntradevar , n condiiile obinerii acidului azotic diluat , vitezele de transfer n faza
lichid . a apei i a acidului azotic sunt destul de mari i , ca urmare , transferul rectanilor prin
faza lichid nu mai are loc. Prin urmare bioxidul de azot i oxigenul se transfer prin faza gazoas
, se dizolv i reacioneaz la suprafaa de separare a fazelor.
n cazul celei de-a doua structuri se dizolv numai compusul azotului adic , conform
presupunerii fcute , numai bioxidul de azot. Oxidul de azot secundar , format n reacia (2) se
desoarbe sau apare In procesul de formare i cretere de germeni de faz gazoas i se transfer
prin faza gazoas , amestecndu-se cu oxigenul i reacioneaz apoi cu acesta n aceeai faz.
Astfel , cnd procesul se desfoar dup prima structur , reacia (2) Si reacia (3) se
petrec n faz lichid , pe suprafaa de separare a fazelor ; n cazul desfurrii dup cea de a
doua structur , reacia (3) are loc n faz gazoas.
22

2.2. Bilanul de mas
2.2.1. Modelul matematic de bilan de mas
Conducerea raional a unei fabricaii presupune cunoaterea circulaiei materialelor prin
fazele procesului tehnologic.
n fiecare operaie , materialele sunt supuse la transformtile mecanice , fizice sau
chimice , n care proprietile sau cantitile relative sau absolute ale lor se schim.Circulaia
materialelor se cunoate fcnd bilanul materialelor n punctele sau n regiunile instalaiei unde
intervin schimburi de mateiale.
Bilanul materialelor este expresia conservrii materiei i se definete prin relaia :
MATERIALE INTRATEE + MATERIALE EXISTENTE = MATERIALE IESITE +
MATERIALE RAMASE (1)
Toate cantitile de material se exprim prin greutile lor sau prin debitele gravimetrice.
Bilanul total de material este definit de relaia (1) , aplicat la o ntreag instalaie sau fabricaie
i la toate materialele care intervin n procesul tehnologic.
nafara de bilanul total de material se mai pot ntocmi o varietate de bilanuri pariale ,
n care relaia (1) se refer la :
Numai la o parte din instalaie ( de exemplu la un singur aparat sau la un element dintr-un
aparat) ;
Numai la un singur material (o substan simpl sau un component al unui amestec) ;
ntocmirea bilanului de material sau a grafiului de circulaie a materialelor prezint
uneori dificulti , mai ales cnd intervin gaze.

Se presupune realizarea contactului dintre fazele [NO
2
+ A
II
] (g) i [H
2
O ] (l). In acest caz
se va desfura n sistem numai reacia (2).
3
NO
2
+ H
2
O =
2
HNO
3
+NO
23

Numrul de moli n fazele iniiale se noteaz cu :

.
De aici :

Gradul de transformare al bioxidului de azot se definete prin relaiile :

(5)
Cantitile de component existente ntr-un moment oarecare vor fi date prin relaiile :

* (1 -

) ;

;
Numrul total de moli din sistem vor fi :
n
T
=

=
=

(6)
Cantitile fazelor se vor exprima prin :
n
[ ]g =

(7)

(8)
Se presupune c ntr-un moment oarecare separm oxidul de azot format sub forma fazei [NO]
(g)

i c n aceast faz introducem oxigen. n noul sistem are loc reacia (3).
NO + O
2
= NO
2
(9)
24

ntr-un moment dat vor exista n acest sistem componentele :

*
NO ;

*
NO;

*
NO ;
(10)
Mrimea

este tocmai cantitatea de oxid de azot format n primul sistem i separate. De aceea
se poate scrie :

Generaliznd , dup un numr mare de cicluri , se por scrie relaiile indicate n continuare :

Cantitatea de

consumat:

+.=

[1 +

+ ]
=

(11)
Cantitatea de acid azotic format :

[ 1 +

]=

(12)
Cantitatea de ap i oxigen rmase :

+ ..]=

(13)

+ ] =

(14)
Din ecuaia 14 se observ c dup 4 cicluri se obine

= 0,98

, adic 98% din

cantitatea iniial de

s-a transformat n

.

25

2.2.2. Metodologia de calcul a bilaului real de mas
Pentru ntocmirea ecuaiilor de bilan n procesul real se va lua n considerare , pe baza
celor artate mai sus , reacia global :
3
NO
2
+ H
2
O =
2
HNO
3
+NO
NO + O
2
= NO
2

2
NO
2
+ O
2
+ H
2
O = 2 HNO
3
(15)
n conformitate cu reacia global (15) se definete gradul de transformare

(16)
Tinnd seama de aceste relaii i de ciclurile care au avut loc n process , se obin
urmtoarele ecuaii de bilan :

( 1 -

) (17)

(18)

- -

(19)

(20)
Bilanul total se va reda prin ecuaia :
n
T
=

n
T =

(21)
Pentru a exprima compoziia fazelor , se presupune c fazele finale sunt formate din
componentele indicate n simbolurile:
[ NO
2
+ O
2
+ A
II
] (g) i [ H
2
O + HNO
3
] (l)
26

Pe baza acestei simplificri se obin reliile :
n
[ ]g =

(1 -

(22)
n
[ ] l
=

n
[ ] l
=

(1 +

(23)
Compoziia fazei lichide se exprim n fracii de masa. n acest caz se scrie :
m
[ ]l
=

)
m
[ ]l =

[ 1+

) *

(24)
Compoziia fazei gazoase se va exprima prin relaiile :

(25)

(26)
Compoziia fazei lichide se va exprima prin intermediul relaiilor :

]
(27)
sau

]
(28)

27

2.3. Bilanul termic
2.3.1. Modelul matematic de bilan termic
Bilanul termic servete la determinarea randamentului termic , la urmrirea circulaiei
cldurii ntr-o instalaie i la dimensionarea aparatelor. Bilanul termic se definete prin realaia :
ENERGIILE INTRODUSE IN INSTALATIE + ENERGIILE EXISTENTE IN INSTALTIE = ENERGIILE
RAMASE IN INSTALATIE + ENERGIILE IESITE DIN INSTALATIE
Bilanul termic este deci un mod de exprimare a principiului conservrii energiei. i aici
exist un bilan termic total sau parial , pentru ntreaga instalaie i bilanuri pariale , pentru un
singur aparat sau pentru un singur element dintr-un aparat. Nu exist bilanuri pariale pentru un
singur fel de energie deoarece energiile se transform uor ntre ele .
Energiile care intervin ntr-un process pot fi : clduri sensibile , clduri latente , clduri
de reacie , clduri transmise prin conductivitate , convecie i radiaie , lucru mecanic , alte
energii (energia electric , energia magetic , energia luminoas etc ).
n cazul unui sistem termodinamic n care se desfoara o reacie chimic , energia total
poart numele de energie intern.
U = U
f
-U
i

Avnd n vedere energia chimic a sitemului, principiul I al termodinamicii menionaez
c variaia energiei unui sistem i a mediului exterior luate mpreun va fi egal cu 0.
DE
sist
+ DE
ext
= 0
n cazul procesului chimic , schimbul de energie se realizeaz prin efectuarea unui lucru
mechanic i prin transfer de cldur. Din acest motiv bilanul energetic scris cu referire la
bilanul termic va fi stability n termini de cldur (energie termic notat Q).
2.3.2. Metodologia de calcul a bilaului termic real
Ecuaia general de bilan termic se scrie pentru ntreg reactorul sau pentru o poriune a
reactorului ; considernd c ntr-un reactor se desfoar un process chimic omogen dup o
singur reacie chimic , vom putea scrie urmtoarea ecuaie de bilan termic:
Q
initial
+ Q
proc
= Q
final
+ Q
ext
Dac procesul este descris de o ecuaie caracteristic precum :
28

atunci ecuaia de bilan termic se scrie :

- energia termic (cldura fizic ) a maei de reacie iniial la temperature de intrare n

reactor

- energia termic (cldura fizic ) a masei de reacie final la temperature de ieire din
reactor

- cldura de reacie (consumat sau degajat)

- energia termic (cldura fizic) schimbat cu mediul exterior

Calculul bilanului termic se reduce la calculul entalpiei fazelor implicate n proces i a
entalpiei de reacie
Q
i
= n
i
* H
i

n
i
- numrul de component i sau faz i
H - entalpia de formare a componentului i
dH
i
= Cp
i
*dT H
i
= Cp
i
*dT
Prin urmare :

Avnd la baz aceste considerente i considernd procesul ca un sistem care schimb
energia termic cu exterior , vom avea urmtoarea relaie de calcul pentru termenii bilanului
termic:

Similar pentru cldura masei de reacie final se scrie urmtoarea reacie :
Q
f
= Q
g
=
i
Q
f
=
i

- capacitatea caloric a composului i (cldura specific molar) , exprimat n

j/mol*K
Aceste dou relaii pentru Q
i
i Q
f
sunt verificate numai pentru gaze ideale i la soluii
ideale .
29

Calculul entalpiei , a entropiei i a energiei libere Gibbs n condiii standard
Entalpia :

T - temperatura din reacie;
0 - condiiile standard
Conform legii lui Kirchoff :

Entropia

Energia liber Gibbs

Calculul entalpiei , a entropiei i a energiei libere Gibbs la temperature din reacie
Calculul Entalpiei

DCp =

Calculul Entropiei

Calculul energiei libere

- T *

30

2.4. Descrierea constructiv i funcional a reactorului chimic
Reactor cu funcionare discontinu

Reactorul cu funcionare discontinu este compus din:
1. Corp cilindric
2. Paharul interior
3. Paharul exterior
4. Capac
5. Disc de barbotaj
6. tu cu robinet
Autoclave are forma unui pahar cilindric confecionat din oel i din doua pahare
confecionate din aluminiu pur - 99,8% Al .
Paharul exterior din aluminiu protejeaz cilindrul de oel fa de aciunea coroziv a
masei de reacie.Paharul interior este reactorul propriu zis.Autoclava este nchis cu capacul
cptuit cu aluminiu. Prin capac trec 6 teve de diameter diferite , al cror rol este indicat prin
sgeile din figur.Oxigenul intr n faza lichid prin intermediul dispozitivului de barbotare. n
31

acelai timp oxigenul ptrunde n spaiul dintre corpul autoclavei i paharul de reacie pentru a
egala presiunea intern.Autoclava este prevzut i cu un robinet de control.

3. Indicatori de analiz a eficienei procesului tehnologic
Varietatea mare a instalaiilor pentru obinerea acidului azotic diluat existente astzi n
lume arat c nu sunt nc posibiliti pentru a concepe o instalaie optim.
Instalaiile care lucreaz la presiune atmosferic se caraterizeaz prin cheltuieli de
exploatare reduse i prin cheltuieli ridicate de investiii. Acidul aotic produs finit are o
concentraie de 40-50%.
Instalaiile care lucreaz la presiuni ridicate se caracterizeaz prin cheltuieli mici de
investiii i prin cheltuieli mari de exploatare. Se obine acid azotic de 54-60% i chiar
72%.Oxidarea amoniacului la presiune ridicat prezint ca dezavantaje pierderile mult mai mari
de platin n comparaie cu instalaiile care lucreaz la presiune atmosferic , un grad de
transformare al amoniacului n oxid de azot mai mic i consumul ridicat de energie necesar
pentru comprimarea gazelor.Instalaiile combinate care lucreaz la presiune atmosferic n
sistemul de oxidare i la presiune de 3-4 ata n sistemul de absorbie mbina avantajele principale
ale celorlalte dou tipuri de instalaii. Principalul dezavantaj al instalaiilor combinate este
utilizarea unui turbocompresor pentru oxizii de azot , care este un aparat costisitor i necesit o
exploatare extreme de ngrijit.
n tabelul 3 sunt prezentai indicia de consum ai metodelor enumerate. Dup calculele
lui Mantecatini , amoniacul contribuie cu 70-75% la calculul preului de cost al acidului azotic ,
de aceea preul amoniacului este decisive n alegerea procedeului de fabricaie.
De asemenea , o surs important de economii o constituie micorarea cheltuielilor de
investiii. Dat fiind dezvoltarea considerabil a industriei de ngrminte att n ar ct i pe
plan mondial , trebuie s se acorde o atenie deosebit alegerii raionale a tipurilor de instalaii
pentru fabricarea acidului azotic.

32

Tabelul nr. 3 - Indicii de consum ai metodelor enumerate , recalculai la 1 t HNO
3
/ 100%
Metoda NH
3

(kg)
Platin
(g)
Energie
electric
(kw/h)
Produci
a de
abur
(t)
Apa de
rcire
(m
3
)
Concentr
aia
acidului
Indicele
cheltuielilor
de
investiie
Indicele de
uzur a
oelului
inoxidabil
La presiune
atmosferic
290-300 0,04-0,06 90-110 1-0 150-220 44-50 1 1
Presiune
290-294 0,14-0,3 10-250 2-0,1 120-200 54-60 0,89 0,54
Combinat
280-290 0,04-0,06 15-250 2-0,1 100-160 54-72 1,11 0,75














33

Bibliografie :
1. Manualul Inginerului Chimist , Vol III , Ed. Tehnic , 1953
2. Prof. C. Calistru , Tehnologia acidului azotic , Insitutul Politehnic Iasi , 1969