Economia centralizata si economia de piata

Studiu comparativ

Fundamente ideologice Sistemul economic, privit ca si concept primordial al stiintei economice, este un mecanism care se ocupa cu producerea, distributia si consumul bunurilor pentru satisfacerea nevoilor intr-o anumita societate. Sistemul economic este compus din oameni, institutii si modalitatea prin care relationeaza cu resursele, cum ar fi forma de proprietate. El reprezinta un anumit fel de abordare a problemelor economiei intr-o societate. Problema raritatii resurselor, de exemplu, presupune gasirea unui raspuns la cateva intrebari de baza, cum ar fi ce si pentru cine sa se produca. Ceea ce diferentiaza sistemele economice este felul in care raspund la astfel de intrbari. Exista adesea o corelatie puternica intre ideologii, sisteme politice si sisteme economice. In general, in sistemele economice centralizate, principalul obiectiv este egalitatea, in timp ce in economia de piata, acesta este proprietatea privata. In mod obisniuit, economiile centralizate implica o putere mai mare a societatii statale in a determina ce sa se produca, cum sa se produca si pentru cine sa se produca bunurile si serviciile, cu obiectivul declarat de a garanta dreptatea sociala si o mai buna distributie a prosperitatii. De cealalta parte a conceptiilor politico-economice, sistemele economice de piata acorda mai multa putere anumitor indivizi (sau corporatii private) pentru a lua aceste decizii, si nu le lasa la latitudinea societatii ca intreg, limitand adesea interventia guvernului in economie. Componentele sistemului economic In economia centralizata (numita si planificata sau de comanda), guvernul, component de prim rang al sistemului economic (ceea ce il face totusi mai degraba un sistem politic si nu unul economic), poate sa dispuna de pamant, munca si capital pentru a deservi realizarea obiectivelor economice ale statului (care, la randul lor, ar putea fi teoretic decise de popor printr-un proces democratic). Cererea economica va aparea pe un plan secundar in favoarea unei investitii mai mari in dezvoltarea directionata sau dupa un anumit tipar. Fata de economia de piata, cu o dezvoltare economica directa, instutitia centrala intr-o tara cu economie de comanda (chiar si una subdezvoltata) poate sa inceapa nemijlocit construirea unei industrii grele fara sa fie nevoie sa astepte formarea capitalului prin expansiunea industriei usoare si fara a depinde de finantari externe.

In economia planificata, consumatorii nu isi exprima nevoile prin intermediul preturilor platite, adesea stabilite prin interventionism statal, ci prin consilii democratice (uneori numite consilii de muncitori) care pot lua si implementa decizii democratice referitoare la economie. Pe de alta parte, in economia capitalista, preturile sunt principalii reglatori ai raporturilor dintre cererea si oferta de bunuri si astfel pietele se auto-organizeaza, generand eficientizarea si maximizarea intereselor atat ale producatorilor, cat si ale consumatorilor. Un alt aspect important este faptul ca in economiile centralizate se poate maximiza utilizarea continua a resurselor disponibile, deoarece nu apar cicluri economice ca in economia de piata si astfel ratele somajului si a productivitatii pot fi mentinute la un nivel minim, generand stabilitate. Ciclurile economice specifice economiilor de piata sunt fluctuatii pe termen lung, care implica perioade alternante de crestere rapida si de recesiune. Aceste perioade pot determina esecuri economice majore, aparitia monopolurilor, deficite in nivelul bunurilor publice si aparitia saraciei extreme. Din cauza acestor elemente, s-au lansat teorii conform carora interventia statului trebuie limitata, insa nu eliminata total. Intr-o economie centralizata se pune mai mult accent pe scopurile sociale decat pe cele individuale. Intr-un astfel de sistem, profiturile si salariile sunt distribuite in functie de beneficiile sociale ale activitatilor efectuate, nu depind de nivelul productiei si nu stimuleaza nevoia de profit individual. In economia de piata, insa, propritatea privata este unitatea structurala de baza, iar principalul scop al proprietarilor este de a gasi cele mai eficiente metode de a obtine profit din utilizarea proprietatii detinute. Astfel, rata profitului individual este direct proportionala cu activitatea economica intreprinsa si reprezinta principala motivatie a fiecarui membru al societatii. Aceste doua tipuri de economii au fost dominante in secolul trecut. Desi majoritatea tarilor dezvoltate actuale sunt privite ca tari capitaliste, de fapt, in interiorul acestora functioneaza economia mixta, cu elemente din ambele sisteme, din cauza existentei unui anumit nivel de implicare a statului, in special in domenii cum ar fi importurile si exporturile, taxele practicate, subventiile si infrastructura.