Alexandru Lapusneanu

de Costache Negruzzi



Opera literara Alexandru Lapusneanu este prima nuvela istorica din literatura romana,
o capodopera a speciei si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.
Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei Literare(1840), nuvela
ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala potrivit recomandarilor lui
Mihail Kogalniceanu din articolul program al revistei, intitulat Introductie,care constituie si
manifestul literar al romantismului romanesc.
Ulterior, nuvela Alexandru Lapusneanu a fost inclusa in ciclul Fragmente istorice
din volumul Pacatele tineretilor.
Titlul situeaza in centru naratiunii personajul care polarizeaza interesul epic si mesajul
operei; erou literar de mare forta, complex, viu.
Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala (in Moldova). Evocarea
artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu evidentiaza lupta pentru
impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.
Compozitional, nuvela este alcatuita din patru capitole, fiecare fiind precedat de catre un
motto care subliniaza natura conflictului : Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, Ai sa dai sama,
doamna !, Capul lui Motoc vrem ! si De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu
Viziunea artistica se structureaza pe doua planuri: cel principal, epic, avand drept centru
de iradiere figura lui Lapusneanu, conflictele din acest plan fiind atat exterioare (intre boieri si
Voda), cat si interioare (conflictul moral al Ruxandei). In celalalt plan se contureaza un conflict
social intre poporul mereu jefuit si jefuitorii care, in constiinta multimii, iau chipul lui Motoc,
marele vornic ce strange birurile.
Discursul narativ este de formula clasica, heterodiegetic. Naratorul relateaza intamplarile
la persoana a treia, iar perspectiva lui este in general obiectiva; exista insa si o tenta de implicare
subiectiva, prin comentariile explicative sau anticipative ale naratorului (avantare desantata,
silindu-se a rade).
Timpul naratiunii este cel real, istoric, iar timpul nararii este cel ulterior. Spatiul ales
alcatuieste un decor romantic : mai intai cortul din dumbrava de la Tecuci, apoi palatul domnesc
din Iasi si mitropolia, iar in ultimul capitol cetatea Hotinului.
Subiectul este construit in tiparul naratiunii romantice, accentuandu-se intamplari
neobisnuite, rasturnarile spectaculoase de situatie.
Primul capitol are ca motto vorbele lui Lapusneanul, prin care se fixeaza conflictul
principal al nuvelei: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, ce reliefeaza raspunsul ferm dat de
Lapusneanul soliei ce venise sa-l intampine la Tecuci. Prin dialogul memorabil se evidentiaza
caracterul si intentiile personajelor. Afirmatia boierilor despre norodul care nu te vrea, nici te
iubeste starneste mania lui Lapusneanul, care vrea cu orice pret sa-si recupereze tronul. In
finalul capitolului, ii promite lui Motoc ca nu-l va pedepsi pentru ca l-a tradat in urma cu 5 ani,
deoarece este un bun cunoscator al psihologiei personajelor: sabia mea nu se va manji cu
sangele tau, imi esti trebuitor spre a ma usura de blestemele norodului.
Capitolul al doilea corespunde, ca moment al subiectului, desfasurarii actiunii, si
cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre Alexandru Lapusneanul:
fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, unde se credea un presupus complot,
desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, etc. Este
facut apoi un scurt istoric al doamnei Ruxanda, care fusese promisa unui anumit Jolde, caruia
Lapusneanul ii taie nasul si-l trimite la calugarie; despotul se casatoreste cu ea, atragandu-si
astfel simpatia poporului. In finalul celui de-al doilea capitol Ruxanda intervine pe langa
domnitor sa inceteze cu omorurile, speriata fiind de amenintarea unei vaduve ( Ai sa dai sama,
doamna!). Lapusneanul ii promite, chiar de-a doua zi, un leac de frica.
Capitolul al treilea contine mai multe scene romantice prin caracterul sau exceptional:
participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si
uciderea celor 47 de boieri, precum si omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si leacul
de frica.
In capitolul al patrulea este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa
patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de
friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Deoarece, cand isi revine, ameninta sa-i
ucida pe toti (inclusiv pe propriul fiu, urmasul la tron), doamna Ruxanda accepta sfatul boierilor
de a-l otravi.
Stilul narativ se remarca prin sobrietate, concizie, echilibru intre termenii arhaici si
neologici, o mare frecventa a gerunziului si simplitatea topicii.
In concluzie, Alexandru Lapusneanul este si o nuvela romantica, prin respectarea
principiului enuntat in Introductie la Dacia literara, prin inspiratia din istoria nationala, dar si
prin specie, tema, personaje exceptionale, antiteze, culoarea epocii. Valorea nuvelei este
exprimata prin afirmatia criticului George Calinescu : nuvela istorica ar fi devenit o scrie
celebra ca si Hamlet daca ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.