PARTICULARITATI DE CONSTRUCTIE A TEXTULUI-

Alexandru Lapusneanul

Opera literară Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi, este o

nuvelă romantică de inspirație istorică. Nuvela Alexandru Lăpușneanul este
prima nuvelă istorică din literatura română, o capodoperă a speciei și model
pentru autorii care au cultivat-o ulterior. Publicată în perioada pașoptistă, în
primul număr al Daciei literare (1840), nuvela ilustrează una dintre sursele
literaturii romantice, istoria națională (Evul Mediu), potrivit recomandărilor lui
Mihail Kogălniceanu din articolul-program al revistei, intitulat Introducție, care
constituie și manifestul literar al romantismului românesc. Ulterior, nuvela a fost
inclusă în ciclul Fragmente istorice, din volumul Păcatele tinereților (1857).
O scena semnificativa pentru particularitati de constructie a textului
este cea a uciderii celor 47 de boieri. Dupa liturghie, Alexandru Lap facuse stire
la toti boieri sa ia parte la ospat in scopul de a face pace, insa adevaratul scop nu
este acesta. Astfel boerii, insotiti fiecare de cate 2 slugi, se aduna la masa pentru
ospatul bogat, pregatit de alexandru lapusneanul (Cel mai mare ospăţ se
cuprindea în cîteva feluri de bucate. După borşul polonez, veneau mîncări
greceşti ferte cu verdeţuri, care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc, şi, în sfîrşit,
fripturile cosmopolite). O data intrati, portile se inchideau astfel ca nimeni sa nu
poata iesi. Unul dintre boieri incepe a-l cinsti cand buzduganul il loveste direct
in cap. Iar macelul incepe. Alexandru Lap il ia pe Motoc si privesc de la
fereasca cum toti cei47 de boieri sunt ucisi, satisfacuti si cu zambetul pe buze,
insa motoc afiseaza un zambet fortat insotit de fiori si teama. Domnitorul a dat
ordin slugilor sa le aseze capele pe masa in forma de piramida, dupa rangul
fiecaruia. Aceasta scena pune in evidenta caracterul romantic prin sadismul de
care lapusneanul da dovada.
Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea
artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul fixate temporan
intre(1564 – 1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi
consecinţele deţinerii puterii de un domn crud, tiran. Tema este sustinuta prin
diferite secvente si citate regasite in cadrul nuvelei. Unul dintre cele mai
sugestive citate este titlul primului capitor “Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!”.
El este un raspuns pe care Lapusneanul il da soldei de boieri care ii cerusera sa
se intoarca de unde a venit, fiindca norodul nu il vrea. Cu toate acestea,
Lapusneanul este hotarat sa isi reia tronul si sa se razbune pe boierii tradatori.

O alta scena semnificativa o constituie scena calugaririi si mortii prin

otravire. Episodul călugăririi şi al morţii prin otrăvire de către doamna Ruxanda
constituie un adevăr istoric preluat din cronica lui Grigore Ureche, iar faptul că
Lăpuşneanul a sfârşit în braţele călăilor săi este ficţiunea autorului: „… văzâdu-
să în boală grea ce zăcuse şi neavându nădejde de a mai firea viu, au lăsat
cuvântu episcopilor şi boierilor, de-l vor vedea că ieste spre moarte, iară ei să-l
călugărească. Decii văzându-l ei leşinându şi mai multu mort decât viu, […] l-au
călugărit şi i-au pus nume de călugărie Pahomie. Mai apoi, dacă s-au trezit şi s-
au văzut călugăr, zic să fie zis că de să va scula, va popi şi el pre unii. […]
Roxanda, doamnă-sa, temându-se de un cuvântu ca acesta […] l-au otrăvit şi au
murit”. Scena otrăvirii este cutremurătoare, Spancioc şi Stroici se uită cu
satisfacţie la suferinţele lui vodă, iar acesta din urmă, cu un cuţit, „îi descleştă
[…] dinţii şi îi turnă pe gât otrava ce mai era pe fundul paharului”, spunându-i
cu bucurie: „învaţă a muri, tu care ştiai numai a omorî”. Naratorul obiectiv şi
omniscient (heterodiegetic) descrie în detaliu chinurile îngrozitoare ale
domnitorului care „se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură, dinţii
îi scrâşneau, şi ochii săi sângeraţi se holbaseră”, până când, în sfârşit, „îşi dete
duhul în mâinile călăilor săi”.Scena semnifica moartea temutului domnitor si
usurinta cu care respira cei ramasi in urma sa.
Conflictul
Capitolul I cuprinde expozițiunea prin întoarcerea, în 1564, a lui
Alexandru Lăpușneanul la tronul Moldovei, care era în fruntea unei armate
turcești. S-a întâlnit cu solia formată din patru boieri trimiși de domnitorul
Tomșa: Moțoc, Spancioc, Veveriță și Stroici, dar de asemenea, cuprinde
și intriga, reprezentată de hotărârea fermă a domnitorului de a-și relua locul de
domnitor al Moldovei și dorința de a se răzbuna pe boierii care l-au trădat în
prima domnie.Capitolul al II-lea cuprinde desfășurarea acțiunii, reprezentată
de mai multe întâmplări declanșate odată cu revenirea lui Alexandru
Lăpușneanul la conducerea Moldovei: fuga fostului domnitor, Tomșa, în
Muntenia, incendierea cetăților Moldovei, desființarea armatei pământene,
luarea bogățiilor boierești și uciderea mai multor boieri, fapt care o determină pe
doamna Ruxanda, după avertismentul unei văduve, să îl roage pe domnitor să nu
îi mai omoare pe boieri. Lăpușneanul îi promite acesteia un leac de frică și
anunță un ospăț imens la care vor fi invitați și boieri.
Capitolul al III-lea reprezintă punctul culminant și cuprinde mai multe scene
excepționale, specifice romantismului, precum discursul impresionant al
domnitorului la slujba organizată la mitropolie, ospățul de la palat și uciderea
celor 47 de boieri, moartea lui Moțoc din cauza mulțimii furioase și "leacul de
frică"primit de doamna Ruxanda.
În capitolul al IV-lea este conturat deznodământul nuvelei, prin moartea
domnitorului. Acesta, după patru ani de la evenimentele sângeroase și dure, se
mută în cetatea Hotinului. Fiind bolnav de friguri și aproape de moarte,
domnitorul este călugărit și astfel, pierde puterea domnească. Când își revine și
înțelege că prin călugărie a pierdut dreptul de a fi domnitor, îi amenință pe toți
cu moartea și inclusiv pe fiul său, urmașul la tron. Doamna Ruxanda dorind să-și
protejeze fiul acceptă sfatul boierilor și îl otrăvește pe Alexandru Lăpușneanul,
iar acesta moare din cauza otrăvii.
Un alt element de structura si compozitie este limbajul personajelor care
reprezinta unul dintre principalele mijloace de caracterizare şi concentrează
atitudini, redă trăsături în mod indirect, prin replicile memorabile (de
exemplu: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, a cărui
ochi scăntieră ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi
merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă întorc? Mai degrabă-şi va
întoarce Dunărea cursul îndărăpt")
Stilul narativ se remarcă prin concizie, sobrietate, claritate, echilibru între
termenii arhaici şi neologici, frecvenţa gerunziului, simplitatea topicii. Stilul
indirect alternează cu stilul direct, realizat prin dialog şi intervenţie izolată.
Cat despre registrele stilistice, se regasesc numeroase regionalismele (de
exemplu: „pană", „şepte") şi arhaismele sunt utilizate pentru culoarea locală
(arhaisme lexicale: „spahii", „hanul tatarilor, „vomicul", „spătarul'; arhaisme
semantice: „proşti" cu sensul de oameni simpli, „a împlini" cu sensul a obliga la
plata dărilor, arhaisme fonetice: „împrotivire", „pre", junghi"; arhaisme
gramaticale - folosirea formelor de plural cu sens de singular: „ Venise fără să
ştie pentru ce au venit").
Puţinele neologisme nu influenţează claritatea stilului, ci exprimă concis
ideea: „curtezan", „regent", „schinteie electrică",

Însumând toate cele mentionate mai sus, opera Alexandru

Lapusneanul de Costache Negruzzi este o nuvela romantica de inspiratie
istorică.