„Apus de soare” de Barbu Ș tefănescu Delavrancea

Opera „Apus de soare ” de B.Ș .Delavrancea aparține genul dramatic, este împărțită în patru acte și
scene, fiecare scenă descrie o anumită întâmplare a întregului conținut. Drama „Apus de soare” are
ca temă lupta pentru apărarea ființei naționale și pentru afirmarea conțiinței naționale. Ideea este că
lupta pentru apărarea țării se duce cu sacrificii și creează eroi. Subiectul este Moldova în perioada de
domnie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pe care autorul îl aseamănă cu un soare. Metafora este preluată
din poezia populară : „Ștefan,Ș tefan, domn cel Mare”.

Rezumat :

Actul I :

La începutul primul act se descriu preocupările jupâneselor, fetelor ale unor boieri. Unele din ele torc, altele țes
la gherghef. Cu sosirea domnului și doamnei Maria se lasă tăcere. Ș tefan neglijează rugămintele doamnei
Maria,care își face griji de trauma lui,însă domnitorul vrea să plece să lupte pentru Pocuția, pe care o vor leșii,
dorința acestuia este aprobată de toți boierii.

Actul II :

După câteva luni Ștefan dobândește Pocuția, însă nu a mai trimis nici o veste doamnei. Doamna Maria era foarte
îngrijorată, dat sosește clucerul Moghilă care o anunță despre victoria obținută, despre trauma domnitorului și a
lui Bogdan, care și-a pierdut un ochi în luptă. După care la castel sosește domnitorul rănit. Pe fundalul acestui
negaz, se dezvălui un complot și o relație de dragoste a lui Petru Rareș și Oana.

Actul III :

La castel au sosit, cei trei doctori, Cesena, Șmil și Klingensporn, care vroiau să trateze piciorul domnitorului,
prin arderea piciorului cu fierul înroșit în foc, însă nu puteau să se decidă să-i spună domnitorului, căci era
bătrân, și nu știau dacă vă rezista. Domnitorul accepta propunerea medicilor. Petru Rareș îi spune lui Ștefan că o
iubește pe Oana, însă domnitorul îl trimite la mama lui, ca să facă cum va spune ea. Ștefan cel mare este decis să-l
înscăuneze la tron pe fiul său, Bogdan, acțiunea dată are loc de fața boierimii.

Actul IV :

Prin somn Ștefan destăinuiește Oanei că e fiica lui și a Răreșoaiei. Tocmai atunci sosește Rareș, care aflase și el
de la mama lui că e fiul lui Ș tefan și fratele Oanei. După care pleacă iute să ducă scrisoarea lui Ș tefan la marele
vizir de la Ț arigrad. Medicii îl pregăteau pe Ștefan de operație, în timpul căreia acesta spunea rugăciunea, apoi își
pierde cunoștința. Când își revine aude glasul mulțimii pentru ungerea lui Bogdan ca domn de către mitropolit.
Unii,însă, strigă Ș tefăniță în special Ulea. Domnitorul adună ultimele puteri și îl omoară pe Ulea, după care îl
numește pe Bogdan domn și moare.

Concepte

Conceptul de patriotism :

Patriotismul reprezintă dragostea de țară și aceasta este definită ca locul căruia o persoană simte că aparține,
indiferent dacă este patria sau nu, este de obicei legată de ideea de țară sau națiune. Protagonistul operei Ș tefan
cel Mare este un adevărat patriot, care pe parcursul întregii opere se jertfește pentru scumpa și iubita Moldova.
Având traumă la picior, domnitorul pleacă la război pentru a dobândi Pocuția, de la care se reîntoarce cu victorie
și rană „Biruitor şi cu rana veche ceva mai înrăită ca-n trecut”. Dragostea domnitorului o depistăm în dialogul
acestuia cu propria soție, care îl ruga să nu plece la luptă „Apoi nu, Mario, nu se poate, trebuie să stăpânim
Pocuţia, că această bucată de pământ e mai mult moldovenească ca leşească, ş-o ţinem zălog pe bani buni din
punga strămoşilor, ş-o avem cu armele noastre, şi Ştefan n-a murit încă...” ,însă domnitorul dă dovadă de un
adevărat devotament față de propria țară.
Conceptul de dragoste :

Dragostea este un simț moral și estetic mai mare, ceea ce înseamnă un atașament emoțional puternic și un
angajament altruist la o altă persoană. În opera „Apus de soare” pe fundalul războiului și a traumei
domnitorului, se dezvăluie o dragoste dintre Oana și Petru Rareș, care nu este reciprocă. În scena VII,Petru Rareș
își declară sentemintele de dragoste față de Oana „Toată fiinţa ta mi-e dragă, că te iubesc, Oană!”, la care Oana
exclamă că îl iubește doar ca pe un frate „Doamne, Rareş... Dar tu mi-eşti ca un frate..”. Ca la finele operei să se
descopere că ambii sunt copiii lui Ș tefan cel Mare.

Conceptul de moralitate :

Moralitatea reprezintă manifestarea efectivă a moralei prin atitudini, conștiință, fiind susținută de principii
morale. Ștefan cel Mare este un personaj moral, care manifestă un comportament adecvat, pozitiv, față de alte
personaje, precum : Oana, doamna Maria, Bogdan, etc. Atitudinea acestuia o evidențiăm în următoarele secvențe
„Aşa da, Mario! Râsul tău... Erai de paisprezece ani când mi-ai râs întâi... Ah! Munteanco! nu-mi strica
socotelile...”, care denotă dragostea domnitorului față de doamna Maria. De asemenea observăm întreprinderea
deciziilor pe baza principiilor morale, cum ar fi înscăunarea lui Bogdan la tron „Signore, dă-mi mâna.(Ştefan
trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te... aşează-te... pune coroana...”

Motivele, simbolurile : Citatele :

Simbolul castelului „În stânga, o aripă a castelului din Suceava, cu

ferestre cu gratii de fier, sfârşindu-se cu o terasă
pusă pe tălpi de piatră.”

Simbolul cămașei ” Şi încă trei cămăşi de in, dale doamnei, să le

rup pentru slăvitul domn ăl mare... ”

Motivul războiului „Război... că de mult nu fusese... Aproape de

doi ani... Şi semplinesc douăzeci de ani de când
pârcălabii Gherman bietul tata şi Oană,
tovarăşul lui, picară din turnul Cetăţii-Albe...
”/„De vrea pace, pace, de vrea război, război.”

Simbolul sărutului „Da... da... sărută mai bine, nu te sfii, Ilinco...

mai bine,..”

Simbolul sângelui „... , soarele apune trist şi, în urma lui, o baltă de
sânge. ”

Simbolul culoarei albe „Ca nişte nori albi ce se târâie pe pământ.”

Simbolul grâului „Grâul, spălat în zece ape, uscat, frecat,

dezghiocat, puţintică miere şi scorţişoară.
Talgerele, boier Ţugulea. Iacătă-le. Cel cu aur al
măriei-sale”

Simbolul Leul Moldovei „Straşnic răcnea leul Moldovei, că auia valea şi

codrii... Şi vitejii crezură că urlă a război...”

Motivul durerii „Să te odihneşti, doftore... În Italia se odihnesc

mult principii... îî!... Ce-o fi durerea? „
 Motivul complotului „Ce să zicem?... Bogdan?... De viteaz n-are cum
mai fi. Dar cred că după datină ar avea drept
Ştefăniţă, din Ţarigrad, fiul răposatului
Alexandru, feciorul cel mai mare al lui Ştefan...”

Motivul iubirii „Şi dreapta mi-e dragă, şi stânga mi-e dragă, şi

amândoi ochii cu lumini adânci, şi părul tău
rotunjit pe spate şi învolt ca un fum auriu, şi
gura ta cu buze ca măceşea, şi mijlocul tău ca
trestia de baltă, şi mersul tău uşor ca de
presură, şi toată fiinţa ta...”

Simbolul pietrii „Patruzeci şi şapte de ani am dus ţara cu

noroc... (Scuturându-se.) Am so duc şi când voi
muri, şi după ce vor pecetlui piatra pe dasupra
mea!...”

Motivul bolii „.. Rana de la picior îi otrăveşte trupul

dumnealui...”

Simbolul focului „Ei! prin câte focuri a trecut dumnealui... să

treacă şi prin ăsta...”

Simbolul vulturului „Un vultur căzu săgeată şi înhăţă pe mâţă. Pe

vultur îl săgetă un curtean, şi alergând după
vultur, curteanul căzu într-o prăpastie...”

Simbolul lunii „Luna s-a arătat c-un cearcăn roşu; câinii au

urlat; o femeie a născut un copil cu picioarele
de ied...”

Simbolul sabiei „Sunt între două săbii... Doamna, ş-asta...

Amândouă m-au slujit cu credinţă... P-
amândouă mi-am pus nădejdea. (Schimburi
denchinăciuni.) Vedeţi cum mă sprijin... Ş-
amândouă mă ţin... Una d-ar fi ceva mai slabă,
m-aş prăvăli de pe scaunul Moldovei drept la
Mânăstirea Putnei, în rândul strămoşilor...”

Motivul testamentului Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost
baci până la adânci bătrâneţe... că Moldova n-a
fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a
voastră, ci a urmaşilor voştri şa urmaşilor
urmaşilor voştri în veacul vecilor... că voinţa
mea e să se ungă Bogdan de când sunt în
viaţă... Că voinţa mea ş-a ei a fost pururea
una...
Caracterizarea protagonistului:
Protagonistul operei „Apus de soare” de B.Ș.Delavrancea, Ștefan cel Mare reprezintă tipul bărbatului puternic,
deoarece manifestă tărie de caracter pe tot parcursul operei. În primul rând, având rană la picior, el este hotărât
să plece la luptă pentru a dobândi Pocuția, decizia acestuia o observăm în dialogul cu doamna Maria „..., trebuie
să stăpânim Pocuţia, că această bucată de pământ e mai mult moldovenească ca leşească”. În al doilea rând,
domnitorul era de acord cu soluția medicilor de a arde cu focul piciorul, pentru a trata rana. Prin acordul dat, îl
descoperim pe Ș tefan cel Mare ca un adevărat bărbat, ce va suporta orice durere. Bărbăția dmnitorului o găsim în
următoarele secvențe „Ardeţi stricăciunea după acest stârv care a fost odinioară nebiruitul Ştefan! Puneţi foc
pretutindeni, ş-aici... ş-aici... ş-aici... până-ţi preface în scrum trecuta mărire de o clipă ce-a strălucit în faţa atâtor
orbi...” Personajul operei se confruntă cu două conflicte dominante : conflictul intern se marchează între datoria
de domnitor și boala, ce îl slăbește moral, și conflictul extern ce persistă între domnitorul Moldovei și dușmanii
care vor să destabilizeze orânduielile țării. Personajul Ș tefan cel Mare deține o totalitate de trăsături morale, care
îl prezintă ca un adevărat domnitor al țării. Prima trăsătură morală dominantă a personajului este patriotismul
față de țara sa, care s-a desfășurat pe tot parcursul domniei sale. Ștefan cel Mare este un personaj colectiv,
deoarece este admirat și respectat de celelalte personaje a operei ,,că mult e bun și viteaz și nepărtinitor” , chiar și
dușmanii lui îl numeau ,,vultur”. Pe parcursul operei observăm autocaracterizarea personajului influențat de
conflictul intern ,,că sunt bătrân, ca sunt bolnav”, dar ,,sufletul nu vrea și trupul nu mai poate”. Conflictul intern
se manifestă permanent între puternicul, viteazul, nemuritorul voievod. În acest conflict, domnitorul învinge
totdeauna omul, deoarece puternica dragoste pentru Moldova este mai presus de slăbiciunile omenești. Pe lângă
trăsăturile ce trebuie să dețină fiecare domnitor, Ș tefan cel Mare manifestă sentimente de dragoste față de
doamna Maria, care are grijă de el și îl susține în momentele dificile cu care s-a confruntat domnitorul. Doamna
Maria are pentru Ș tefan o dragoste profundă : ,,Viteazul meu”, ,,Sfântul meu stăpân”. Un adevărat testament
istoric pentru viitorime rostește Ștefan cel Mare atunci când îl înscăunează ca domn pe fiul său,Bogdan: ,,Ț ineți
minte cuvintele lui Ș tefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe...că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a
fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri, și a urmașilor urmașilor voștri, îm veacul vecilor”. Prin
intermediul testamentului domnul dă dovadă de înțelepciune, deoarece se gândește la viitorul urmașilor săi.

Personaje secundare : Citatele, modul de caracterizare:

Oana „Mai am puţintel şi le nălbesc. Prea multe. Şi nu mă
plâng că sunt prea multe,...”-autocaracterizare

„Bună şi frumoasă, fireşte. /Ca pita caldă./Bună...

săracă... şi fără părinţi./Da, Oana e fată bună şi
frumoasă şi cuminte... Piciorul meu ştie, şi
Dumnezeu, şi eu. Săracă şi fără părinţi... tu ştii...
Dumnezeu n-a aflat... Şi eu mă îndoiesc... Tu mi-o
peţeşti mie ca p-un copil... Şi e copil, mititica.../Oană,
ce suflet e-n tine!/Limpede ca privirile tale, ca
sufletul tău, ca vorbele tale... numai că privirile,
sufletul şi vorbele tale sunt calde ca lumina soarelui
de dimineaţă..”- caracterizare directă de alte
personaje

Petru Rareș „.Şi nu uita că tu eşti boier, Rareş.../Eşti căpitan de

oaste şi prieten al domnului Bogdan... ”-

„Da... da... s-a făcut mare... E căpitan... Se bate cu leşii

şi se bate zdravăn... O s-ajungă hatman.../Rareş, tu
nu eşti un băiat cuminte... /Rareş, dar şi tu eşti un
copil. Abia să fi împlinit douăzeci şi unu de ani. Ei, tu
ştii din cine te-ai născut... şi eu... ”-caracterizare
directă de alte personaje
Doamna Maria
„Aşa da, Mario! Râsul tău... Erai de paisprezece ani
când mi-ai râs întâi... Ah! Munteanco! nu-mi strica
socotelile...”-caracterizare directă de alt personaj

„O, fetele mele iubite, mai lăsaţi lucrul... De-o lună

Ştefan nu dă semn de viaţă... Ce-a putut să i se
întâmple?... Dar ce n-a putut?... Bolnav... Abia se
sculă din pat, şi porni cu iarna-n cap... Doamne”-
caracterizare indirectă prin comportament

” Frumoasa mea doamnă... ”-caracterizare directă de

alt personaj

„S-a dus frumuseţea. Uită-te la părul meu. S-a lăţit

şuviţa albă cu două deşte de când nici o veste...”-
autocaracterizare

„Păcat că şi-a pierdut ochiul. Eu am doi. La ce-mi

slujeşte? Şi cu unul v-aş vedea pe lângă mine. Am
două picioare zdravene. Să împart: un ochi lui
Bogdan, un picior lui Ştefan... Aş întineri..”-
caracterizare indirectă prin limbaj

„Ţi-e cald, măria-ta?... Ai căldură... năduşeşti../Ce te

doare, păcatele mele?/Ce porunceşte preaslăvitul
stăpân? ”-caracterizare indirectă prin
comportament

„Să zic nu, m-aş uni cu duşmanii ţării împotriva

copilului meu, să zic da, aş ţine cu copilul împotriva
tatălui. Se năruie un tron din slava lui trecută şi un
altul se ridică în strălucirea lui viitoare. Plâng pe
unul, binecuvântez pe celălalt. Între aste două
măriri inima mea de femeie nu găseşte mângâiere!
”-autocaraterizare

„Culcă-te, frumoasă doamnă, n-ai închis ochii toată

noaptea... ”-caracterizare directă de alt personaj

„Şi ce bucurie!... Păsările au început cu limbuţia

lor... Cucul s-aude cântând... Soarele răsare aurind
munţii... Cerul senin... Şi Ştefan zace... Ce nepăsare!
”-caracterizare indirectă prin limbaj