ECONOMIA PLANIFICATA

Petrica Alex

O Economie planificată este un sistem economic, în care deciziile cu privire

la producție și investiții pentru unul sau mai mulți ani (plan cincinal) sunt
planificate de autoritatea centrală, de obicei, de guvern, prin ministerele de resort,
spre deosebire de economia tip laissez-faire unde deciziile economice sunt luate de
interacțiunea liberă dintre consumatori și producători, unde indivizii iau decizii
economice nu o entitate politică centralizată. Implementarea unei astfel de forme
economice se numește planificare iar în termeni politici socialism.

În aceste economii, planificarea economică centrală efectuată de stat sau de

guvern controlează toate sectoarele majore ale economiei și formulează toate
deciziile cu privire la utilizarea resurselor. Planificatorii decid ce ar trebui să fie
produs și direcționează întreprinderile producătoare să producă acele bunuri, în
conformitate cu obiectivele naționale și sociale. Economiile planificate sunt în
contrast cu economiile de piață unde deciziile de producție, distribuție, stabilire a
prețurilor și investițiile sunt realizate autonom, pe baza intereselor individuale.

În numele „binelui colectiv” se planifică economic macroeconomia

crezându-se ca se va ajunge la „cel mai mare bine pentru cei mai mulți”.

Se justifică planificarea centrală sustinând consolidarea resurselor

economice ce permite economiei să se dezvolte intr-o anumită direcție, mai rapid,
atunci când se iau decizii cu privire la investiții și producție.

O altă justificare este ideea că, piața liberă nu funcționeză în a asigura

interesele oamenilor și o autoritate centrală trebuie să ia deciziile în numele
indivizilor, decizie luată de un birocrat. Aceste decizii sunt luate în baza ideilor de
egalitarism, protejarea mediului, anti-consum, anti-coruptie, etc.

Datorită lipsei stimulentelor economice oamenii tind să devină ineficienți,

mai exact, nu există recompensă pentru muncă/risc pe măsura aportului de
muncă/risc a individului, remunerațiile nu sunt stabilite liber pe baza cererii si
ofertei ci sunt stabilite de stat.

Organizațiile economice ineficiente nu sunt lăsate sa intre în faliment, în

virtutea „interesului național” sunt salvate și le sunt alocate resurse încontinuare,
acest fapt ducând la hazard moral și un comportament ce duce la viitoare pierderi
stiindu-se că altcineva va plăti „factura”.

Lipsa celui mai important semnal în deciziile economice, prețul. Fără o piață
cu adevărat liberă de stabilire a prețurilor, deciziile de alocare a resurelor sunt luate
pe baza unor semnale (preturi) false, ducând la alocarea resurselor către activități
ce în realitate nu sunt profitabile, atât pentru agenții economici cât și pentru
societate.

Acumularea de putere economică în mânile unor birocrați, politicieni, duce

la a recompensa pe cei ce sunt „prietenii” celor ce stabilesc ce se întâmplă cu
resursele economice, mai simplu, cui sunt alocați banii. Succesul economic nu este
în funcție de abilitatea și spiritul antreprenorial de a produce ceea ce doresc
indivizii la cel mai competitiv preț, ci de relațiile pe care le ai cu factorii de
decizie.

Cel mai simplu a spus-o John Dalberg Acton : „Puterea tinde să corupă iar
puterea absolută corupe absolut.”

Cele 2 tipuri de economie planificată sunt: economia de comanda și

economia cu planificare centrală
 Economia de comandă Este o economie planificată, cunoscută sub numele
de Comunism, unde atat decizia cât si proprieatea capitalului material și uman sunt
în posesia statului, anume a conducătorilor politici, în termeni populari „politruci”.

Economia cu planificare central Este o economie de tip socialist unde statul

are influență de decizie asupra agenților economici, subvenționează, garantează,
taxează. Acest sistem economic a fost folosit de socialiști precum Mussolini, Hitler
și susținut academic de economiști precum John Maynard Keynes.