Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi
Nuvela istorică de factură romantică
Introducere- contextul apariției textului:
Nuvela “Alexandru Lăpușneanul” este prima nuvela istorică de factură romantică din literatură română, autorul dovedindu-se
un adevărat deschizător de drumuri.
Textul a fost publicat în primul număr al revistei “Dacia literară” și se constituie că o exemplificare a principiilor formulate
de M. Kogălniceanu ( mentorul pașoptismului) în articolul-program “Introducție”, și anume: promovarea unei literaturi
originale și valorificarea trecutului istoric național.( Articolul “Introducție” este considerat manifestul literar al
romantismului).

Definiția nuvelei:
Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu o construcție riguroasă, un fir narativ central ce urmărește evoluția unui personaj
puternic individualizat, intrigă concisă, conflict concentrat. De altfel diferența esențială dintre nuvela și povestire constă în
faptul că nuvela pune accent asupra personajului central, în vreme ce pentru povestire contează mai mult acțiunea. Că
dimensiuni, nuvela se situează între schița( care se centrează tot asupra personajului, însă îl urmărește doar într-un moment
semnificativ din viață lui) și român.

Nuvela romantică:
“ Alexandru Lăpușneanul” este o nuvela romantică prin specie( nuvela istorică este o specie preferată de romantici), prin tema(
istoria este una dintre temele favorite ale romantismului), prin personajele excepționale surprinse în situațîi excepționale, prin
antiteză dintre personaje( antiteză înger-demon care stă la baza înfățișării relației dintre Ruxanda și Lăpușneanul), contrastul
din sânul aceluiași personaj( Lăpușneanul este un amalgam complex de calități și defecte, însă și calitățile indubitabile sunt
puse în slujba răului), culoarea epocii.

Surse de inspirație:
Deși menționează că sursă de inspirație cronică lui Miron Costin ( de unde într-adevăr preia imaginea boierului trădător Batiste
Veveli, care va constitui suportul realizării personajului Motoc), cele mai multe scene sunt prelucrate din cronică lui Grigore
Ureche( atât personalitatea domnitorului, cât și mottourile capitolelor I și IV, scenă uciderii celor 47 de boieri, boală și moartea
prin otrăvire domnitorului).
Fiind opera literară, nuvela se îndepărtează în unele privințe de adevărul istoric, prin apelul la ficțiune și la viziunea romantică
asupra istoriei, viziune influențată de ideologia pașoptistă. Boierul Motoc nu mai trăia la vremea celei de-a două domnii a lui
Lăpușneanul, el fiind decapitat la Liov. De altfel, între persoană cu atestare istorică, a cărui existența este consemnată de cronică
și personajul literar( care este construit pentru a corespunde tezei urmărite de scriitor) nu se poate institui o rela ție de identitate,
diferențele pot fi foarte mari.

Tema:
Tema textului este reprezentată de prezentarea unui moment din istoria zbuciumată a Moldovei secolului al XVI-lea, respectiv
cea de-a două domnie a lui Alexandru Lăpușneanul( 1564-1569).

Titlul:
Titlul îl indică pe protagonistul operei, reprezentativ pentru un anumit stil de conducere- despotic, tiranic, autoritar. Singurele
tipuri de relațîi pe care le stabilește Lăpușneanul sunt de dominare-supunere.

Perspectiva narativă:
Naratorul este omniscient, omniprezent, în general obiectiv( există în text și câteva mărci ale subiectivității, în formulări precum
“ tiranul”, “ deșănțată cuvântare”, “ nenorocitul domn”, “mișelul boier”). Textul se caracterizează prin focalizare zero, viziune
dindărăt. Narațiunea este la persoană a treia și amintește prin obiectivitate și concizie de stilul cronicarilor.

Construcția discursului narativ:

Narațiunea se desfășoară linear, cronologic, prin inlantuiurea secvențelor narative și a episoadelor, particularitate narativă
romantică, potrivit criticului Nicolae Manolescu.

Incipit-final:
Incipitul și finalul se caracterizează prin sobrietatea auctorială. Astfel, paragraful inițial rezumă evenimentele care motivează
revenirea la tron a lui Lăpușneanul și atitudinea lui vindicativă. Motivația revenirii la tron este reprezentată de răzbunare,
alimentată de un suport energetic pe măsură-ura( care conferă elan, entuziasm domnitorului), viziunea fiind despotică, tiranică(
Lăpușneanul își gândește cu minuție planul exterminării boierilor). După cum se observă, acțiunea de recuperare a doniei
are un suport negativcare în final se va întoarce că un boomerang împotriva Lapusneanului. Frazele finale consemnează sfâșitul
tiranului în mod concis, lapidar și obiectiv: “ Acest fel fu sfârșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care lasă o pată de sânge în
istoria Moldovei. La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede și astăzi portretul lui și al familiei sale.”

Construcția subiectului:
Textul se caracterizează prin echilibru compozițional( trăsătură clasicistă a textului), realizat prin organizarea lui în patru
capitole, precedate fiecare de câte un motto semnificativ și rezumativ:
Capitolul I este precedat de mottoul “ Dacă voi nu mă vreți, eu va vreu . ” ce reproduce vorbele pe care Lăpușneanul le
adresează soliei formate din Veverița, Spancioc, Stroici și Motoc( care îl întâmpină lângă Tecuci).
Capitolul al ÎI-lea este precedat de mottoul “ Ai să dai samă, Doamna!” ce reproduce avertismentul pe care văduva unui
boier decapitat de Lăpușneanul îl adresează doamnei Ruxanda, pentru că nu ia atitudine față de crimele soțului sau.
Capitolul Al III-lea este precedat de mottoul “ Capul lui Motoc vrem . ” ce reproduce cererea norodului adunat în față
palatului domnesc.
Capitolul Al IV-lea este precedat de mottoul “ De mi voi scula, pre mulți am să popesc și eu . ” ce reproduce amenințarea
rostită de Lăpușneanul care, bolnav, a fost călugărit potrivit obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea domnească.

Momentele subiectului:
Capitolul I cuprinde expozițiunea ( întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanul la cea de-a două domnie, în 1564, în fruntea unei
armate de turci și tătari, întâlnirea cu solia formată din cei patru boieri trimiși de Tomșa: Veverița, Spancioc și Stroici) și intrigă:
hotărârea de nezdruncinat a voievodului de a se întoarce la tronul Moldovei( de altfel când Motoc îi spune că poporul nu-l vrea,
Lăpușneanul înțelege că boierii nu-l vor și ochii săi sticlesc de manie).
Capitolul al ÎI-lea corespunde că moment al subiectului desfășurării acțiunii și cuprinde o serie de evenimente declanșate de
revenirea la tron a lui Lăpușneanul : fugă lui Tomșa în Muntenia, incendierea cetăților, desființarea armatei pamatene,
confiscarea averilor boierești, uciderea unor boieri, intervenția doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta cu omorurile
și promisiunea pe care Lăpușneanul i-o face.
Capitolul al III-lea conține scene romantice, prin caracterul memorabil sau excepțional și corespunde punctului culminant:
participarea și discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie, ospățul de la palat și uciderea celor 47 de boieri,
omorârea lui Motoc de către mulțimea revoltată și “leacul de frică” pentru doamna Ruxanda.
Capitolul al IV-lea corespunde deznodământului- moartea tiranului prin otrăvire. După patru ani de la uciderea boierilor,
Lăpușneanul se retrage în cetatea Hotinului. Bolnav de friguri; domnitorul este călugărit, după obiceiul vremii. Când își revine
îi amenință cu moartea pe toți, inclusiv pe propriul sau fiu. Motivată de iubirea maternă, Ruxanda găsește resursele interioare
și acceptă sfatul lui Spancioc și Stroici de a-și otrăvi soțul( și această chiar dacă omorul contravine principiilor morale,
religioase ale Ruxandei).

Conflictul:
Conflictul nuvelei este complex și pune în lumina personalitatea puternică a personajului principal.
Principalulconflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere între domnitor și boieri. Impunerea autoritățîi centrale,
domnești în față oligarhiei boierești a constituit în secolul al XVI-lea un factor de progres, dar mijloacele alese de Lăpușneanul
sunt sângeroase, caracteristice tiranului feudal. Actele personajului au motivație psihologică: cruzimea devine expresia dorinței
de răzbunare pentru trădarea din prima domnie.
Conflictul secundar-între domnitor și Motoc evidențiază inteligență Lapusneanului, care anticipează cu abilitate momentul
izbucnirii mulțimii, motiv pentru care îl păstrează pe Motoc.Conștient că răbdarea poporului are limite, Lăpușneanul își
imaginează că va veni și momentul în care mulțimea îi va cere socoteală pentru crimele săvârșite și redirecționează furia
personajului colectiv împotriva boierului trădător.
Conflictul social, dintre boieri și popor, este limitat doar la capitolul al III-lea.
Proză romantică recurge la antiteză pentru conturarea conflictului. Între doamna Ruxanda și Lăpușneanul există contrastul
înger-demon.

Relații temporale și spațiale:

Indicarea precisă a timpului și spațiului conferă verosimilitate narațiunii.

Personaje:
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice, adică sunt personaje excepționale( au calități și defecte ieșite din comun)
în situații excepționale, antiteză fiind procedeul de construcție favorit al textului. Sunt prezente în text atât modalitățile de
caracterizare directă, cât și modalitățile de caracterizare indirectă.
Protagonistul întră în conflict cu toate celelalte personaje care devin, pe rând antagoniștii lui. Trăsăturile sale de caracter se
evidentaza pregnant.