Romanul realist "Ion"

Opera literară
care mi-a marcat
devenirea ca
cititor

• Au elaborat:
• Gorbulea Cătălin
• Cerneleanu Mădălina
• Ilco Anghelina
• Profesor: Zazulea Inga
Cuprins

• CV-ul scriitorului
• Rezumatul operei
• Valoarea operei
• Сoncepte reprezentative pentru operă
• Tema, motivele (imaginile) și simbolurile operei cu
exempledin text
• Protagonistul operei
• Alte personaje semnificative
• Critică literară
CV-ul scriitorului

• Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna

Tîrlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie
1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier,
dramaturg și academician român.
• În scrierile sale de sertar, la început în limba
maghiară, și apoi în limba română, multe amintiri din
copilărie aduc pe oamenii acestor locuri în prim-plan.
Deși localizate în imaginarul Pripas (identificat de
cercetători cu Prislopul în care Rebreanu a locuit mai
tîrziu), unele episoade din romanul "Ion" au păstrat
cadrul toponimic și onomastic al Maierului (Cuibul
visurilor, cum mai este intitulat într-una din
povestirile publicate de scriitor).
• Opera sa de debut a fost povestirea Codrea(Glasul
inimii în revista Luceafărul
Rezumatul operei

• Expozitiunea
• Intriga
• Conflicte
• Desfasurarea actiunii
• Deznodamantul
• Expozițiunea

• Acțiunea romanului începe într-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la
hora in curtea Todosiei, văduvă lui Maxim Oprea. In centrul adunării este grupul
dansatorilor. Descrierea dansului tradițional someșan este o pagina etnografica prin portul
popular, prin pașii specifici, prin vigoarea dansului, prin figurile pitorești ale lăutarilor.

Cercul horei este centrul lumii satului, este o descătușare de energie.

Asezarea privitorilor reflecta relatiile socilale, fruntasii satului, primarul si chiaburii disculta
separat de taranii asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite la hora privesc, iar mamele si
babele mai retrase vorbesc despre gospodarie. Este prezentata si Savista, oloaga satului,
prezentata cu un portret grotesc.

Sunt prezentati intelectualii satului, preotul Belciug, familia invatatorului Herendelea care
vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.In hora sunt numai fete si flacai. Hotararea lu Ion
de o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica cea saraca constituie inceputl confictului.
Intriga

• Vasile Baciu, tatăl Anei, vine de la cârciuma la hora si se confruntă verbal

cu Ion pe care-l numește hot si tâlhar pentru ca sărăntocul umbla sa-i ia
fata promisa unui bogat George Bucluc. Rușinea pe care i-o face Vasile
Baciu lui Ion la hora in fata satului stârnește dorința de răzbunare a lui
Ion care la rândul lui îl face de rușine pe Baciu lăsând-o însărcinată pe
Ana pentru al determina sa accepte nunta.
• Conflicte

• La sfârșitul petrecerii flăcăii merg la cârciuma. Este prezentata bătaia

flăcăilor in aparenta pentru plata lăutarilor, dar in fapt pentru a o lua pe
Ana de soție. Acest lucru constituind victoria lui Ion care îl răpune
pană la urma cu parul pe George.

Conflictul central al romanului este lupta taranului pentru pământ.

Drama lui Ion este drama taranului sărac care nu-si accepta condiția si
este pus in situația de a alege intra iubirea lui pentru Florica și averea
Anei. Conflictele secundare intre Ion si George Bucluc mai întâi pentru
Ana și apoi pentru Florica. Conflictul tragic este sinuciderea Anei.
Desfășurarea acțiunii

• La nunta cu Ana, Ion își da seama ca tot pe Florica o iubește. în plus, el

nu-i cere acte socrului pentru pământul - zestre, și simțindu-se înșelat,
încep bătăile si drumurile Anei de la Ion la Vasile. Preotul Belciug
mediază conflictul dintre Ion și Vasile, în care „biata Ana nu este decât o
victima tragica". Sinuciderea soției nu-i trezește regrete sau conștiința
vinovăției, pentru ca in Ana, iar apoi in Petrișor, fiul lor, nu vede decât
garanția proprietății pământurilor. Nici moartea copilului nu-l oprește
din drumurile lui după Florica, măritată acum cu George, astfel ca
deznodământul este previzibil.
Deznodământul

• George nu este decât un instrument în mâna destinului pentru că îl

omoară pe Ion, și este arestat, Florica rămâne singura, iar averea lui Ion
revine bisericii.
Valoarea operei

• "Ion" de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura

romana, a apărut in anul 1920, după o lunga perioada de elaborare,
așa cum însuși autorul menționează în finalul operei, intre martie
1913 - iulie 1920>; Apariția romanului a stârnit un adevărat
entuziasm in epoca, mai ales că nimic din creația nuvelistica de
pana atunci nu anunța această evoluție spectaculoasă: "Nimic din ce
a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila
dezvoltare a unui scriitor, care a început și a continuat vreo zece
ani, nu numai fără strălucire dar si fără indicații de viitor", nota
Eugen Lovinescu. Criticul primește romanul "Ion" ca pe o izbândă
a literaturii române, iar satisfacția sa este consemnata în studiul
Creației obiective a lui Liviu Rebreanu "Ion". Pentru inițiatorul
modernismului românesc, al cărui principiu de baza era
"sincronismul" literaturii române cu cea europeană, romanul "Ion"
este cel care "rezolva o problema si curma o controversa". Această
afirmație a Iui Lovinescu se referă la faptul că apariția primului
roman obiectiv direcționează literatura romană către valoare
europeană și stinge polemica pe care criticul o avea cu
sămănătoriștii epocii.
Concepte reprezentative pentru operă

• Moralitatea este o calitate umană care scoate în evidență buna purtare,

cinstea și principiile morale. În mica mea experiență de viață, noțiunea
de moralitate am întâlnit-o la lecțiile de limbă și literatură română, în
special în timpul caracterizărilor de personaje. Operele din literatura
română care reprezintă acest concept este "Mara" de Ioan Slavici și
"Alexandru Lăpușneanul" de Costache Negruzzi.
• Familia este căminul a minim două inimi care sunt dominate de iubire,
respect și înțelegere. Este locul unde ne simțim cel mai bine, suntem
foarte fericiți și unde împărtășim momente frumoase cu persoanele
dragi sufletului. Opere literare care au arată conceptul de familie este
"Amintiri din copilărie" de Ion Creangă și "Povara bunătății noastre"
de Ion Druță.
• Banul este un mijloc de a achita cumpărăturile făcute. În ziua de azi el
are o importanță majoră, oamenii fiind toată viața într-o fugă după
bani, care mai apoi le oferă condiții de viață cât mai bune. Opere
literare care prezintă acest concept sunt "Moara cu noroc" și „Mara”
ambele de Ioan Slavici.
Tema operei

Pământul
Tema pământului reprezintă condițiile socio-economice de la începutul
sec. XX-lea ale satului ardelenesc. În roman se prezintă lupta lui Ion
pentru a obține pământ și pentru a fi cel mai bogat om din sat,
făcându-l dependent "Glasul pământului pătrundea năvalnic
în sufletul flăcăului, ca o chemare", "pămantul părea că respiră și
trăiește", "Suspina (Ion) prelung, umilit si infricosat in fata uriasului:
Cat pamant, Doamne!"; ,,Toata fiinta lui
arde de dorul de a avea pamant"
Motivele

- Motivul sărbătorii
• ,, Săptămâna dinaintea Crăciunului, [...], satul clocotea de guițări
deznădăjduite. Porcii îngrășați se prefăceau în mușchi și cârnați [...]”
• ,, Duminică după Bobotează ’’
• ,, În toate bunele gospodării românești cu prilejul Crăciunului, [...] puteau
veni colindătorii și musafirii.
- Motivul blestemului
• ,, Își blestema viața”
- Motivul postului
• ,, Am ținut postul atâtea săptămâni’’
• ,, Oamenii jigăriți de postul care parcă nu se mai sfârșea’’
• ,, În vremea postului mare numai popa și învățătorul mâncau de dulce ’’
- Motivul logodnei
• ,, Se fixa data logodnei pentru a doua duminică’’
 Motivele 2

- Motivul tradițiilor
,, Toată seara colindătorii se ținură apoi lanț’’ - Motivul sărutului
,, Cum răsună de colinzi tot satul’’ ,, S-au sărutat, după schimbarea verighetelor”
- Motivul lacrimilor
- Motivul nunții de aur
,, Lacrimile îi curgeau șiroaie’’
,, Apoi putem sărbători nunta noastră de aur”
,, Pomelnicul copiilor iubiți stoarse lacrimi preotesei’’
- Motivul nopții
,, Lacrimile ei gâlgâiau atâta durere’’
,, Noaptea târziu”
,, Valuri de lacrimi’’
,, Își acopere pântecele cu mâinile încrucișate pe care picura în răstimpuri câte-o
- Motivul așteptării
lacrimă fierbinte...” ,, Așteptarea aceasta era mai chinuitoare ca însăși conștiința greșelii”
,, Noi valuri de lacrimi se revărsară’’ - Motivul greșelii
,,În colțul ochilor îi licărea câte-un bob de lacrimi [...] dar nu se rostogoleau pe ,, Așteptarea aceasta era mai chinuitoare ca însăși conștiința greșelii”
obrajii
,, Dar greșeala îndreptare așteaptă’’
încrustați’’
 Motivele 3

- Motivul gospodinei - Motivul morții

,, Gospodină desăvârșită” ,, Gânduri de moarte nu se mai puteau apropia de
sufletul ei’’
- Motivul ceasului
,, După moartea mea, lor le rămâne tot ce am
,, Ceasuri întregi” agonisit ”
- Motivul femeii - Motivul dușmăniei
,, Prudența femeii însă trezea o gelozie ,, Dușmani de moarte”
furtunoasă’’
- Motivul încrederii
- Motivul bătrâneții
,, Încrederea în sine îi alungase zbuciumările”
,, Am îmbătrânit...”
- Motivul gândurilor
,, Om bătrân și mâncat de toate necazurile din
lume’’ ,, Gândurile negre”
 Motivele 4

- Motivul tricolorului
,, Grup de soldați cu steagul tricolor
- Motivul primăverii
fâlfâind în vânt’’
,, Era o zi de primăvară minunată’’
- Motivul necazului
- Motivul bărbatului
,, Necazul flăcăului ticălos”
,, În tinerețe a fost bărbat frumos și cu
- Motivul tânărului
stare”
,, Tânărul își dezvolta ideile naționale ”
- Motivul gândului
- Motivul nunții
,, Valuri-valuri de gânduri negre”
,, Înfrigurarea nunții stăpânea de-acuma
toată casa... Rochia de mireasă era gata.”
Simbolurile

- Simbolul rușinii - Simbolul

răzbunătorului
,, Rușinea satului”
,, Răzbunătorul
- Simbolul zorilor nedreptăților”
,, Zorii zilei” - Simbolul inimii
- Simbolul colindului ,, Inima tânărului’’
,, Colindă bătrânească’’ - Simbolul iubirii
- Simbolul frumuseții ,, Iubiri vaporoase’’
,, Frumusețe rară” - Simbolul cerului
,, Cerul albastru’’
Protagonistul operei

Personajul literar “Ion” este personajul principal al

romanului cu același titlu, surprins in evoluție datorita
ascultării glasului pământului și al iubirii. El aparține
clasei țăranilor săraci, categorie pe care o considera
înjositoare, motiv pentru care dorește să scape de aceasta
eticheta și sa ajungă bogat. El este condiționat cu mediul
său social și recurge la o ironie instinctivă în încercarea de
a dobândi avere prin căsătorie, seducând-o pe Ana.
Lăcomia pentru pământ este scuzabilă datorită sărăcimii,
dar brutalitatea pe care demonstrează îl face un personaj
memorabil.
Caracterizarea directă

• Caracterizarea directa făcută de narator sugerează prezentarea personajului Ion, la început, în scena horei “Avea ceva straniu
în privire, parca nedumerire si un vicleșug neprefăcut”, anticipându-se astfel comportamentul ulterior. Știind totul despre el,
naratorul îi subliniază calitățile “Era iute si harnic, ca mă-sa. Unde punea el mana, punea și Dumnezeu mila. iar pământul îi
era drag ca o...”. Se mai precizează “iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil”. Comparația este sugestiva în sublinierea
sentimentului de dragoste pentru pământul ce i-ar fi adus o poziție onorabila în ierarhia sociala și respectul sătenilor într-o
comunitate rurală în care el considera averea, o mare cinste. Compararea pământului cu mama, femeia ce joaca rol esențial
in viața fiecărui bărbat, astfel pentru el, pământul i-ar aduce un sentiment de ocrotire și siguranță.

Caracterizarea directă de alte personaje demonstrează ca este firesc ca personajul să fie văzut în mod diferit de către acestea,
fiecare apreciere sau sancționare, ducând la întregirea chipului celui care se afirma și ca personaj exponențial, diferit de toți
ceilalți țărani din literatura romană. Pentru Vasile Baciu, Ion este “hoțul”, “sărăntocul” si “tâlharul”, pentru Ana este
“Ionica, norocul meu”. Preotul Belciug îl numește “stricat și-un bătăuș, ș-un om de nimic”, “un obraznic” ce trebuie sa
primească “o lecție”, dar după ce Ion lasă pământurile bisericii, este numit “mândru creștin”. Lipsa de respect îi aduce
adjectivul “becisnic”. Pentru Titu Herdelea este “o canalie”. Până și mama sa îl crede “proclet si salhui”. Așadar, se
conturează chipul unui bărbăt dur, violent, egoist si furios pe toata lumea fiindcă nu are pământ.
Autocaracterizare

• Autocaracterizarea arata ca atunci când încearcă să se lămurească în legătură

cu ceea ce își dorește și simte, Ion oscilează între a se considera prost, în alte
situații deștept. Astfel, vorbind cu sine, rostește “Aș fi o nătăfleață sa dau cu
piciorul norocului”, acuzându-se pentru momentele de slăbiciune când,
văzând frumusețea Floricăi, ar fi vrut să fuga cu ea în lume, renunțând la
Ana.
Caracterizarea indirectă

• Caracterizarea indirectă prin fapte este foarte sugestiva având în vedere ceea ce face personajul. Sărac fiind,
umilit și batjocorit de cei bogați, realizează ca nu poate scapă de sărăcie pentru că nu avea cum
să moștenească de la tatăl său averea și nici nu avea bani să cumpere pământ, cum făceau alții, Ion își fixează
un tel al existentei sale obținerea de pământuri și singurul glas pe care îl aude și îl asculta este cel al
pământului. Glasul pământului pătrundea în sufletul său ca o chemare lăuntrică. Faptele desăvârșite de
țăranul obsedat de ideea stăpânirii a cat mai mult pământ îl face un om ticălos deoarece o batjocorește pe Ana
și o face de ras. Își bate nevasta , vrea sa-și lovească mama și își înjură tatăl.
Caracterizarea indirectă prin comportament îi arată degradarea umană a personajului, disprețul și ura față de
Ana, supusă și umila pe care o considera vinovata de nefericirea sa. Își varsă mânia, o face să-l iubească
dându-i de înțeles că o place, alintând-o.
Caracterizarea lui Ion prin gesturi și atitudini – există un limbaj gestual care poate fi, uneori, mai expresiv
decât cuvintele, comunicând despre individ mai mult decât acestea. Gesturile de tandrețe în prezenta Floricăi
surprins un Ion umanizat, capabil să păstreze în suflet si glasul iubirii, dar învins de glasul pământului.
Atitudinea în fața pământului este aceea a unui bărbat îndrăgostit ce își exteriorizează patima prin gesturi
fierbinți. Scena în care săruta pământurile lui Vasile Baciu, depășește limitele omenescului în dragostea
pentru pământ. După ce o batjocorește pe Ana, ea se sinucide, dar Ion rămâne nepăsător și indiferent,
exprimata gestual, liniștit, merge după glasul iubirii și încearcă să o recapete pe Florica, considerând că nu
este fericit dacă nu o are alături.
Personaje semnificative

• Vasile Baciu
• Ana
• Titu Herdelea
Vasile Baciu

• -Încăpăținat „ Eu nu vreau să știu de alde calici țanțoși care umblă să-i

împuieze capul. Eu nu vreau și nu vreau, și dacă nu vreau, îi pun gâtul pe
tăietor și numai una-i trag cu barda, măcar să știu că mă duc pe urmă la
spânzurătoare” (caract. indirectă prin limbaj)
• -Impulsiv „Și se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o
izbească”(caract. indirectă prin fapte)
• -Cinstit „Că de supărare beau dacă beau, așa-i?... Și beau pentru că beau
dintr-al meu...” (Autocaracterizare)
• -Disperat „Și tare mă doare inima și tare-s supărat că nu vrea să se uite în
gura mea”(caract. indirectă prin fapte)
Ana

• disperată-„Trăia, dar fără nicio nădejde, privind viața ca o povară.” (caract.

directă de autor)
• indiferentă-„Dar Ana nu se mai sinchisea de amenințările lui. ”(caract.directă
de autor)
• neiubită-„Da omoară-te dracului că poate așa am să scap de tine!
”(caract.indirectă)
• fără dorința de a trăi-„De la nunta lui George Bulbuc, în ființa Anei pătrunse
o silă grea pentru tot ce o înconjura."( caract. indirectă prin comportament)
Titu Herdelea

• disperat-„Herdelea nu mai nădăjduia acum nimic bun. ”(caracterizare directă de autor)

• puternic-„Herdelea avu o clipă de mânie, dar și-o stăpâni repede. ”(caracterizare
indirectă prin fapte)
• deștept- „N-ai dreptul și nu e de competența dumitale!, repetă Titu rece. ”(caract.
indirectă prin limbaj)
• calm-„ Domnule ofițer, văd că ai fost rău informat, zise Titu mereu liniștit. ”(caract.
indirectă prin limbaj)
• naiv-„ Domnule, domnule, tânăr ești și nefrământat de viață. ”(caract. directă de alt
personaj)
• visător-„iar Titu un visător cu capul plin și cu buzunarele goale. ”(caract. directă de
autor)
Critica literară

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman
obiectiv din literatura romana, "Ion" si primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca,
"Padurea spanzuratilor".
"Ion" de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din literatura romana, a aparut in anul 1920, dupa o
lunga perioada de elaborare, asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul operei, intre martie 1913 -
iulie 1929- Aparitia romanului a starnit un adevarat entuziasm in epoca , mai ales ca nimic din creatia
nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie spectaculoasa. Eugen L6vinescu primeste romanul
"Ion" ca pe o izbanda a literaturii romane, iar satisfactia sa este consemnata in studiul "Creatia obiectiva.
Liviu Rebreaiiu: Ion". Pentru initiatorul modernismului romanesc, al carui principiu de baza era
"sincronismul" literaturii romane cu cea europeana, romanul "Ion" este cel care "rezolva o problema si
curma o controversa". Aceasta afirmatie a lui Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman
obiectiv directioneaza literatura romana catre valoarea europeana si stinge polemica pe care criticul o
avea cu samanatoristii epocii.
Ion, personajul principal din romanul omonim al lui Rebreanu, este unul de referinta in literatura romana,
concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea.
Dupa aprecierea lui Eugen Lovinescu, "Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba
caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa
imensa", spre deosebire de George Calinescu care considera ca "lacomia Iui de zestre e centrul lumii si el
cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din
viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse." inca de la inceputul romanului, la hora satului,
naratorul il evidentiaza dintre jucatori pe feciorul lui Alexandru Pop Glanetasu, Ion, urmarind-o pe Ana cu
o privire stranie, "parca nedumerire si un viclesug neprefacut". Apoi o vede pe Florica "mai frumoasa ca
oricand [], fata vaduvei lui Maxinl Oprea." Comportamentul flacaului, gesturile si privirile ce se voiau
dragastoase reflecta in mod indirect ipocrizia personajului, care, desi ii era draga Florica, nu renunta la
cucerirea Anei pentru ca "avea locuri si case si vite multe."
Sfârșit