TEMA SI VIZIUNEA IN NUVELA ISTORICA “ALEXANDRU LAPUSNEANUL”

de COSTACHE NEGRUZZI

Costache Negruzzi s-a nascut in anul 1808 si a murit in anul 1868. Acesta a fost un om politic si
scriitor roman din perioada pasoptista alaturi de Vasile Alecsandri si Alecu Russo. In 1857, Costache
Negruzzi scoate un volum intitulat “Fragmente istorice” din care fac parte operele “Alexandru
Lapusneanul” si “Sobieski si romanii” care este un fragment dintr-o epopee neterminata.

In 1840, la Iasi, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, apare revista “Dacia literara”, unde in
acelasi an, apare prima nuvela istorica romaneasca “Alexandru Lapusneanul”.

Scriitorii pasoptisti se inspira din cronici si folclor, conform esteticii romantic si recomandarile
din editorialul “Introductie”. Astfel, Costache Negruzzi precizeaza ca principal sursa de inspiratie a fost
“LETOPISETUL TARII MOLDOVEI” scris de Marin Costin de unde a preluat informatie pentru a povestii
scena uciderii lui Motoc. O alta sursa de inspiratie este “LETOPISETUL TARII MOLDOVEI” scris de Grigore
Ureche, de unde a preluat: imaginea domnitorului Alexandru Lapusneanul, imprejurarile venirii acestuia
pentru a doua oara in Moldova, uciderea celor 47 de boieri, boala, calugaria si moartea prin otravire a
domnitorului.

Titlul contine numele protagonistului, un domnitor atestat din punct de vedere istoric in
Moldova din cea de-a doua jumatate a secolului al XVI-lea.

Tema nuvelei este reprezentata pe de o parte de istoria nationala, iar pe de alta parte de lupta
pentru putere dintre domnitor si boieri, intalnita frecvent in toata Europa Evului Mediu. Totodata,
evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Lapusneanul evidentiaza consecintele detinerii puterii
de un domnitor tiran.

Echilibrul compositional este realizat prin minutioasa organizare a nuvelei in patru parti. Fiecare
dintre aceste capitole are un motto semnificativ, constituit din replici memorabile ale personajelor.
Primul motto cuprinde cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, si anume : “DACA VOI NU MA VRETI EU VA
VREU…” . Al doilea motto contine vorbele vaduvei unui boier ucis de catre hainul domnitor si ii sunt
adresate doamnei Ruxanda: “AI SA DAI SAMA, DOAMNA”. Penultimul motto este reprezentat de
cererea poporului adresata domnitorului: “CAPUL LUI MOTOC VREM”. Ultimul motto reprezinta
amenintarea rostita de Alexandru Lapusneanul si adresata celor din jurul sau pe patul mortii: “DE MA
VOI SCULA, PE MULTI AM SA POPESC SI EU”.

Arhitectura operei este concentrata in simetria incipitului cu finalul. Astfel, incipitul rezuma
evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul, precum si atitudinea lui razbunatoare.
De asemenea, in partea de inceput apar nume de domnitori, de orase prin care este evocat contextul
istoric si politic. Finalul nuvelei consemneaza sfarsitul domnitorului tiran, iar naratorul mentioneaza
chiar si locul unde este inmormantat acesta.
 Naratiunea se desfasoara liniar, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a
episoadelor. Capitolul I este reprezentat de scena venirii in Moldova a domnitorului Lapusneanul pentru
a doua oara, ce abunda in agresivitate si dorinta de razbunare. Acesta este insotit de o armata turceasca
si este intampinat de cei patru boieri trimisi de Tomasa: Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici. Capitolul II
cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre Alexandru Lapusneanul: fuga
lui Tomasa in Muntenia, incendierea cetatilor, confiscarea averilor boieresti, interventia doamnei
Ruxanda cu scopul de a opri omorurile si promisiunea adresata de domnitor. Capitolul III cuprinde
participarea si discursul domnitorului la slijba religioasa de la mitropolie, uciderea celor 47 de boieri,
uciderea lui Motoc de catre multimea revoltata si “leacul de frica” pentru doamna Ruxanda. In capitolul
IV este infatisata moartea tiranului prin otravire.

Conflictul central al romanului este unul care se desfasoara pe plan exterior, de ordin social care
evidentiaza lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Un alt conflict exterior debuteaza in primul
capitol, incheiandu-se in al treilea si evidentiaza disputa dintre domnitor si Motoc, pe care Lapusneanul
il folosise ca o pavaza intre el si popor. Conflictul interior se observa in constructia personajului
feminine, doamna Ruxanda. Aceasta fusese maritata fara voia ei cu Lapusneanul si ar fi voit sa il
iubeasca pentru ca era tatal copiilor ei, insa nu gasea in sufletul acestuia nicio farama de bunatate.

O prima secventa semnificativa operei este reprezentata de dialogul dintre Lapusneanul si

doamna Ruxanda, care venise sa-l roage in numele vaduvelor sa fie mai bland cu oamenii. Aici se poate
observa antiteza dintre figura luminoasa a doamnei Ruxanda si atitudinea agresiva a domnitorului care
scoate palosul din teaca.

O alta secventa semnificativa operei este scena ospatului. Invitatia la ospat pe care Lapusneanul
o adreseaza baierilor nu este privita cu ochi buni de catre Spancioc si Stroici care prefera sa plece cat
mai departe de palat. Ospatul anticipeaza momentul masacrului. Omorul boierilor este prezentat
detaliat de catre narator, care surprinde gesturile inspaimantate ale oamenilor si dorinta lor de a se
lupta cu atacatorii, dar mai ales neputinta de a le face face. Cu o rautate fara limite, Lapusneanul sta
deoparte si priveste cu sadism masacrul, avandu-l alaturi pe Motoc, inspaimantat, dar care totusi incerca
sa zambeasca. Piramida din cele 47 de capete este “leacul de frica” pe care domnitorul i-l daruieste
sotiei sale. La vederea acestei imagini macabre, femeia lesina, iar Lapusenanul spune cu rautate si
indignare “Femeia tot femeie, in loc sa se bucure ea se sperie”. Ultimul moment de cruzime este
conturat de momentul in care domnitorul il ofera pe Motoc multimii furioase care striga “Capul lui
Motoc vrem”.

In concluzie, criticul George Calinescu afirma faptul ca: “LAPUSNEANUL APARE OMENESC CA
ORICE OM VIU SI INTREG SI IMPRESIA ULTIMA A CITITORULUI E MAI PUTIN A UNUI PORTRET
ROMANTIC CAT A UNEI PUTERNICE CREATII PE DEASUPRA ORICARUI STIL DE SCOALA”.