Caracterizarea lui Ștefan cel Mare din Apus de soare

Personajul principal din lucrarea “Apus de soare” de B. Delavrancea este

Stefan cel Mare, domnitor ce a fost ca un soare pentru intreg neamul nostru.

Stefan era un om al poporului, binevoitor mereu oamenilor de rind “Mie nu-mi

plac oamenii smeriti…Veniti sa va blagoslovesc”. Avea in el omenia pentru care
poporul il pretuia foarte mult “saruta mai bine, nu te sfii, Ilinco…”. Stefan isi iubea
poporul si vorbea cu oamenii sai blind, fiind ca un tata pentru intreg neamul “Pe
crestetul tau sa cada sarutul voievodului ca ploaia peste holdele verzi.”. Era un
domnitor iscusit, avea strategii excelente in urma carora avea victorii stralucitoare
“Matura tot inaintea lui. Si toti ii jurara credinta…”. Slabit de boala cum era, el
totusi incerca sa faca ceva ca domnitor pentru tara sa, dar unii boieri il considerau
deja dus “S-a dus Stefan. Vecinica lui pomenire…”. Nu-I este frica de moarte si
pleaca din viata impacat, pentru ca a lasat Tara Moldovei in miini bune “Te-am
privit de atitea ori in fata… Nu-mi este frica de tine… isi face cruce, iar capul ii
cade pe pieptul Oanei.”.

Fiul sau, Petru Rares a fost un bun domnitor, incercind sa continue scopurile
tatalui sau, luptind pentru statul sau.

Stefan cel Mare a avut o domnie lunga, in timpul careia a dus o multime de
lupte stralucitoare, incercind sa faca tot posibilul ca poporul sau sa traiasca bine.
A facut totul doar pentru popor, fiind un om foarte binevoitor, fapt pentru care a
fost, este si va fi pretuit si proslavit.