Opera literară care mi-a

marcat devenirea ca cititor

Eleva : Dobrianschi Iana

Clasa : a XI-a „B”
Profesor : Zazulea Inga
 „Apus de soare” de
Barbu Ștefănescu
Delavrancea
 Barbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București, Țara Românească – d. 29
aprilie 1918,Iași, România).
A fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al
Capitalei. Prezentând o anumită tipologie și morală, Delavrancea s-a dovedit un magistral
pictor de tipuri și de moravuri. Dincolo de tematica preferată sau de modalitățile artistice
folosite, în lumea Paraziților este interesantă, mai întâi, pentru valoarea ei realistă și apoi prin
felul în care reflectă produsul unor curente literare interferente, ce caracterizează în mod
special opera lui Barbu Delavrancea. Delavrancea a contribuit, prin scrierile sale, la
dezvoltarea nuvelisticii şi dramaturgiei româneşti, pe atunci la începuturile sale. Proza lui
Barbu Ştefănescu Delavrancea este variată, ea cuprinde povestiri, precum acele din ciclul
„Odinioară”, în care se narează întâmplări din trecut sau se prelucrează motive folclorice
(Neghiniţă, Poveste, Departe, departe); schiţe precum Bunicul şi Bunica, Sorcova, în care se
descriu scene din copilărie. De asemenea un mare interes îl prezintă şi nuvelele lui Barbu
Ştefănescu Delavrancea…
Operele renumite a lui B.Ș. Delavrancea
 Tema,ideea și subiectul din opera „Apus de
soare ” de B.Ș.Delavrancea
Opera „Apus de soare ” de B.Ș.Delavrancea aparține genul dramatic,
este împărțită în patru acte și scene, fiecare scenă descrie o anumită
întâmplare a întregului conținut.
• Drama „Apus de soare” are ca temă lupta pentru apărarea ființei
naționale și pentru afirmarea conțiinței naționale.
• Ideea este că lupta pentru apărarea țării se duce cu sacrificii și
creează eroi.
• Subiectul este Moldova în perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare
și Sfânt, pe care autorul îl aseamănă cu un soare. Metafora este
preluată din poezia populară : „Ștefan,Ștefan, domn cel Mare”.
 Rezumatul operei „Apus de soare” de Barbu
Ștefănescu Delavrancea
Actul I :
La începutul primul act se descriu preocupările jupâneselor, fetelor ale unor boieri. Unele din ele torc, altele țes la gherghef. Cu sosirea domnului și doamnei Maria se lasă
tăcere. Ștefan neglijează rugămintele doamnei Maria,care își face griji de trauma lui,însă domnitorul vrea să plece să lupte pentru Pocuția, pe care o vor leșii, dorința acestuia
este aprobată de toți boierii.

Actul II :
După câteva luni Ștefan dobândește Pocuția, însă nu a mai trimis nici o veste doamnei. Doamna Maria era foarte îngrijorată, dat sosește clucerul Moghilă care o anunță despre
victoria obținută, despre trauma domnitorului și a lui Bogdan, care și-a pierdut un ochi în luptă. După care la castel sosește domnitorul rănit. Pe fundalul acestui negaz, se
dezvălui un complot și o relație de dragoste a lui Petru Rareș și Oana.

Actul III :
La castel au sosit, cei trei doctori, Cesena, Șmil și Klingensporn, care vroiau să trateze piciorul domnitorului, prin arderea piciorului cu fierul înroșit în foc, însă nu puteau să se
decidă să-i spună domnitorului, căci era bătrân, și nu știau dacă vă rezista. Domnitorul accepta propunerea medicilor. Petru Rareș îi spune lui Ștefan că o iubește pe Oana, însă
domnitorul îl trimite la mama lui, ca să facă cum va spune ea. Ștefan cel mare este decis să-l înscăuneze la tron pe fiul său, Bogdan, acțiunea dată are loc de fața boierimii.

Actul IV :
Prin somn Ștefan destăinuiește Oanei că e fiica lui și a Răreșoaiei. Tocmai atunci sosește Rareș, care aflase și el de la mama lui că e fiul lui Ștefan și fratele Oanei.
După care pleacă iute să ducă scrisoarea lui Ștefan la marele vizir de la Țarigrad. Medicii îl pregăteau pe Ștefan de operație, în timpul căreia acesta spunea
rugăciunea, apoi își pierde cunoștința. Când își revine aude glasul mulțimii pentru ungerea lui Bogdan ca domn de către mitropolit. Unii,însă, strigă Ștefăniță în
special Ulea. Domnitorul adună ultimele puteri și îl omoară pe Ulea, după care îl numește pe Bogdan domn și moare.
 Conceptele din opera „Apus de soare” de
Barbu Ștefănescu Delavrancea
• Conceptul de patriotism :

Patriotismul reprezintă dragostea de țară și aceasta este definită ca locul căruia o persoană simte că aparține, indiferent dacă este patria sau nu ,
este de obicei legată de ideea de țară sau națiune. Protagonistul operei Ștefan cel Mare este un adevărat patriot, care pe parcursul întregii opere se
jertfește pentru scumpa și iubita Moldova. Având traumă la picior, domnitorul pleacă la război pentru a dobândi Pocuția, de la care se reîntoarce cu
victorie și rană „Biruitor şi cu rana veche ceva mai înrăită ca-n trecut”. Dragostea domnitorului o depistăm în dialogul acestuia cu propria soție,
care îl ruga să nu plece la luptă „Apoi nu, Mario, nu se poate, trebuie să stăpânim Pocuţia, că această bucată de pământ e mai mult moldovenească
ca leşească, ş-o ţinem zălog pe bani buni din punga strămoşilor, ş-o avem cu armele noastre, şi Ştefan n-a murit încă... ” ,însă domnitorul dă dovadă
de un adevărat devotament față de propria țară.
• Conceptul de dragoste :
Dragostea este un simț moral și estetic mai mare, ceea ce înseamnă un atașament emoțional puternic și un angajament altruist la o altă persoană.
În opera „Apus de soare” pe fundalul războiului și a traumei domnitorului, se dezvăluie o dragoste dintre Oana și Petru Rareș, care nu este
reciprocă. În scena VII,Petru Rareș își declară sentemintele de dragoste față de Oana „Toată fiinţa ta mi-e dragă, că te iubesc, Oană!”, la care Oana
exclamă că îl iubește doar ca pe un frate „Doamne, Rareş... Dar tu mi-eşti ca un frate..”. Ca la finele operei să se descopere că ambii sunt copiii lui
Ștefan cel Mare.
• Conceptul de moralitate :
Moralitatea reprezintă manifestarea efectivă a moralei prin atitudini, conștiință, fiind susținută de principii morale. Ștefan cel Mare este un
personaj moral, care manifestă un comportament adecvat, pozitiv, față de alte personaje, precum : Oana, doamna Maria, Bogdan, etc. Atitudinea
acestuia o evidențiăm în următoarele secvențe „Aşa da, Mario! Râsul tău... Erai de paisprezece ani când mi-ai râs întâi... Ah! Munteanco! nu-mi
strica socotelile...”, care denotă dragostea domnitorului față de doamna Maria. De asemenea observăm întreprinderea deciziilor pe baza principiilor
morale, cum ar fi înscăunarea lui Bogdan la tron „Signore, dă-mi mâna.(Ştefan trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te...
aşează-te... pune coroana...”
Motivele și simbolurile
Motivele,
din opera „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea
Citatele :
simbolurile :
Simbolul „În stânga, o aripă a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fier, sfârşindu-se cu o terasă
castelului - pusă pe tălpi de piatră.”
Simbolul ” Şi încă trei cămăşi de in, dale doamnei, să le rup pentru slăvitul domn ăl mare... ”
cămașei-
Motivul „Război... că de mult nu fusese... Aproape de doi ani... Şi semplinesc douăzeci de ani de când
războiului- pârcălabii Gherman bietul tata şi Oană, tovarăşul lui, picară din turnul Cetăţii-Albe... ”/„De vrea
pace, pace, de vrea război, război.”
Simbolul „Da... da... sărută mai bine, nu te sfii, Ilinco... mai bine,..”
sărutului-
Simbolul „... , soarele apune trist şi, în urma lui, o baltă de sânge. ”
sângelui-
Simbolul „Ca nişte nori albi ce se târâie pe pământ.”
culoarei albe-
Simbolul „Grâul, spălat în zece ape, uscat, frecat, dezghiocat, puţintică miere şi scorţişoară. Talgerele, boier
grâului- Ţugulea. Iacătă-le. Cel cu aur al măriei-sale”
Simbolul Leul „Straşnic răcnea leul Moldovei, că auia valea şi codrii... Şi vitejii crezură că urlă a război...”
Moldovei-
Motivul durerii- „Să te odihneşti, doftore... În Italia se odihnesc mult principii... îî!... Ce-o fi durerea? „
Motivul „Ce să zicem?... Bogdan?... De viteaz n-are cum mai fi. Dar cred că după datină ar avea drept
complotului- Ştefăniţă, din Ţarigrad, fiul răposatului Alexandru, feciorul cel mai mare al lui Ştefan...”
Motive, simboluri : Citate :
Motivul iubirii- „Şi dreapta mi-e dragă, şi stânga mi-e dragă, şi amândoi ochii cu lumini adânci, şi părul
tău rotunjit pe spate şi învolt ca un fum auriu, şi gura ta cu buze ca măceşea, şi
mijlocul tău ca trestia de baltă, şi mersul tău uşor ca de presură, şi toată fiinţa ta...”

Simbolul pietrii- „Patruzeci şi şapte de ani am dus ţara cu noroc... (Scuturându-se.) Am so duc şi când
voi muri, şi după ce vor pecetlui piatra pe dasupra mea!...”
Motivul bolii- „.. Rana de la picior îi otrăveşte trupul dumnealui...”
Simbolul focului- „Ei! prin câte focuri a trecut dumnealui... să treacă şi prin ăsta...”
Simbolul vulturului- „Un vultur căzu săgeată şi înhăţă pe mâţă. Pe vultur îl săgetă un curtean, şi alergând
după vultur, curteanul căzu într-o prăpastie...”
Simbolul lunii- „Luna s-a arătat c-un cearcăn roşu; câinii au urlat; o femeie a născut un copil cu
picioarele de ied...”
Simbolul sabiei- „Sunt între două săbii... Doamna, ş-asta... Amândouă m-au slujit cu credinţă... P-
amândouă mi-am pus nădejdea. (Schimburi denchinăciuni.) Vedeţi cum mă sprijin... Ş-
amândouă mă ţin... Una d-ar fi ceva mai slabă, m-aş prăvăli de pe scaunul Moldovei
drept la Mânăstirea Putnei, în rândul strămoşilor...”
Motivul Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe... că
testamentului- Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor
voştri şa urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor... că voinţa mea e să se ungă
Bogdan de când sunt în viaţă... Că voinţa mea ş-a ei a fost pururea una...
Caracterizarea protagonistului operei ,,Apus
de soare” de B.Șt.Delavrancea
Protagonistul operei „Apus de soare” de B.Ș.Delavrancea, Ștefan
cel Mare reprezintă tipul bărbatului puternic, deoarece manifestă
tărie de caracter pe tot parcursul operei. În primul rând, având
rană la picior, el este hotărât să plece la luptă pentru a dobândi
Pocuția, decizia acestuia o observăm în dialogul cu doamna
Maria „..., trebuie să stăpânim Pocuţia, că această bucată de
pământ e mai mult moldovenească ca leşească”. În al doilea rând,
domnitorul era de acord cu soluția medicilor de a arde cu focul
piciorul, pentru a trata rana. Prin acordul dat, îl descoperim pe
Ștefan cel Mare ca un adevărat bărbat, ce va suporta orice durere.
Bărbăția dmnitorului o găsim în următoarele secvențe „Ardeţi
stricăciunea după acest stârv care a fost odinioară nebiruitul
Ştefan! Puneţi foc pretutindeni, ş-aici... ş-aici... ş-aici... până-ţi
preface în scrum trecuta mărire de o clipă ce-a strălucit în faţa
atâtor orbi...”
Personajul operei se confruntă cu două conflicte dominante : conflictul intern se marchează între datoria de
domnitor și boala, ce îl slăbește moral, și conflictul extern ce persistă între domnitorul Moldovei și
dușmanii care vor să destabilizeze orânduielile țării.
Personajul Ștefan cel Mare deține o totalitate de trăsături morale, care îl prezintă ca un adevărat
domnitor al țării. Prima trăsătură morală dominantă a personajului este patriotismul față de țara sa, care s-a
desfășurat pe tot parcursul domniei sale. Ștefan cel Mare este un personaj colectiv, deoarece este admirat și
respectat de celelalte personaje a operei ,,că mult e bun și viteaz și nepărtinitor” , chiar și dușmanii lui îl
numeau ,,vultur”.
Pe parcursul operei observăm autocaracterizarea personajului influențat de conflictul intern ,,că sunt
bătrân, ca sunt bolnav”, dar ,,sufletul nu vrea și trupul nu mai poate”. Conflictul intern se manifestă
permanent între puternicul, viteazul, nemuritorul voievod. În acest conflict, domnitorul învinge totdeauna
omul, deoarece puternica dragoste pentru Moldova este mai presus de slăbiciunile omenești.
Pe lângă trăsăturile ce trebuie să dețină fiecare domnitor, Ștefan cel Mare manifestă sentimente de dragoste
față de doamna Maria, care are grijă de el și îl susține în momentele dificile cu care s-a confruntat
domnitorul. Doamna Maria are pentru Ștefan o dragoste profundă : ,,Viteazul meu”, ,,Sfântul meu stăpân”.
Un adevărat testament istoric pentru viitorime rostește Ștefan cel Mare atunci când îl înscăunează ca domn
pe fiul său,Bogdan: ,,Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe...că
Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri, și a urmașilor
urmașilor voștri, îm veacul vecilor”. Prin intermediul testamentului domnul dă dovadă de înțelepciune,
deoarece se gândește la viitorul urmașilor săi.
 Personajele secundare din opera „Apus de
soare” de B.Ș.Delavrancea
Personaje Citatele, modul de caracterizare:
secundare :
Oana „Mai am puţintel şi le nălbesc. Prea multe. Şi nu mă plâng că sunt prea multe,...”-
autocaracterizare
„Bună şi frumoasă, fireşte. /Ca pita caldă./Bună... săracă... şi fără părinţi./Da, Oana e fată
bună şi frumoasă şi cuminte... Piciorul meu ştie, şi Dumnezeu, şi eu. Săracă şi fără părinţi...
tu ştii... Dumnezeu n-a aflat... Şi eu mă îndoiesc... Tu mi-o peţeşti mie ca p-un copil... Şi e
copil, mititica.../Oană, ce suflet e-n tine!/Limpede ca privirile tale, ca sufletul tău, ca
vorbele tale... numai că privirile, sufletul şi vorbele tale sunt calde ca lumina soarelui de
dimineaţă..”- caracterizare directă de alte personaje
Petru Rareș „.Şi nu uita că tu eşti boier, Rareş.../Eşti căpitan de oaste şi prieten al domnului Bogdan... ”-
„Da... da... s-a făcut mare... E căpitan... Se bate cu leşii şi se bate zdravăn... O s-ajungă
hatman.../Rareş, tu nu eşti un băiat cuminte... /Rareş, dar şi tu eşti un copil. Abia să fi
împlinit douăzeci şi unu de ani. Ei, tu ştii din cine te-ai născut... şi eu... ”-caracterizare
directă de alte personaje
Personaje Citate :
secundare
Doamna Maria „Aşa da, Mario! Râsul tău... Erai de paisprezece ani când mi-ai râs întâi... Ah! Munteanco! nu-mi
strica socotelile...”-caracterizare directă de alt personaj
„O, fetele mele iubite, mai lăsaţi lucrul... De-o lună Ştefan nu dă semn de viaţă... Ce-a putut să i se
întâmple?... Dar ce n-a putut?... Bolnav... Abia se sculă din pat, şi porni cu iarna-n cap... Doamne”-
caracterizare indirectă prin comportament
” Frumoasa mea doamnă... ”-caracterizare directă de alt personaj
„S-a dus frumuseţea. Uită-te la părul meu. S-a lăţit şuviţa albă cu două deşte de când nici o
veste...”-autocaracterizare
„Păcat că şi-a pierdut ochiul. Eu am doi. La ce-mi slujeşte? Şi cu unul v-aş vedea pe lângă mine. Am
două picioare zdravene. Să împart: un ochi lui Bogdan, un picior lui Ştefan... Aş întineri..”-
caracterizare indirectă prin limbaj
„Ţi-e cald, măria-ta?... Ai căldură... năduşeşti../Ce te doare, păcatele mele?/Ce porunceşte
preaslăvitul stăpân? ”-caracterizare indirectă prin comportament
„Să zic nu, m-aş uni cu duşmanii ţării împotriva copilului meu, să zic da, aş ţine cu copilul împotriva
tatălui. Se năruie un tron din slava lui trecută şi un altul se ridică în strălucirea lui viitoare. Plâng pe
unul, binecuvântez pe celălalt. Între aste două măriri inima mea de femeie nu găseşte mângâiere!
”-autocaraterizare
„Culcă-te, frumoasă doamnă, n-ai închis ochii toată noaptea... ”-caracterizare directă de alt
personaj
„Şi ce bucurie!... Păsările au început cu limbuţia lor... Cucul s-aude cântând... Soarele răsare aurind
munţii... Cerul senin... Şi Ştefan zace... Ce nepăsare! ”-caracterizare indirectă prin limbaj
 Aprecierea critică operei „Apus de
soare”
Ion Luca Caragiale a afirmat că „Apus de soare e o dramă în patru mari tablouri, a căror
perfectă unitate se-ncheagă împrejurul tipului cardinal - Ștefan cel Mare. În ele sunt adunate
și coordonate, gradat și armonic, toate elementele acelei prodigioase figuri istorice și a
mândrei sale epoce de eroism; naiva bonomie de răzaș cuminte și sănătos; blândețea și
omenia față cu cei ce-l ascultă și-l iubesc; dragostea lui de copii și de cei mici, ca a cocoșului
împintenat pentru puii care ciugulesc în raza pazei lui[...] Și ... Soarele apune. Sunt toate patru
tablourile, grupurile așa de logic și de simetric așezate, ținându-se fiecare figură în potrivită
perspectivă ... Și totdeauna în față, aproape pe același plan, alături cu figura măreață a
eroului, acea suavă arătare a copilei, Oana cea pe drept cuvânt iubită de el - tipul bunătății și
cumințeniei, supunerii și devotamentului, adorând pe strălucitul ei binefăcător ca pe un sfânt
ce este - seamănă cu un luceafăr mic, sclipind și el totdeauna împrejurul marelui astru“.
Sunt de acord cu aprecierea critică a lui Ion Luca Caragiale, deoarece opera „Apus de
soare” ilustrează tipul domnitorului eroic al întregii epoci, care deținea un șir de trăsături
bazate pe principii morale. Ștefan cel Mare reprezintă eroul țării noastre, care este și va fi
proslăvit o perioadă îndelungată, căci mereu a dat dovadă de patriotism.
Mulțumesc
pentru
atenție
!!!