Platon (428- 34)

Republica
Cele patru virtuti
Filosofia politica ocupa un loc foarte important in creatia lui Platon. Una din trasaturile
caracteristice principale ale conceptiei social - politice a marelui ginditor este legatura lui strinsa
cu invatatura sa etica. Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea
omul pote fi perfect din punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Si invers numai
niste cetateni cu adevarat culti, bine educati si virtuosi se pot asocia, formind un stat, in care
domneste ordinea si legea. Scopul statului este de a crea conditii pentru realizarea dreptatii.
Dupa cum stim, Platon considera ca sufletul uman se compune din trei parti:ratiunea,
pasiunea

generala

(afectiunea)

si

apetenta.

Lor

le

corespund

cele

trei

virtuti

cardinale: intelepciunea, curajul si cumpatarea. Cea de a patra virtute cardinala -dreptatea..

astfel, Platon considera ca pasiunea trebuie sa se supuna ratiunii spre a deveni aliate si impreuna
crescute, invatate, educate sa se ghideze si sa conduca partea apetenta, pazind asupra sa ca nu
cumva sa stapaneasca si celelalte parti. Astfel, primele 2 parti trebuie sa devina prectorii sufletului
si al trupului. Iar in momentul cand partea pasionala se dirijeaza dupa orientarea partii rationale
atunci individul poate fi numit cumpatat. Astfel, daca iel intelege ca ratiunea conduce si
guverneaza si pasiunea si apetenta se atinge astfel valoarea morala numita cumpatare. Insa, in
ceea ce priveste dreptatea, la fel ca si cumpatarea, este atinsa in momentul cand sunt conturate
cele 3 canoane, adica, coarda superioara, medie si inferiara. Si anume, dreptatea trebuie sa fie
raportata la mediul launtric si nu la cel exterior, iar omul sa aiba capacitatea de a-si organiza cele 3
parti ale sufletului, stapan pe sine, si ferm in ceea ce priveste treaba fiecarei parti, potrivindu-le
pentru a deveni compatibile. Legandu-le astfel el devine un om cumpatat si drept, intr-o relatie de
armonie cu sinele. Anume de aceea Platon este foarte mult preocupat de problema dreptatii.
Dreptatea, spune Platon, consta n aceea ca fiecare si face datoria spre binele comunitatii. A-si
face datoria este sensul dreptatii.. Diviziunea muncii trebuie sa corespunda cu nclinatiile
oamenilor. Fiecare este bun la locul potrivit si nimeni nu este de prisos. Iata ce nsemna dreptatea.

n ,,Republica Platon folosea cuvantul ,,dreptate ca sinonim pentru ,,ceea ce este in interesul
Statului Ideal, adica sa blocheze orice schimbare, prin mentinerea unei rigide impartiri in clase si a
dominatiei de clasa. Dreptatea este tema centrala in ,,Republica.
In cercetarea sa privind natura dreptatii, Platon incearca sa descopere ideea in stat, iar apoi
incearca sa aplice rezultatul la individ. Platon spune ca fiecare cetatean trebuie sa-si vada de
indeletnicirile sale si orice schimbare sau amestec intre cele trei clase este o nedreptate, si, opusul
acestei eventualitati este dreptatea.
De aici rezulta ca Platon identifica dreptatea cu principiul dominatiei de clasa si al privilegiilor de
clasa.
Miscarea egalitarista a fost pentru Platon lucrul cel mai detestat. El pretindea privilegii naturale
pentru conducatorii din fire.
Platon recunoaste un singur standard suprem, interesul statului. Tot ceea ce promoveaza acest
interes este bun, virtuos si drept, orice il ameninta este rau, josnic si nedrept. Actiunile in slujba lui
sunt morale, iar cele care il primejduiesc sunt imorale.
2. Conceptul de dreptate al lui Platon difera de ideile noastre despre dreptate. Nici unde nu s-ar
mai accepta interesul supreme al statului n deterimentul cetenilor, privilegii pentru o clas

conductoare, sau o clas de sclavi. n concluzie conceptual de dreptate al lui Platon este total
neactual.