(mai ales localizari ~i imitatii, cele mai multe pierdute), N.

introduce in volum doar doua: Muza de La Burdujiini (imita\ie dupa Th. Leclercq, pusa In slujba "razboiului limbilor" contemporan, ironizand rczultatele ridicole ale avalall~ei neologice neingriidite, dar avand ~i certe scopuri moralizatoare) ~j CarLanii (vodevil, posibil influentat ~i el de vreo scriere francezii, localizat insa in Iumea ruralii romaneasca). Intreaga aceasta scctiune a volumului ramane mai curand de interes istorico-literar ~i, pentru cititorul actual, prea putin estetic. Nu acela~i e cazuI pentru "scrisorile" din Negru pe aLb, prin care N. inoveaza ~i pune bazeIe publicisticii noastre literare. Prin tematica ~i structura, buciitile sunt foarte variate (mici relatii de caliHorie, portrete de contemporani, contributii de istorie literara ~j folcloristica, dezbateri filologice, "parabole" exprimand pareriIe autoruIui in domeniul social-politic, anecdote umoristice, fiziologii etc.), dar au toate cam acelea~i dimensiuni (texte scurte, potrivite pentru aparitia intr-o publicatie periodica) ~i demonstreaza aceea~i aparenta dezinvoltura ~i u~urinta de punere in pagina, rod nu al superficialitatii, ci al unei atente cantariri a mijloacelor. Excelent "concentrat" al operei lui N., volumul PiieateLe tinerelelor a statornicit in mod definitiv profiIul autorului in istoria literaturii romane.
EDITlJ: Pacatete tinere{elor, la~i, 1857; Serier/le Llli Constantin Negrl/ui, vol. I, ell 0 introducere de V. Alecsandri, Bueurc~ti. 1872: Opere complete, vol. I, cdi(ie ingrijita de I. Chendi, Bucure~ti, 1905; Plicatele tinere{elor, edirie ingrijita de Vo Ghiacioiu, Craiova, 1937 (ed. a II-a, 1942); Plica/ele tinere{elor ~i aile serieh, edirie ingrijita de Liviu Leonte, eu 0 pre[a!ii de N. I. Popa, Bueure~ti, 1959; Plica/ele Iinere!elor, edilie ingrijita de Liviu Leonte. Repere istorico-literare alcatuite in redaqie de RuxandrJ Niculescu, Bucure~ti, 1977; Plica/ele linere{elor, postfala ~i bibliografic de Nicolae Ciobanu, Bucure~ti, 1986. REFERINTE CRITICE: E. Lovinescu. C. Negrllzzi, viala ~'i opera, 1913 (ed, a 1I-a, 1924. ed. a Ill-a. 1940. rcprodus in Opere, vol. Ill. 1984); N. lorga, Poveslilori de ieri .~i de azi, I. 1914; O. DenslIsianu, Literatllra ronuil/{; IllOdemii, Ill. 1929; I. M, Ra~cu, AI/e opere dill litera/ura romana, 1938; Go Ciilinescu. Isloria litera/llrii romane de 10 origini plillli In prezenf, 1941 (ed. a II-a, (982); AI. Piru, Dill dasieii lIo~'lri. 1972; L. Leonte, Calls/on/in Negnlzzi, 1980; COllstall/ill Negruz::i. Imerprela/ de ... , 1981; G. Dimisianu, IlIIroducere III opera Illi COllstalltill Negnlzzi, 1984.

PADUREANCA - Nuvela de loan Siavici, aparuta in ziaml "Tribuna" din Sibiu In 1884 ~i, 'in acela~i an, in bro~un~,cu or. I din Biblioteca poporalii a "Tribunei". In 1885, Mite Kremnitz publica deja versiunea germanii 'in "Rumanische Revue". Nuvela este inspiratii din imprcjuriiri ~i evenimente social-istorice reale (cum ar fi epidemia de hoIerii din vara anului 1873, cand S. ~i-a pierdut ambii parin!i), iar aqiunea se desta~oara intr-un spatiu geografic familiar scriitorului, striibatut cu pasul in tinerete, din tinutuI "padurenilor" pana in pusta vestica. Scrisa in perioada de varf a nuvelisticii slaviciene, cea junimista, Piidureanea a fost citita ~i ea in ~edin!eIe societatii bucure~tene, la sfiir~itul lui 1883 ~i 'inceputul lui 1884. A putut astfel beneficia, din piicate numai partial, de sugestiiIe critice ale lui Maiorescu ~i ale ceiorlaiti colegi de cenaclu, datorita stabilirii scriitorului la Sibiu ca director aI "Tribunei" ~i necesitatii de a marca 'inceputul mi~carii literare in direetia realismului popular, pe care 0 preconiza, printr-o lucrare majora. Scriere amp la, considerata, nu tara indreptatire, de unii exegeti (1. Breazu) mai degraba un roman, Piidureanea reia 0 tema dragii lui S., tratata in nuveIele "idilice" La crueea din sat ~i Gura satului, cea a dragostei ~i a ciisatoriei in lumea ruralii. Li se interpune insa tragica ~i oarecum singulara Moara cu noroe, ce marcheaza 0 radicala schimbare de registm 'in reaIismul sIavician, de la idilic la tragic ~i de la etnografic ~i social Ia psihologic ~i moral, mi~care ce se regasqte ~i In Piidureanca. Nuvela mai pastreaza inca reminiscente idilice, ca elemente insulare 'intr-o desIa~urare epicii mai Iarga, de 0 tonaJitate preponderent dramatica. Actiunea se petrece 'intr-un spatiu rriai amplu, deschis, conflictele sociale ~i morale provocate de inegalitati economice sau diferentieri regionaIe, abia schitate anterior, sunt adancite, dar mai ales se reconstituie, in toate meandreIe ~i nuantele sale, evolutia sentimentului iubirii. Acesta antreneazii mai intai cuplul Simina-Iorgovan, carora Ii se interpune apoi un al treilea personaj, ~o[ron, ~i, supus alator incercari, venite din opozitia familiei sau din insa~i natura protagoni~tilor, imbraca aspectuI dramatic aI unei aproape perpetue suferinte, cu urmari funeste pentru unu! dintre ei, lorgovan. Alaturi de terna iubirii,

sunt prezente ~i alte obsesii ale scrisului slavician, precum problema familiei sau cea a tariei de carcater. Ca ~i in alte cazuri, nuvela incepe cu 0 cugetare morala ~i un indemn, situand actiunile omului sub scnmul intampIarii, 'al norocului sau nenorocirii, cugetare reluata in ultimul capitol, unde este descrisii moartea iui Iorgovan, pe care "nenorocirea il ajunsese stra~nic". La inceput, el pornqte insii phn de incredere, bazat pe autoritatea tatiilui sau, "bogiitoiul" Busuioc din Curtici, sa aduca seceratori, in ciuda izbucnirii holerei ~i a interdictiei stapanirii Nu se opre~te la ~iria, unde se adunasera sute, po ate mii de padureni, veniti "la sarbatoarea cea mare ce se tine in fie~tecare an 0 data pentru impiirtirea panei de toate zilele". Dragostea pentru frumoasa Simina, ce lucrase cu un an in urma la casa lor, se rede~teapta brusc ~i-l face, rara sa ~i-o marturiseasca nici lui insu~i, sa mearga mai dcparte, cale de doua zile, pentru a-~i aduce seceratori tocmai din satul ei, chiar daca moartea unui cal pare un alt semn prevestitor de diu. Simina, ale carei sentimente ramasesera intacte, nu ezita sa-I urmeze, impreuna cu tatal ei, Neac~u, in ciuda sfmatatii ~ubrezite a acestuia. La casa lui Busuioc, prezenta fetei treze~te ingrijorare, fiindca bogatoiul nu poate accepta ideea unei mezaliante din cauza dezaprobarii rudelor ~i a comentariilor comunitatii, ce i-ar rani marea-i vanitate. Urmeaza cele trei zile de seceri~, descrise de S. ca 0 sarbatoare a muncii, desra~urata dupa un stravechi ritual, in tonalitatea idilica ce 0 yom regasi Ja Co:;;buc :;;iatat de departe de atmosfera din CliicQ.)ii lui Goga. In intervalul zilelor de seceri~, densitatea actiunii :;;i intensitatea tensiunii sunt maxime. Ziua, prin:;;i in vartejul :;;i bucuria muneii, in aeompaniament de vioara ~i cimpoi, sentimentele eroilor au ceva din lini~tea ~i seninatatea solara. Simina ~i Iorgovan eunosc unul dintre putinele momente luminoase ale iubirii lor, 'lei i:;;i traiau ziua lor alba", iar ~ofron, uitandu-~i gelozia, se bueura copilare~te de munca grea pe care 0 face pardi jucandu-se. Noaptea, cand cei doi tineri, la initiativa fetei, se cauta ~i se intalnesc pe furi~, ies la iveala aspeetele tulburi din sufletul flacaului care traie:;;teaeut drama ineapacitatii de optiune ~i de aetiune ~i 0 exteriorizeaza eu brutalitate. Capitolul VIII al nuvelei reprezinta 0 alta paginii antologica, dupa cea a seeeri~ului.

Gasim alci "chintesenta teatralitiitii" ce caracterizeaza proza lui S.' (V. Popovici). Scena este curtea lui Busuioe. Timpul, seara, dupa ce seceratorii :;;i ai casei s-au a~ezat la odihna. Protagoni~tii, Simina ~i Iorgovan. Dar dialogul este tulburat inainte de a incepe de prezenta slugii ~ofron, initial martor din umbra, apoi actor. Mai exista inca doi mattori, Neaqu, tatal fetei, care devine :;;iel actor, ~i Busuioe. Acesta, ru:,;inat de ceea ce face, prive~te scena din casa, de dupa perdele. (De altfel, ru:;;inea este 0 stare de spirit mereu prezentii la personajele terorizate de conventiile soeiale). Astfel, intalnirea propusa de Simina, in speranta unei rezolvari pozitive a aspiratiei sale spre dragoste :;;i ciisiitorie, se transforma, sub presiunea eelorlalti, in eontrariul ei: ,,- Ce vrei tu cu fata aeeea? intreabii ~ofron lini~tit, de tot lini~tit. II -- Ce vrei tu? il intrebii Iorgovan. II - Eu vreau s-o iau de nevastii! raspunse ~ofron. II - Eu nu vreau s-o iau! griii Iorgovan desehis. /1- Atunci las-o-n paee! II - Nu ma lasa ea pe mine!". Confirmarea fetei, profund umilita, il eonsterneaza pe ~ofron. La randul sau, Neae:;;u il someaza ~i el pe lorgovan sa-~i motiveze eomportamentul nefirese: ,,- De ce nu vrei daea vrei, ca de vrut vrei?" Raspunsul fliicaului pare sii-i justifice refuzul: ,,- Pentru ca nevasta mea nu are sa-mi fie numai mie nevasta, ci ~i parin!iJor mei nora :,;irudelor mele om din easa, :;;iar trebui sa fie IJ10arte de om". "Pe Simina 0 inecii plansul". In continuare, in eiuda aeumuliirii de intamplari, unele ie:;;ite din comun, ea moartea naprasnieii a lui Pupaza, strivit de "Iocomobilii", plecarea lui Socodor ~i moartea de holera a lui Neaqu, indepartarea ~i eainta Siminei, tiealo~irea lui Iorgovan, petitul lui Busuioe :;;i refuzul nea~teptat al fetei etc., tensiunea subieetului scade, dand impresia de repetitie :;;i lungire, exeeptand ultimul capitol. La aflarea vqtii despre accidentul lui Iorgovan, Simina alearga de la Socodor :,;i-l gase~te pe patul de moarte. Acum orice considerente soeiale i~i pierd relevanta ~i eei doi se lasii pentru prima data purtati de putemicul lor sentiment de iubire, marturisit rara euvinte, inainte ca Iorgovan sa inehida oehii pentru totdeauna, iar Simina sa-i aprinda, dupa datina, lumanarea. In investigarea vietii suflete~ti a eroilor, S. depune multa staruinta, fascinat mai ales de misterul iubirii, de modul in care 0 traie:;;te fiecare personaj, in functie de caracterul
. 305

sau ~i de reaqia la irnpaetul cu familia ~i coleetivitatea. Emina prineipala este padureanea Simina, care da ~i titlul nuvelei. Prin ea S. urmare~te efectul perturbator pe care frumusetea, stamind pasiuni, II are in sufletele incatu~ate de conventiile sociale. Dupa un tipar clasic, scriitorul nu-~i descrie eroina, frumusetea fetei fiind sugerata prin impresia produsa asupra eelorlalti: "Era frumoasa Simina ~i se ~tia frumoasa. Inca pe cand era copila simtea ca toti se uita dupa dansa, iar de cand se tacuse fata mare, ii spuneau altii in fie~tecare zi ca e frumoasa ~i se vedea ~i ea insa~i in ochii fliidiilor". Dorita de multi, ea se indriigoste~te de Iorgovan. "S-a nimerit a~a", noteazii autorul. Dragostea este deci intamplare ~i adesea mai mult durere decat bueurie. Fire puternieii, desehisa ~i einstita, Simina il iube~te din toata inima pe lorgovan. Convinsa ca ~i el 0 iube~te, in cillda purtarii lui derutante, ea i~i asuma initiativa, il provoaea, vrea sa-i sus!ina voil1ta paralizata de teama dezaprobarii familiei. l~i marturise~te public dragostea, ehiar atunci eand el se leapada de ea, ~i treee peste sfatul tatalui ei, care ineearea sa-i arate nepotrivirea ~i lipsa de perspeetiva a unei asemenea iubiri: "Nu te face, fata mea, pui de cue in euib de cioara ... ea nu-!i este firea pentru aeeasta ..." "Nu-mi pasa, taiea!" este raspunsul ei ~i, eu cat [orgovan se arata mai "slab de inger", Simina se simte tot mai ata~ata de el, mai dornica sa-l oeroteasca, cu un fel de dragoste materna. Manata de taria sentimentului ei, fata refuza chiar sa-~i urmeze tatal la Socodor, noul loe de seeeri~. Doar moartea naprasniea de holera a aecstuia, eu lunile de durere ~i remu~eari ee urmeaza, par sa o smulga pe Simina de sub vraja dragostei fata de Iorgovan: "Cata nebunie, eate dureri pe urma ei! .- ~i totu~i, simtindu-se cumintita, Simina Ineepu sii planga. Era treziHi din aiurirea ei, dar pierdut ii era ~i farmeeul vietii." Refuzii eu demnitate petirea lui Busuioe, soeotind-o ca pornitii din mila, dar nenoroeirea lui lorgovan seoate Inca 0 data la ivealii tdiinieia sentimentului ei. Simina este unul dintre personajele feminine memorabile ale lui S. Iorgovan, feeiorul abia ie~it din adoleseenta al bogiitoiului Busuioc din Curtici, este personajul cel mai zblleiumat ~i mai putin articulat al nuvelei. S. reda evolutiile atat de Intortocbeate ale vietii sale suflete~tL ee il eondue nu numai la ratarea iubirii pentru frumoasa piidureanca, ei
306

~i la e~eeul existential. EI traie~te 0 acutii draII}a a incapaeitatii de optiune (M. Popescu). In Iorgovan, scriitorul studiaza un caz de slabieiune de caracter. Sugerand ca aeeasta e favorizata de pozitia sa privilegiata prin boga!ie, S. aminte~te ca 0 prima treapta a ratarii abandonarea studiilor lieeale ~i reintoareerea in sat cu un statut ambiguu. Apoi, rela!ia confuza cu autoritatea paterna care, cu cat este mai laxa, cu atat el 0 resimte mai constrangatoare. Iubirea pentru Simina este traita de la inceput cu durere. ,,$tiu numai ca-mi e~ti draga de mi s-au llrat zilele", ii spune el la prima reintalnire. Impotrivirea familiei, niciodata exprimata deschis, dar resimtita de lorgovan cu acuitate exageratii, rivalitatea "injositoare" a Jui $ofron, dar mai ales indecizia ~i incapacitatea de a se ridica Ja inaltimea propriilor aspiratii men tin personajul intr-o continua friimantare psihica, exteriorizata printr-o alternanta a inhibitiei ~i indiferen!ei mimate cu exaltarea, a umilin!ei ~i prosternarii in fata fetei cu brutalitatea ~igrosolania. Siabiciunea de carcater, diagnosticata pe rand de Neac~u, de $ofron ~i chiar de Simina, ajunge s-o con~tientizeze el insu~i, impingandu-I tot mai mult spre degradare prin betie, petreceri, scandaluri ~i,in cele din urma, spre gandul sinuciderii, ~i ea ratata din lipsa de vointa ~i e~uata intr-un accident. De~i traie~te in zbucium ~i sIaqe~te in moarte napraznica, personajul este lipsit de OIice aura tragica. $ofron incheie triunghiul eroic pe care este axata nuvela. El este prezentat in contrast Cll nevolnicul ~i nefericitul feci or al bogatoiului. Venit din !inutul padurenilor, el aduce taria de caracter ~i cura\enia morala pe care S. le-o atribuie aeestora. Matur prin varsta ~i experienta - fusese catana Imparateascii -, se dovede~te tot atat de vulnerabil in fala frumusetii Siminei, de care se Indragoste~te fulgerator. Oragostea e resim!itii ~i de el ca 0 fatalitate care-l sperie: "Rau m-ai biitut, Ooamne!", exclama cand i~i da seama de realitate. Oar, de~i totul pare sa-i stea impotriva, $ofron nu dezniidajduie~te, ramane deschis ~i constant in sentimentele lui, reu~ind sa ca~tige respectul ~i prietenia fetei, printr-o pUliare mereu inteleapta ~i prevenitoare, dupa ce ob!inuse ~i pretuirea tatalui ei. S., intr-un final deschis, lasa sa se in\eleaga ca in cele din urma casatoria eelor doi va avea loc. Personajul este privit ~i in relatia dintre sluga ~i stapan,

pADUREA NEBUNA

scriitorul reliefiindu-i superioritatea moralii. ~ofron are ceva din structura personajului de basm ale carui mari merite, prea putin aparente, ii asigura triumfuI final. in contrast sunt prezentati ~i parin!ii celor doi protagoni~ti, ingamfatul bogiitoi Busuioc, penduland intre fanfaronada ~i meschinarie riizbunatoare, ~i batranulin!elept Neac~u. Personajelc evolueaza pe un fundal l1atural, social ~i etnografic de 0 mare bogatie .. In prima parte, totu] e frumos ~i Jummos, de~l deasupra intregului planeaza, lreata parca, amenintarea holerei. Se retin mi~carea impetuoasa, repetata an de an,' a piidurenilor spre sarbiitoarea naturii de pe valea Zimbrului, vazuta din goana calului de lorgovan, incremenirea pustei devastate de holera etc. Dintre aspectelc etnografice se remarca ~i cele legate de riturile funerare. Mai mult decat in alte nuvete, S. pare a intentiona in Piidureanca, alaturi de sondarea sufletelor cuprinse de iubire, 0 monografie literara a regiunii natale, reu~indu-i pagini de mare frumusete, in ciuda unor lungimi ~i a unor stangacii ,stili stice, datorate publiciirii ei cam grabite. In mcdiul transilvanean al epocii, nuvela s-a bucurat de ecouri deosebit de favorabile. Miirturie stau incercarile de imitatie ~i amintirile cOI1temporanilor. AstfeJ, Vale;iu Bralll~te scria: "In [oileton incepuse fermecatoarea nuvela Piidureanea, cu acel miros de tara, pe vremea seceri~ului ~i a adunatului de fan, cu figuri din viata sateascil romaneasca cu vorbe a~a eum traies~ in gura taranului simple dar dcslu~ite ;;i nu arareori c~ pro fund inteles: apro~pe mistic. Citeam cu ardoare "Tribuna", zi ~e ZI, numar de numar, din doasca in doascii". In schimb, criticii ~i istoricii literari au descoperit-o mai tarziu, abia In ultimele decenii, nuvela beneficiind de interpretari demne de valoarea sa. Magdalena Popescu, autoarea unei asemenea exegeze, conchide: "Mom-a cu noroe e, InlTe nuvelele lui / S. / capodopera. Cea mai frumoasa dintre de e ins a Piidureanca" .
EDITH: Piidureallca. NoveHi, Sibiu, 1884; Nuvele, Ill, Bucure~ti, /1923/ (pana in 1928, 5 ed.); Opere, I, Nllvele, Bucure~ti, 1952; Nllvele, 11, Ed. ingrij ita, cu glosar ~i note de l. Pervain, R. Todoran ~i M. Protase. Prefata de Ion Brcazu, Bucure~ti, 1958; Nuvele, ll, Prefa\a de Marcea, Bucure~ti, 1960 (ed. all-a, 1965); Opere, Nuvele. Text stabilit ~i variante de T. Teaha. Note: D. Vatamaniuc, Bucure~ti, 1970; Nuvele. Postfa\a ~i bibliografie de Mircea

Braga, Bucure~ti, ! 970; Nuvele, 1, Cuviint inainte ~i ed. de C. Mohanu, Bucure~ti, 1985. REFERlNTE CRITICE: G. Calinescu, Istaria literatllrii romiine de la origini piinii ill prezent, 1941 (ed. a JI-a, 1982); P. Marcea, loan Slavici, J 965 (ed. all-a, 1968, ed. a III-a, 1978); Ov. Papadima, Istoria literaturi romane, Ill, 1968; [on Breazu, Studii de litel'lltllra ramana ~'i comparatii, I, 1970; D. Vatamaniuc, loan Siavici. Opera literarii, 1970; I. Rotam, 0 istorie a literaturii romiille [ 1971; loan Siavici. Eva/lliiri critice, 1977; Magdal~n~ Popescu. Slavici, 1977; V. Popovici, Ell, persanaju/, 1988; Idem, Llimea personaju/ui. 0 sistematica a personajuilli literal', 1997.

S,l. pADUREA NEBUNA - Roman de Zaharia Staneu, aparl!.t in 1963 la Editura pentru ltteratura. In succesiunea panourilor ,,Autobiografiei lui Darie", urmeazii Jocului cu moartea, 1969, impreuna cu care alcatuje~te substanta volumului VIII din Serieri, 1977. Datat 1958-1963, se refera la evenimentele plasabile IJ1 intervalul 1919-1922 la Ro~ioriide- Vede. Incepfmd eu editia a II-a, 1964, romanul include ~i rememorarea episodului erotic eu tanara tataroaica Uruma (cap. VII-IX, XV, XX), consumat la Sorg, pe tarmul Marii Negre, unde Darie ajunge la capatul anului de "hoinareli" prin Peninsula ltalicii. Sub forma unei nuvele de sme statatoare Uruma continuare a filonului picaresc din' Jocul e~ moartea, va fi publicata in volumul Scrieri V, 1974. Informatii privind infrastructura documentara a romanului pot fi desprinse din confesiunile scriitorului cuprinse ID Riidiieinile sunt amare, 1958, ~i Viatii, poezie, prozii, 1975. Potrivit mentiunii din ultimele randuri ale romanului, "Padurea nebuna", din titlul lucrarii reprezinta traducerea cuvantului turces~ "Deliorman" - numele dat padurii "uria~e ~i inspaimantiitoare" a Teleormanului, intinsa In "vechea vechime" pe tinutul dintre Dunare ~i Carpatl. Construit contrapunclic, romanul intersecteaza doua planuri narative deopotriva de interesante sub aspcctul consistentci epice ~i al pitorescului fabulos-poematic: prezentul revederii targului ,Janghinos ;;i rapanos" al Ru~ilor-de-Vcde, parasit de protagonist in toamna lui 1916, ~i amintirile dobrogene vii din vara petrecuta intr-uD sat tiitarasc "sarac ~i darapanat", transfigurat Insa, gratie vecinatatii marii ;;i

m,

P.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale Dictionar analitic de opere literare romane~ti / coord.: Ion Pop. - Cluj-Napoca: Casa Cartii de $tiinta, 2000 vol. 3 ; 17x24 em. ISBN 973-686- J 11-2 Vol. 3. - 2001 - 464 p. - ISBN 973-686-151- J

Director: Mircea Trifu Fondator: dr. T.A. Codreanu Redactor: Irina Petra~ Tehnoredactare computerizata: Luciana Lup~a

Tiparul executat la Casa Cartii de $tiinta 3400 Cluj-Napoca; B-dul Eroilor nr. 6-8 Tel/fax: 0264-431920 www.casacartii.ro; e-mail: editura@casacartii.ro