Lucian Blaga – viața, debutul literar și operele celebre scrise de

dramaturgul român

Distribuie Dramaturg și filozof, Lucian BLaga a fost una dintre

personalitățile culturale ale României din perioada interbelică și a rămas în amintirea noastră
datorită celor mai frumoase poezii.
Poet, eseist, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român,
Lucian Blaga este unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici al cărui motto a fost din totdeauna:
“Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de
mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare”.

 Viața lui Lucian Blaga

Lucian Blaga s-a născut în Lancrăm, lângă Sebeș, localitate ce se afla la acel moment în
comitatul Sibiu. A fost fiul lui Isidor Blaga și al Anei, al nouălea copil al unei familii de preoți.
După cum el a susținut, copilăria sa a stat “sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”,
denumindu-se “mut ca o lebădă”, deoarece poetul nu a vorbit până la vârsta de 4 ani.
Clasele primare le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană, între anii 1902 – 1906),
după care a urmat Liceul Andrei Șaguna din Brașov (1906 – 1914), iar mai târziu a studiat la
Facultatea de Teologie din Sibiu (1914 – 1917), acolo unde s-a înscris pentru a evita
înrolarea în armata austro-ungară.
Lucian Blaga a studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 – 1920,
acolo unde a obținut titlul de doctor în filosofie și unde a cunoscut-o pe Cornelia
Brediceanu, viitoarea lui soție.
  Debutul lui Lucian Blaga

A debutat în 1910 în ziarele arădene “Tribuna” cu poezia “Pe țărm” și în ziarul “Românul” cu studiul
“Reflecții asupra intuiției lui Bergson”. Este ales ca președinte al societății literare din școală și o
lungă perioadă (1926 – 1939) a lucrat în diplomație, fiind și consilier la legațiile României din
Varșovia. În tot acest timp și-a continuat activitatea literară și științifică și a continuat să scrie
volume de versuri, eseuri filozofice și piese de teatru.

În anul 1936 a fost ales membru al Academiei Române, iar între anii 1939 și 1948 este ales
profesor la Catedra de filozofia culturii a Universității din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie
și Filozofie, dar și la Secția de istorie literară și folclor a Academiei, filiala Cluj. În anul 1939 a devenit
profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu. Începând cu anul
1943 redactează revista Saeculum, care va apărea un an. A continuat să fie profesor universitar
până în 1948, atunci când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră.
În anul 1936 a fost ales membru al Academiei Române, iar între anii 1939 și 1948 este ales
profesor la Catedra de filozofia culturii a Universității din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie
și Filozofie, dar și la Secția de istorie literară și folclor a Academiei, filiala Cluj. În anul 1939 a devenit
profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu. Începând cu anul
1943 redactează revista Saeculum, care va apărea un an. A continuat să fie profesor universitar
până în 1948, atunci când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră.
După ce a fost îndepărtat de la catedră, din 1948 a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei
Române ca bibliograf. A devenit cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie, apoi bibliotecar șef și
director adjunct la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Deși continuă să lucreze, el nu a mai
publicat niciun volum de versuri originale și abia în 1962 opera sa reintră în circuitul public.
Inaugurată cu “Poemele luminii” 1919, opera poetică a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă șase
volume: “Pașii profetului”, “În marea trecere”, “Lauda somnului”, “La cumpăna apelor”, “La curțile
dorului”, “Nebănuitele trepte”.
Lucian Blaga a murit la data de 6 mai 1961, în Cluj. A fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9
mai, în cimitirul din Lancrăm.
  Opere semnate de Lucian Blaga

Volume

1919 – “Poemele luminii”;

1921 – “Pașii profetului”;
1924 – “În marea trecere”;
1929 – “Lauda somnului”;
1933 –“La cumpăna apelor”;
1938 – “Lacurțile dorului”;
1942 – “Poezi”i, ediție definitivă;
1943 – “Nebănuitele trepte”.
Dramaturgie

1921 – “Zamolxe”, mister păgân;

1923 – “Tulburarea apelor”, dramă;
1925 – “Daria”, dramă în patru acte;
1925 – “Ivanca”;
1925 – “Învierea”, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic;
1927 – “Meșterul Manole”, dramă în cinci acte;
1930 – “Cruciada copiilor”;
1934 – “Avram Iancu”, dramă într-un prolog și trei faze;
1942 – “Opera dramatică”;
1944 – “Arca lui Noe”;
1964 – “Anton Pann”, dramă într-un prolog și patru faze (postumă).

Proză

“Hronicul și cântecul vârstelor”, editat postum, 1965;

“Luntrea lui Caron”, editat postum, 1990.