NUVELA ISTORICĂ

ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL DE COSTACHE NEGRUZZI

Elev: Gheorghe Daria

Prof:Iancu Nicoleta
Clasa: a X-C
CUPRINS:
 Imagini……………………………………………………………………1
 Momentele subiectului………………………………………………….2
 Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu…………………………...3
 Caracterizarea Ruxandrei……………………………………………...4
 Fisa de citate…………………………………………………………….5
 Imagini nuvela…………………………………………………………...6
IMAGINEA COPERŢII:
MOMENTELE SUBIECTULUI:
Nuvela are o structură clasică, simetrică, echilibrată, alcătuită din patru părți, precedate de câte un motto: „Dacă voi nu
mă vreţi eu vă vreu...”, „Ai să dai samă, doamnă!...”, „Capul lui Moţoc vrem...”, „De mă voi scula, pre mulţi am să
popesc şi eu...”.
Prima parte ( Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...) cuprinde expozițiunea.
Alexandru Lăpuşneanu, izgonit după prima domnie, se reîntoarce cu o armată de mercenari turci şi întră în Ţara Moldovei.
Un grup şi anume, Moţoc, Stroici, Spancioc şi Veveriţă, îl aşteaptă şi îl roagă să facă drum întors, pentru că ţara nu îl vrea.
Lăpuşneanu, însă le răspunde că el îi vrea şi asta este de ajuns.
Intriga o constituie dorința de răzbunare a domnitorului împotriva boierilor care l-au trădat în prima domnie.
Partea a doua („Ai să dai samă, doamnă!...”) surprinde relația tensionată dintre domnitor și doamna Ruxanda datorată
unei serii de acțiuni desfășurate de acesta împotriva boierilor (confiscarea averilor, uciderea boierilor) și constituie
desfășurare acțiunii.
Partea a doua mai descrie interioarele locuinţei domneşti, straiele domniţei şi încercarea să de a-l îndupleca pe domn. În
urma unei întâlniri cu o femeie îndurerată, domniţa Ruxanda îi cere soţului ei să înceteze cu omorurile, însă el îi promite
un „leac de frică”.
Punctul culminant se află în partea a treia, intitulată „Capul lui Moțoc vrem...” și surprinde două momente înfiorătoare:
uciderea celor 47 de boieri ale căror capete sunt clădite într-o uriașă piramidă după rang și după neamuri, după slujba de
la Mitropolie și aruncarea lui Moțoc în sânul mulțimii revoltate, ce îl acuză pe acesta de toate nemulțumirile ei.
Partea a patra, cu mottoul „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...”, surprinde deznodământul nuvelei.
Retras în Cetatea Hotinului, domnitorul bolnav este călugărit înainte de moarte, dar când își revine, el amenință că-i vă
ucide pe toți
De frică să nu-și ucidă fiul, doamna Ruxanda își otrăvește soțul, îndemnată de Spancioc și Stroici, care îi dau lovitura de
grație.
CARACTERIZAREA LUI ALEXANDRU
LĂPUŞNEANU:
 Caracterizarea directa, se face prin autocaracterizare:
“Eu nu sunt călugăr, sunt domn!,n-aș fi un nătărău de frunte,când m-aș încredere în tine?” Sugerând viclenia să, și
prin afirmația să cum că el este stăpânul tuturor, atunci când discuta cu doamna Ruxandra, de către narator, care îl
numește când “vodă”, când “bolovanul”, “nenorocitul domn”, “domnia lui Alexandru Lapusneanul a fost o pata de
sânge în istoria Moldovei”, de către alte personaje, Spancioc “Sângele cel pângărit al unui tiran că tine”, Spancioc
împreună cu Stroici “învață a muri, tu, care știai numai a omori”, mitropolitul Teofan “crud și nemilos este omul
acesta”
 Caracterizarea indirecta reiese din limbaj, atitudinea, comporamentul, vestimentația și faptele sale:
Prin atitudinea lui fata de soția să Ruxandra, atunci când îi da "Un leac de frica", acesta asistând la uciderea boierilor
"Femeia tot femeie... în loc să se bucure ea se spărie"
Prin vestimentația să, "Purta coroana Paleologilor și peste dulama poloneza de catifea roșie avea cobanita turceasca"
Prin faptele sale, când este batjocoritor și ironic și îl da pe Moţoc să fie sfâșiat "Du-te de mori pentru binele moșiei
dumitale..."
CARACTERIZAREA RUXANDREI:
Cu toate acestea o prezenta remarcabila o face și Doamna Ruxandra , soția personajului principal . Ea apare că
personaj secundar și este fiica , sora și sotie de domn , simbolizând frumusețea , bunătatea , iertarea și înțelegerea .
Direct , prin descriere , autorul îi evidențiază mai întăi vestimentația aleasa și frumusețea ei vestita , realizandu-i
portretul fizic : " Peste zobonul de stofa aurita , purta un benișel de felendras albastru , blănit cu samur , a carei
mânece atârnau dinapoi ; era închisă cu un colan de aur , ce se încheia cu mari paftalme de matostat , impregiurate
cu petre scumpe , iar pe gurmanjii ei atârnă o salba cu multe șiruri de mărgăritar . Silicul de samur , pus cam într-o
parte , era impdobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde . Parul ei , după moda de atuncea se
imparteaaa despletit pe umerii și pe spatele sale . Figura ei avea acea frumusețe , care făcea odinioară vestite pe
femeile din Romania ."
Imbracamintea și ținută ei degaja somptuozitate , fiind la înălțimea rangului sau domnesc .
Iubitoare și supusa își apreciază soțul căruia îi adresează cuvinte pline de afecțiune și respect : " bunul meu domn " , "
viteazul meu soț " , " măria ta este puternic ".
Fire sensibilă , nu suporta violenţele și este hotărâtă să împiedice pe Lăpusneanul de la noi crime , aducandu-i
diverse argumente : " Ce-ți lipsește măriei tale ? N-ai cu nime război ; ţara e liniștită și supusă . Judeca că după viață
este și moarte, și că măria-ta ești muritor și ai să dai sama !
FIŞĂ CU CITATE:
1.„Împotrivirea obiectivului său, Lăpuşneanul, în ziua aceea, era îmbrăcât cu toată pompa domnească. Purta
coroana Paleologilor şi peste dulama poloneză de catifeastacojie, avea cabaniţa turcească.”
2.„Spun că în minutul acela el era foarte galben la faţă şi că racla sfântului ar fitresărit.”
3.„Crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea” (mitropolitul Teofan).
4.„Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sângele cel pângărit a unui tiran că tine”
.5.„Au doar nu sunt şi eu omul lui Dumnezeu?”
6.„Să mă-ncred în voi? zise Lăpuşneanul înţelegând planul lui. Pesemne gândeşti că eunu ştiu zicătoarea
moldovenescă: Lupul părul schimbă, dar năravul ba?”
7.„Minte acel ce zice că sunt călugăr! Eu nu sunt călugăr, sunt domn!”
8.„...Alexandru Lăpuşneanul, după înfrângerea să în două rânduri, de oştile Despotului,fugind la Constantinopol,
izbutise a lua oşti turceşti şi se înturna acum să izgonescă pre răpitorul Tomşa şi să-şi ia scaunul , pe care nu l-ar fi
pierdut, de n-ar fi fost vândut
de boieri. Intrase în Moldavia, întovărăşit de şepte mii spahii şi de vreo trei mii oastede strânsură.”
9.„Acum numai Ruxandra mai rămăsese din familia lui Petru Rareş [...] şi că să atragăinimile norodului în care via
încă pomenirea lui Rareş, se însură şi luă pre fiica lui.”
10.„...îi omora din când în când. La cea mai mică greşeală dregătorească, la cea mai mică
plângere ce i s-a arătat, capul vinovatului se spânzura în poarta curţîi, cu o ţidulăvestitoare greşalei sale,
adevărate sau plăsmuite şi el nu apuca să putrezească, când unalt cap îi lua locul.”
11.„....cât despre Lăpuşneanul, el luase pre Moţoc de mână şi se trăsese lângă o fereastrădeschisă, de unde
privea măcelăria ce începuse. El râdea...”
IMAGINI CU NUVELA: