Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a VIII-a C
C.N.I.M.
Gazul natural este un gaz
inflamabil care se află sub formă de
zăcământ în straturile din adâncime ale
pământului. Gazul natural este asociat
cu zăcăminte de petrol, procesele lor de
formare fiind asemănătoare. Compoziția
gazului natural constă în cea mai mare
parte în metan, deosebindu-se de
acesta prin compoziția chimică.
Gazul natural este un amestec de gaze,
care poate fi foarte diferit după
așezarea zăcământului. Cea mai mare
parte este constituită din metan, la care
se adaugă uneori cantități apreciabile
de hidrocarburi saturate (alcani), metan
(CH4), etan (C2H6), propan (C3H8),
hidrocarburi nesaturate, alchene sau
olefine, și hidrocarburi aromatice sau
arene care în lanțul formulei chimice au
o legătură dublă (=) ca etena (etilena) Alcanii ce au o structură chimică
C2H4. Alcanii ce au o structură chimică inelară mai sunt numiți și cicloalcani,
inelară mai sunt numiți și cicloalcani, având formula chimică generală
având formula chimică generală CnH2n. CnH2n. Alchenele pot avea de
asemenea forme ciclice ca
ciclopentanul.
Alchinele sunt hidrocarburi ce conțin mai multe triple legături chimice, cel mai
reprezentativ fiind etina (acetilena): C2H2. Ultima grupă mai importantă a
hidrocarburilor nesaturate este benzenul care are o formă structurală ciclică: C6H6;
dintr-o subgrupă a acestor hidrocarburi aromatice face parte naftalina: C10H8, pe
când terpenele (terebentina) nu sunt hidrocarburi pure din punct de vedere chimic.
Gazele naturale mai conțin: vapori de gaze condensate din care cauză mai sunt numite
gaze umede, hidrogen sulfurat (H2S), care necesită îndepărtarea sulfului, și până la 9%
dioxid de carbon (CO2) care diminuează calitatea gazului.
În general, gazul natural are în compoziție 85% metan, 4% alți alcani (etan, propan,
butan, pentan) și 11% gaze inerte (care nu ard). Deosebit de valoroase sunt gazele
naturale care conțin heliu, aceste gaze fiind sursa principală de obținere a heliului
Formare și exploatare
Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care este găsit frecvent.
Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind izolat de
aerul atmosferic, în prezența unor temperaturi și presiuni ridicate, condiții care au luat
naștere prin sedimentarea pe fundul mărilor fiind acoperite ulterior de straturi
impermeabile de pământ. Cea mai mare parte a gazelor naturale s-au format în urmă cu
15 până la 600 milioane de ani, fiind asociate cu zăcămintele de petrol, mai rar se pot găsi
zăcămintele unice de petrol sau gaz. Pentru prima oară în 1844 s-a găsit în Europa gaz
natural în zona gării de est din Viena, urmate de noi descoperiri în 1892 prin forajele din
regiunea Wels, Austria.
De asemenea se presupune existența unor zăcăminte de gaz și mai mari în Iran.
Proprietăți
Gazul natural este un amestec puternic inflamabil,
de regulă insipid și inodor (din care cauză pentru
odorizare se adaugă gazului mercaptan cu scopul
de a ușura detecta scurgerile) cu o temperatură de
aprindere de circa 600 °C. Este un gaz mai ușor ca
aerul; pentru arderea 1 m³N de gaz sunt necesari
circa 10 m³N de aer. Gazul este clasificat după
compoziție în diferite categorii, gaz sărac și gaz
bogat. Gazul sărac are un procent mai ridicat de
metan (87–99% volumic), pe când în gazul bogat
conținutul în metan oscilează între 80 și 87%
volumic, având în compoziție cantități mai mari
de dioxid de carbon și azot. Densitatea este între
0,700–0,840 kg/m³. După compoziție (gaz sărac
sau gaz bogat), căldura degajată prin ardere
(puterea calorifică) este: 8,2– 11,1 kWh/m³N = 30–
40 MJ/m³N, iar temperatura de fierbere este de -
161 °C.
Transport și depozitare
Poate fi transportat prin conducte
sau cu alte mijloace de transport în
stare comprimată sau în stare
lichidă, actualmente fiind folosit pe
scară tot mai largă ca înlocuitor al
benzinei.