Petrolul și cărbunii

De Blaga Cristian
 Petrolul

Petrolul brut, numit și țiței, este un combustibil fosil,

de natură organică, cunoscut și folosit încă din
antichitate. Produsele obținute prin prelucrarea petrolului brut
au devenit indispensabile societății moderne; petrolul brut
este considerat la fel de valoros ca și aurul, de aceea fost numit
și aurul negru.
  Formarea și extracția petrolului

Petrolul s-a format acum milioane de ani pe fundul mării din resturi
de origine vegetală și animală care au suferit transformări fizice și chimice.
Acumularea de sedimente a scufundat stratul de mâl la o adâncime de
aproximativ 3 km. Sub acțiunea presiunii și temperaturii, nămolul s-a
transformat în rocă, iar materia organică, prin descompunerea bacteriilor
anaerobe, în petrol brut apă și gaze. Datorită gazelor, petrolul migrează de la
o rocă la alta până ce este blocată într-o rocă impermeabilă și devine
zăcământ.
Închis în zăcământ, presiunea amestecului crește datorită gazelor,
astfel este posibilă extracția petrolului fie prin erupție naturală fie prin
pompare mecanică.
Extragerea mecanică prin sonde a zăcămintelor
de petrol 
  Compoziția
petrolului

Petrolul este un amestec complex a cărui

compoziție diferă de la un zăcământ la altul, dar
în orice zăcământ se găsesc: hidrocarburi
(alcani, cicloalcani și arene), compuși organici cu
oxigen, azot sau sulf și unele metale (vanadiu,
molibden, nichel).

Proprietățile fizice ale petrolului sunt determinate de compoziția sa.

Este un lichid vâscos, a cărui culoare variază de la galben până la negru, cu
miros caracteristic; este insolubil în apă
 Petrolul, sursă de materii prime și produse
finite

Petrolul este transportat din zăcământ, pe căi feroviare sau navale la

rafinării unde este separat în componente prin distilare.
Distilarea este un proces fizic de separare a componentelor amestecurilor
de lichide miscibile. Acesta constă în încălzirea la fierbere a amestecului și
condensarea vaporilor în dispozitive numite condensatoare. Deoarece în urma
distilării se obțin hidrocarburi saturate cu puncte de fierbere apropiate, care se
numesc fracții, operația se numește distilare fracționară. Aceasta se realizează
industrial în coloane de distilare fracțională.
Coloana de distilare industrială

Schiță teoretică Imagine reală

 Rezultatele distilării fracționate
– Fracția C1–C4: este folosită ca materie primă și combustibil.

– Fracția C5–C6 și C6–C7 (solvent nafta ușoară) sunt folosiți ca solvenți. Fracția nafta
ușoară este folosită ca principalul constituent al benzinei.
– Fracția C6–C10, numită nafta constituie materia primă pentru obținerea benzinei cât și în
petrochimie.
– Fracția C11–C15, numită cherosen, este folosită ca carburant în turboreactoare și pentru
încălzirea locuințelor.
– Fracția C12–C20, numită motorină, este folosită ca carburant în motoarele Diesel

– Fracția > C20 este reziduu solid rămas în urma distilării. În urma distilării la presiune
scăzută se obțin lubrifianți și păcură, iar ca reziduu, asfalt.
  Chimizarea petrolului
Fracțiile principale rezultante pot fi supuse rafinării avansate pentru a
obține produse noi. Prelucrarea petrolului se numește chimizare. Aceasta se
realizează prin procese fizice: distilarea sub presiune și distilarea sub vid sau prin
procese chimice: cracarea catalitică, cracare la temperatură ridicată (aprox.
800°C); reformare catalitică.
Toate fracțiile (mai puțin > C20) sunt transformate in benzine de calitate
superioară. Toți compușii rezultanți din fracții petroliere, ajung la rândul lor
materii prime în alte ramuri industriale.
Produse obținute la rafinarea fracțiilor sunt transportate prin conducte de
mare capacitate.
Conducte de mare capacitate folosite pentru transportarea petrolului
  Impactul ecologic

Extracția și transportul petrolului brut precum și a produșilor obținuți prin

rafinarea acestuia sunt riguros supravegheate cu scopul asigurării calității
mediului înconjurător.
Deversările de petrol sau benzină în apele mărilor, oceanelor și în cele
curgătoare provoacă dezastre ecologice. Petrolul și benzinele plutesc la suprafața
apei și împiedică schimbul de oxigen între apă și aer ceea ce duce la moartea
faunei și a vegetației subacvatice. La fel de dăunătoare sunt deversările la
suprafața solului, deoarece pătrunderea lor în pământ împiedică circulația
normală a aerului și a apei și distruge structura chimică și fizică a acestuia
afectând dramatic echilibrul ecosistemelor.
 Erupție incontrolabilă de petrol în urma unor eforturi de extragere a acestuia. Această scurgere a avut
loc în Golful Mexcicului lângă orașul Houma. În clădirea din Houma, peste o mie de persoane încercau să
organizeze o operaţiune de curăţare cum nu se mai văzuse. Alte zeci de mii erau afară, străbătând plajele
în costume albe de protecţie, din polietilenă, scanând apele din avioane şi elicoptere şi luptând împotriva
petei în continuă extindere cu ambarcaţiuni dotate cu echipamente de aspirare, bărci de pescuit modificate
şi cantităţi uriaşe de substanţe chimice pentru dispersarea petrolului. 
  Benzine. Cifra octanică
Cifra octanică (CO) a unei benzine reprezintă rezistența la autoaprindere
a combustibilului, adică rezistența la detonație.
La începutul secolului, benzinele obținute la rafinarea petrolului aveau CO în intervalul
50–60, acest lucru făcea dificilă demararea autovehiculelor. Prin adiția tetraetilplumbului se poate
crește CO. Aceasta ajunge să fie de 78 în 1939, și de 95-98 în anii 90.
Arderea benzinei elimina oxid de plumb care era foarte nociv pentru om cât și pentru
floră și faună.
În anii 70 apare în America benzina fără plumb cu CO de 98. Consiliul Europei a stabilit
în anul 1998 că toate autovehiculele vor fi echipate cu motoare care folosesc benzină fără plumb,
cu scop ecologic. Intoxicația cu plumb duce la probleme cognitive și de dezvoltare.
 Cărbunii
Cărbunii naturali sunt combustibili fosili, formați ca și petrolul, prin acumularea și
depozitarea resturilor vegetale și animale la nivelul suprafețelor uscate ale scoarței terestre.
După procentul de carbon sunt cărbuni:
– Superiori, varietăți precum antracitul (92-98 % carbon) , huila (75-92 % carbon) și lignit, cu
procent de carbon mare și putere calorică mare. Aceștia sunt cărbuni foarte vechi, datând din
Cretacic și Jurasic
– Inferior, precum cărbune brun (60-78 % carbon) și turba (52-62 % carbon) , care au un
procent de carbon mic și putere calorică mică. Turba este cel mai tânăr cărbune, din Neogen,
acesta formându-se și astăzi. Cărbunele brun este un cărbune mai vechi, din Paleogen.
Cărbunii sunt folosiți în mare parte pentru producerea energiei electrice și termice,
drept combustibili solizi, precum și ca materie primă pentru obținerea cocsului, gudroanelor și a
gazelor de cocserie.
  Rezervele de cărbuni

Rezervele de cărbuni pe glob estimate, în anul 2004, au fost de 783,1

miliarde de tone, din care: 27 % aparține SUA, 16 % Rusiei, 12 % Chinei,
12 % Indiei, 7 % Uniunii Europene și 7 % Australiei.
Aceste rezerve, dacă se continuă folosirea cărbunilor în același ritm ca în
anul 2003 (3,8 miliarde de tone), ar acoperi necesarul globului pe o perioadă de
203 ani. Rezervele de cărbune ale României, aflate în evidența națională la
începutul lui 2007, sunt următoarele: 721 mil. tone de huilă; 65 mil. tone de
cărbune brun; 3.400 mil. tone de lignit.
  Exploatarea cărbunilor
În anul 2011, cel mai ridicat consum de cărbune s-a înregistrat în China -
1,839 miliarde tone echivalent petrol (tep), SUA - 501,9 milioane tep și India -
295,6 milioane tep. În Uniunea Europeană, consumul a fost de 285,9 milioane tep
și a reprezentat 7,7% din consumul mondial.
Uniunea Europeană a încercat să adreseze problema exploatării excesive
de cărbuni din China, dar s-au ridicat contraargumente, scoțând în evidență cum
și țările dezvoltate din Uniunea Europeană au trecut și ele prin etape de
exploatare intensă a cărbunilor în perioada lor de tranziție. Așadar limitarea
exploatării de cărbune în China ar fi un gest de ipocrizie.
 Fișiere media
Distilarea petrolului

Schimbări climaterice cauzate de emisii de dioxid de carbon