Lucian Blaga

26 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursa
 Istoric

Unelte



















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucian Blaga
 Date personale

Poreclă Lucaa

Născut 9/21 mai 1895[2][3][4][5]

Lancrăm, Alba, România[6]

Decedat 6 mai 1961 (65 de ani)[7][2][3][4]

Cluj, România

Cauza
cauze naturale (cancer)
decesului

Căsătorit cu Cornelia Brediceanu

Copii Dorli Blaga

Cetățenie România

Ocupație lingvist
poet
traducător
filozof
scriitor
jurnalist
diplomat
bibliotecar
eseist
dramaturg
cadru didactic universitar[*]

Limbi limba română[8]

vorbite limba germană[9]
 Partid politic Partidul Național Creștin, Frontul
Renașterii Naționale, Partidul Națiunii

Studii Universitatea din Viena[1]

Activitatea literară

Activ ca
perioada interbelică
scriitor

Mișcare/
modernism, expresionism
curent literar

Patronaj Universitatea Babeș-Bolyai

Specie filosofie, poezie, dramaturgie, eseistică, es

literară tetică

Operă de Poezia Pe țărm (1910) și studiul Reflecții

debut asupra intuiției lui Bergson (1914).

Opere
Poemele luminii (1919)
semnificative

Influențe[ascunde]

Platon, Goethe, Kant, Hegel, Schelling, Nietzsche, Spengler

și Bergson

Membru titular al Academiei Române

Semnătură

Modifică date / text

Lucian Blaga (n. 9/21 mai 1895, Lancrăm, Alba, România – d. 6

mai 1961, Cluj, România) a fost
un eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor
universitar, academician și diplomat român.

Biografie
Primii ani
S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu.
Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul preotului ortodox Isidor
Blaga și al Anei (n. Moga). Tatăl poetului fusese elev al Gimnaziului evanghelic din
Sebeș, apoi al Liceului Brukenthal din Sibiu, de unde tradiția de cultură germană.
Copilăria lui Lucian Blaga i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei
fabuloase absențe a cuvântului”,[10] viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un
vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta
de patru ani.[11] Tatăl său a murit în anul 1908, iar mama poetului, Ana Blaga, a murit în
anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin
Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.
Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a
urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor unchiul său,
Iosif Blaga, doctor în filosofie și autorul primului tratat românesc de teoria dramei.
[necesită citare]

Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în
ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui
Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911
călătorește în Italia.[necesită citare]
Studii
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914 – 1916, pe
care le-a finalizat cu licență în 1917. Lucian Blaga a mărturisit în Hronicul și cîntecul
vîrstelor că s-a înscris la Teologie spre a fi scutit de înrolare în armata austriacă. A
studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând
titlul de doctor în filosofie, cu teza Kultur und Erkenntins (Cultură și cunoaștere). Aici a
cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica omului politic din Banat, Coriolan Brediceanu,
cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul
verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.[necesită citare]

Carieră literară
Activitatea publică și academică
 Imaginea lui Lucian Blaga pe o marcă poștală din

Republica Moldova (1995)

Casa din Cluj în care a locuit Lucian Blaga în ultima parte a vieții
Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în același an la
Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme Pietre pentru
templul meu.[necesită citare]
Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la Cluj,
la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează
Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază
piesa Zamolxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în
revista cernauțeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost
redactor la ziarele Voința și Patria, membru in comitetul de direcție al revistei Cultura,
colaborator permanent la publicațiile Gândirea, Adevărul literar și
artistic și Cuvântul. [necesită citare]
După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj
(1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948).
Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu și o
mare influență asupra lui Ion Desideriu Sârbu.[necesită citare]
Revenit în România reîntregită, a activat în presa românească din Transilvania, fiind
redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al
Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului
românesc.[necesită citare]
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată
temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu
redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca
profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat de la catedră, posibil, pe
motive de natură politică. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul
său, Ion Desideriu Sârbu și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.
[necesită citare]

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei
Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951),
apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a
Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de
traduceri.[necesită citare]
În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare
primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți
germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această
perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea
postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de
naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.[necesită citare]
Activitatea diplomatică
În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la
legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și
consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937),
subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) în Guvernul Octavian Goga și
ministru plenipotențiar al României în Portugalia (1938–1939). Cariera sa diplomatică a
luat sfârșit odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Filosofia sa
germanofilă și mistică era inacceptabilă regimului carlist, deoarece era prea apropiată
de extremismul Gărzii de Fier.[necesită citare]
Propus pentru premiul Nobel
Există zvonuri cum că Lucian Blaga ar fi fost propus în 1956 de Rosa del Conte și de
criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel
pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți
despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive
politice.[12][13] Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani,
iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu
apare între nominalizații acelui an.[14]
 Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Opera Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Volume Curente în literatura română
Umanism - Clasicism
 1919 - Poemele luminii Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
 1921 - Pașii profetului
Naturalism - Modernism
 1924 - În marea trecere Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
 1929 - Lauda somnului Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
 1933 - La cumpăna apelor
 1938 - La curțile dorului Scriitori români

 1942 - Poezii, ediție definitivă Listă de autori de limbă română

Scriitori după genuri abordate
 1943 - Nebănuitele trepte Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Cicluri de versuri editate postum Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
 Vârsta de fier 1940-1944
Portal România
 Cântecul focului Portal Literatură
 Corăbii cu cenușă
Proiectul literatură
 Ce aude unicornul
 At the Court of Yearning. Poems.1989, SUA. v•d•m

Dramaturgie
 1921 - Zamolxe, mister păgân
 1923 - Tulburarea apelor, dramă
 1925 - Daria, dramă în patru acte
 1925 - Ivanca
 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri și Fapta, joc dramatic
 1927 - Meșterul Manole, dramă în cinci acte
 1930 - Cruciada copiilor
 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog și trei faze
 1942 - Opera dramatică, 2 vol.
 1944 - Arca lui Noe
 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog și patru faze (postumă)
Filosofie
În operele sale filosofice a fost în mare parte influențat de Friedrich Nietzsche și Oswald
Spengler și a glorificat natura și misticismul național.[15] Filosofia sa este originală,
îmbinând panteismul și ortodoxia. A utilizat elemente ale expresionismului, atât în
lucrările sale filosofice cât și în poemele și piesele de teatru. În Encyclopedia Britannica,
articolul Romanian literature. The 20th century. Between the wars menționează: „Poet și
eseist, Lucian Blaga a încercat să dea un fundament filosofic pentru descrierea
caracteristicilor naționale românești, în parte determinate de condițiile geografice.”
Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:
 1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea
luciferică, Cenzura transcendentă.
 1944 - Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza
metaforei și sensul culturii
 1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
 Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a
publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.
Aforisme
 1919 - Pietre pentru templul meu
 1926 - Ferestre colorate, însemnări și fragmente
 1945 - Discobolul, aforisme și însemnări
 1977 - Elanul insulei, editată postum