Libera inițiativă în economia de piață

 
 
Economia de piață s-a răspândit în mai toate statele lumii, în condițiile în
care între acestea au existat mari diferențe (economice, politice, culturale etc.). De
aceea, între economiile de piață ale diverselor țări există diferențe, uneori foarte
mari, în privința nivelului de dezvoltare și a eficienței. Acestea se mai deosebesc
prin resurse, specializare, tradiții, organizare. În plus, unele economii naționale au
trăsături ale mai multor sisteme economice, cu se întâmplă în cazul țărilor aflate în
tranziție din Europe de Est, America de Sud, Asia de Sud-Est. 
Dincolo de aceste particularități naționale, orice economie de piață este o
economie deschisă, bazată pe schimb și pe proprietatea privată asupra resurselor de
producție. Ea se caracterizează prin: proprietate privată, libertate economică,
motivarea participanților la activitatea economică, concurență, prețuri libere și
intervenție limitată a statului în economie. 
În virtutea proprietății private, persoanele particulare au drept de posesiune,
de dispoziție, de folosință și de moștenire asupra resurselor de producție. 
În măsura în care proprietarilor le sunt garantate drepturile, întreprinzătorii
sunt motivați să investească, iar economia înregistrează creșteri importante.  
Proprietatea privată este fundamentul libertății economice și aceasta stă la
baza inițiativei libere, pentru că aceasta este sursa determinantă pentru interesele
agenților economici și asigură totodată, mijloacele necesare înfăptuirii lor. 
Libera inițiativă este libertatea agenților economici de a acționa pentru
realizarea propriilor interese. Aceste lucruri diferă pe baza rolului acestora.
Întreprinzătorii acționează pentru a obține maximum de profit posibil în condițiile
date. Lucrătorii încearcă să obțină cel mai mare salariu posibil. Consumatorii
urmăresc să obțină utilitatea maximă cu venitul de care dispun. Orice acțiune
întreprinsă de un agent economic în intenția de a-si realiza interesele trebuie sa aibă
loc astfel încât, prin ceea ce face el, sa nu afecteze cu nimic libertatea de acțiune a
celorlalți și nici aceștia să nu-i afecteze propria libertate.  
De aici decurge ca libertatea de acțiune este o caracteristica generala
aplicabila in mod egal tuturor agenților economici si ca orice inițiativa este admisa
numai cu respectarea acestei condiții. Acest comportament s-a conturat treptat și
este sinteza experienței acumulate de agenții economici. Este recunoscut ca necesar
și singurul posibil de acceptat de toți, întrucât ii pune în condiții de egalitate sub
multiple aspecte: se aplică tuturor, fără discriminări pozitive sau negative; nu
îngrădește pe nimeni în promovarea acțiunilor de interes
propriu stimulează deopotrivă creativitatea tuturor, întrucât, asigurând libertatea de
acțiune, realizarea interesului fiecăruia depinde de ingeniozitatea proprie. 
 Libera inițiativă cunoaște cea mai mare dezvoltare în condițiile proprietății
private si ale regimurilor politice bazate pe democrație. Pe fundamentul acesteia se
creează acel comportament economic cotidian pentru milioane de agenți economici,
care conduce la realizarea unei activități economice eficiente, atât pentru fiecare
proprietar in parte, cat si pentru societate in ansamblul sau. 
          În orice activitate și în orice țară în care proprietatea este depersonalizată prin
formarea și consolidarea unor monopoluri sau prin măsuri dictatoriale, libera
inițiativa este îngrădită sau eliminată. Ea încetează a mai fi sursa de eficiență și
rentabilitate, de împlinire a libertății fundamentale a omului. Se produce
înstrăinarea oamenilor de procesul economic și de rezultatele acestuia. 
Libera inițiativă implică restructurarea activității economice în
interesul agenților economici, prin intermediul proprietății private. Acest tip de
proprietate îi determina pe proprietari să urmărească afirmarea propriei eficiențe, și,
totodată, pe a celorlalți. In aceste condiții, veniturile vor fi inegal distribuite în
societate pentru că reflectă inegalitatea eficienței activității agenților economici la
baza căreia se afla deosebirile dintre ei, sub aspectul instrucției, disciplinei,
potențialului capacității intelectuale și capacității de risc, puterii de munca,
tenacității, voinței, aptitudinilor, spiritului inovator, etc. Inegalitatea devine astfel
rezultatul nemijlocit al capacității valorizatoare a fiecărui individ, precum și al
modului cum el o folosește. De aceea libera inițiativă va determina afirmarea
valorilor conform acestor criterii, înlăturând incompetența, impostura și
pseudovalorile. 
Un aspect important al economiei de piață este prețul bunurilor. Prețul este
dictat de către concurența dintre agenți economici. Aceștia se pun în poziții rivale
datorită că toți își urmează interesele proprii. Concurența se manifestă atât în rândul
producătorilor cât și în cel al consumatorilor. Acesta are o influență asupra
agenților economici și este astfel de multe ori numită „mâna invizibilă” care
conduce piața. Aceasta are efecte pozitive încât limitează promovarea propriilor
interese. Astfel că nici un vânzător sau cumpărător nu va putea să impună prețul
care îi convine, deoarece pe piață activează mai mulți cumpărători. În plus, datorită
concurenței, producătorii vor fi interesați să reducă prețul. Numărul mare al
vânzătorilor și a cumpărătorilor determină dispersarea puterii economice și
împiedică eventualele abuzuri. 
Concurența este, așadar, o forță care reglează acțiunile producătorilor și ale
cumpărătorilor. Aceasta are rezultate pozitive atât timp cât numărul agenților
economici de pe piață este mare si aceștia pot intra și ieși de pe piață după bunul
plac. 
O caracteristică a prețului este că acesta se formează în mod liber pe piață.
Acest lucru este o consecință a acțiunilor agenților economici. Aceștia se întâlnesc
pe piață, stabilesc prețuri și încheie tranzacții. Influența colectivă a acestora se
manifestă sub forma cererii, dictată de consumator, și a ofertei, dictată de vânzător.
Totalitatea nenumăratelor decizii luate pe piață de către agenți economici duc la
formarea prețului, iar acesta îi informează pe consumatori și pe producători în
legătură cu starea pieței. Totodată, prețurile îi constrâng pe producători și pe
consumatori să adopte anumite decizii și să acționeze într-un mod rațional. 
Într-o economie de piață, intervenția statului este limitată. Statul doar
creează cadrul legal în care se exercită inițiativele indivizilor, garantează
proprietatea privată și dreptul la libertate economică, de asemenea corectează
efectele negative ale mecanismelor de piață, intervine pentru a asigura stabilitatea și
creșterea economică. 
Afirmația „Concurența este mâna invizibilă care conduce într-o economie de
piață” are rolul de a arăta cum agenți economici care acționează în propriul
beneficiu stimulează pe întreg toată economia. Acest concept a fost introdus de
către Adam Smith în "Avuția națiunilor". În cadrul discuției
despre comerțul indigen și comerțul străin. Fiecare individ își va
investi capitalul cât mai aproape de casă, “pe cât posibil, în sprijinul activității
economice interne” . Indivizii nu vor apela la comerțul străin, decât dacă avantajele
acestuia le depășesc cu mult pe cele ale comerțului indigen. 
“Atunci când preferă să sprijine activitatea indigenă, iar nu pe cea străină, el
urmărește numai propria lui siguranță; iar îndrumând acea activitate în așa fel încât
să producă cea mai mare valoare posibilă, el este condus de o mână invizibilă ca să
promoveze un scop ce nu face parte din intenția lui. Urmărindu-și interesul, el
adeseori promovează interesul societății mai eficient decât atunci când încearcă să-l
promoveze.” 
Un bun exemplul în care această „mână invizibilă” a fost folosită pentru a
stimula economia este activitatea care a avut loc în decursul lunii ianuarie din 2021
în cadrul unei companii numite GameStop, un lanț american de magazine de jocuri
video concrete, care s-a luptat în ultimii ani din cauza concurenței din partea
serviciilor de distribuție digitală, precum și a efectelor economice ale pandemiei de
COVID-19, care a redus numărul de persoane care au făcut cumpărături în-
persoană. Astfel prețul stocurilor sale a scăzut. Dar în urma formării unei
organizații prin intermediul internetului, mai mulți agenți economici au cumpărat
sistematic stocuri, ridicând semnificative prețul lor pe piață. Acesta a crescut cu
până la 1500% în decursul acelei luni.  
Astfel putem vedea cum piața poate fi influențată de către o anumită
organizație, atât timp cât aceasta are suficientă influență (capital). Acest lucru poate
fi dezastruos pentru economia de piață pentru că asta ar însemna că puterea nu este
distribuită în mod egal pe piață și unii agenți pot să schimbe piața după bunul plac. 
În concluzie, libertatea economică se concretizează în dreptul la liberă
ințiativă în econnomia reală și dreptul de a alege, de a adopta decizia optimă pentru
propriile interese.