UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI Dianu Iulia Maria

Anul III
Limba română-limba engleză

LUCIAN BLAGA

Lucian Blaga se naște la Lancrăm, Alba ( lângă Sebeș), în 9/21 mai 1895 fiind al
nouălea copil al unei familii de preoți, tatăl ‒ Isidor Blaga ‒ preot ortodox și al Anei, născută
Moga.
Copilăria, după cum însuși scriitorul afirmă, a fost „sub semnul unei fabuloase absențe
a cuvântului”, autodefinindu-se în versurile: „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să
vorbească până la vârsta de patru ani.
Își pierde tatăl în 1908 iar mama, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de
74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu.
Clasele primare le urmează la Sebeș, între 1902 - 1906 apoi, după moartea tatălui, mama
poetului decide mutarea familiei la Brașov pentru a fi mai aproape de rudele sale.
La 25 de ani, în 1910, debutează în ziarul Tribuna cu poezia Pe țărm și în ziarul
Românul sub semnătura lui Ion Albu, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914).
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914 – 1916,
pe care le-a finalizat cu licență în 1917. În Hronicul și cîntecul vîrstelor, poetul mărturisește
că s-a înscris la Teologie spre a fi scutit de înrolare în armata austriacă. A studiat filosofia și
biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în
filosofie, cu teza Kultur und Erkenntins (Cultură și cunoaștere). La Viena o cunoaște pe
Cornelia Brediceanu, fiica omului politic din Banat, Coriolan Brediceanu, cea care îi va
deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga
vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.
Blaga se află la limita dintre expresionism și simbolism.
În anul 1919, publică la Sibiu în tiraj limitat, placheta de versuri Poemele luminii
(reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme
Pietre pentru templul meu.
Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voința (1920), iar în volum în 1921, la
Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează
Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zamolxe
(1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernăuțeană Die
Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuiește în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voința și
Patria, membru în comitetul de direcție al revistei Cultura, colaborator permanent la
publicațiile Gândirea, Adevărul literar și artistic și Cuvântul.
Cunoaște foarte bine literatura germană, traduce autori clasici.
După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoțind Universitatea din Cluj
(1940–1946). Conferențiază la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un
rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu .
Revenit în România reîntregită, a activat în presa românească din Transilvania, fiind
redactor la revistele Cultura din Cluj și Banatul din Lugoj. A fost ales membru al

1
UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI Dianu Iulia Maria

Anul III
Limba română-limba engleză

Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepție și l-a intitulat Elogiul satului
românesc.
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată
temporar la Sibiu în anii ce au urmat Dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu
redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. A funcționat ca
profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat de la catedră, posibil, pe motive de
natură politică. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion
Desideriu Sârbu și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu. [Asistentul
său, Ion Sîrbu face închisoare un an, mărindu-i-se apoi pedeapsa la 7 ani.]
Alături de Tudor Arghezi, Blaga critică regimul sovietic. Este un ultranaționalist.
Devine astfel un scriitor interzis, i se interzice o perioadă de timp să muncească și este
amenințat cu lagărele Siberiene. I se propune colaborarea cu regimul dar refuză, acest fapt
conducând la sărăcie și o serie de umilințe.
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei
Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951),
apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a
Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de
traduceri.
În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare
primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeți
germani clasici și moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Lucrează în secret la
romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum.
A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de
naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
Activitatea diplomatică
În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la
legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. A fost atașat și consilier de
presă la Varșovia, Praga, Berna (1926–1936) și Viena (1936-1937), subsecretar de stat la
Ministerul de Externe (1937–1938) în Guvernul Octavian Goga și ministru plenipotențiar al
României în Portugalia (1938–1939). Cariera sa diplomatică a luat sfârșit odată cu instaurarea
dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Filosofia sa germanofilă și mistică era inacceptabilă
regimului carlist, deoarece era prea apropiată de extremismul Gărzii de Fier.
Filosofie
În operele sale filosofice a fost în mare parte influențat de Friedrich Nietzsche și
Oswald Spengler. Glorifică natura și misticismul național. Filosofia sa este originală,
îmbinând panteismul și ortodoxia. A utilizat elemente ale expresionismului, atât în lucrările
sale filosofice cât și în poemele și piesele de teatru.
Creația sa filosofică este grupată în trei trilogii:

1943 - Trilogia cunoașterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică,

Cenzura transcendentă.

2
UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI Dianu Iulia Maria

Anul III
Limba română-limba engleză

1944 - Trilogia culturii în trei volume: Orizont și stil, Spațiul mioritic, Geneza
metaforei și sensul culturii
1946 - Trilogia valorilor, Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare.
Cea de-a patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect. Din ea autorul a
publicat un singur volum, Diferențialele divine, primul din această ultimă trilogie.
Referiri critice:
Debutul literar nu este primit călduros. Poezia sa filosofică este structurată pe un
schelet expresionist.
”George Călinescu scrie în 1941 despre debutul lui Lucian Blaga cu Poemele luminii
(1919): ”... Sunt încă stângace, pătate de considerații filosofice și de un nietzscheanism
zgomotos, în nepotrivire cu temperamentul nesanguin, cam rilkean, al poetului.”
Eugen Lovinescu: ” Cele mai multe dintre poemele d-lui Blaga nu sunt decât imagini
cizelate […] .
Ion Vinea - unul dintre criticii lui Blaga.
”Odată constituit mitul marelui poet, critica a trecut în registrul opus, al
encomiumului, filosofarea devenind un factor de poeticitate, iar expresionismul Poemelor
luminii, unul de organicitate. Dreptatea este însă de partea lui Călinescu.
Poemele debutului lui Blaga sunt exerciții intelectuale scurse de orice lirism, de o
sentențiozitate seacă [...], de un vitalism retoric-abstract, împrumutat de la Zarathustra lui
Nietzsche (care-l făcea să exulte și pe tânărul Barbu), dar cât se poate de străin de firea
contemplativă a poetului, înrudit cu Rilke și Trakl mai degrabă decât cu Däubler sau Heym.”
Blaga vede poezia ca pe un fel de cunoaștere a lumii. Prin poezie, lumea poate fi
cunoscută într-un fel agnostic.
Poezia poate să releve un tip de mister pe care natura îl ascunde. ”Agnosticismul lui
ascundea un puternic simț pentru natură și pentru pătrunderea misterelor ei cele mai
profunde.
În Pașii profetului (1921), se accentuează viziunea panteistă a lumii, pastoralismul și
bucolica de tip vergilian. (influența clasicismului asupra sa.)
Poezia sa a fost definită în termeni contradictorii, când ca o metafizică ori simbolistică
stearpă, când ca un triumf al senzațiilor și al vegetării somnolente.
Poemul central al volumului Pașii profetului (1921) este Moartea lui Pan - ”o cântare
în simboluri prea transparente a surpării păgânătății senzoriale sub invazia spiritului creștin.
Aici sunt și rădăcinile tradiționalismului ortodoxist al lui Blaga. Același Călinescu a remarcat
că dionisiacul nietzschean s-a autohtonizat și s-a creștinat prin traco-getismul care i s-a părut
la un moment dat și lui Blaga o revoltă necesară a fondului nostru nelatin.”
În marea trecere (1924) - cel mai valoros volum. Blaga este un perfecționist al
stilului. Cele care-i urmează vor perfecționa maniera până la sterilizare. Insistă pe retorismul
abstract. Este peste tot o întoarcere la o natură care nu se poate exprima, având ceva din
cumințenia și inocența dobitoacelor fără glas.Este de părere că ,,amare sunt toate
cuvintele”. Nu mai este propriu vorbind ideea cunoașterii luciferice, dar a uneia interzise,
păcătoase, fiindcă tulbură ordinea firească a ființelor și lucrurilor.
Natura se află în prim-plan. Este o ființă vie, organică fără de care umanitatea ar muri.

3
UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI Dianu Iulia Maria

Anul III
Limba română-limba engleză

În Lauda somnului (1929) se accentuează atât tradiționalismul cât și

spiritualismul creștin (”derivație bizantină a vechiului panism”) cum zice G. Călinescu,
sub forma unui paradis destrămat, ucis de voința de cunoaștere.
Volumele care urmează La cumpăna apelor (1933, La curțile dorului (1938),
Nebănuitele trepte (1943) apar ca ”o epurare a conținutului” și ”o clasicizare formală” ceea
ce determină pe unii critici să vorbească desre goetheanism-ul lui Blaga. O cale spre euforie
este aceea a folclorului.Ion Pillat remarcase urme ale descântecelor, bocetelor sau colindelor,
ca și localismul ori românismul din poeme. Lirica lui Blaga se limpezește formal în sensul
unei muzicalități goale de comținut, litanice sau invocatoare. (muzicalitate împrumutată din
tradiția bisericească - Litaniile)
Funcția invocatoare a limbajului.
Poetul are un adevărat cult pentru mister. Nu numai somnul, increatul,tăcerea sunt
temele fundamentale, ci și rodul, sămânța și viața în toată splendoarea ei.
Blaga are o simbolistică diferită de cea a lui Bacovia. Are o funcție decorativă pentru
a crea un nou context.
În 1940, Serban Cioculescu semnalează paradoxul anitintelectualismului lui
Blaga, subliniind cultul spre mister, obscuritate. El explică acest paradox printr-un soi
de conflict interior.
Pentru Alexandru Paleologu, ” nu există în interbelic, nicio altă capodoperă în genul
dramatic în afară de piesele lui Blaga și de Danton a lui Camil Petrescu, mai mult, numai
prejudecata le-ar face să fie socotite neteatrale.”