Tema si viziune despre lume in nuvela Alexandru

Lapusneanul

Perioada pasoptista, cuprinsa intre anii 1830-1860, desemneaza o epoca de afirmare a literaturii
nationale in preajma revolutiei de la 1848. Odata cu scriitorii din aceasta perioada, se afirma in
istoria noastra sentimentul pregnant al unui nou inceput si al unei noi lumi, fundamental diferita
de lumea veche a domeniilor fanariote, a obiceiurilor orientale. Pasoptism inseamna mesianism
cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre occident si reprezinta totodata lupta pentru
impunerea unui specific national, constiinta pionieratului in aproape toate domeniile. Principala
trasatura a pasoptismului o constituie coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi
scriitor, ci chiar si in aceeasi opera-de exemplu, in nuvela Alexandru Lapusneanu se intalnesc
deopotriva clasicismul, romantismul si realismul incipient.
Costache Negruzzi (1808-1868) se defineste drept o personalitate complexa a perioadei
pasoptiste, abordand in operele sale toate cele trei genuri literare. Se impune insa ca valoare
artistica incontestabila in domeniul prozei, fiind catalogat drept un mare prozator" de catre
George Calinescu, cel dintai prozator romantic" si unul dintre cei mai de seama de catre
Nicolae Manolescu. Epica sa cuprinde o varietate de specii: memorialistica (Amintiri din
junete), scrisori (Negru pe alb), naratiune istorica in versuri (Aprodul Purice) si proza
(Fragmente istorice), nuvela istorica (Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romanii) si
nuvela sentimentala (Zoe, O alergare de cai). Opera lui Negruzzi este eterogena, un
ansamblu de elemente romantice, realiste si clasice.
Nuvela este opera epica in proza, de dimensiuni intre schita si roman, cu un singur fir narativ si
cu un conflict puternic, concentrate de regula in jurul unui personaj principal, complex
caracterizat. Prima nuvela istorica din literatura romana, Alexandru Lapusneanul de Costache
Negruzzi a fost publicata in primul numar al revistei Dacia literara, in 1840 si ilustreaza
tematici deschise de articolul Introductie al lui Mihail Kogalniceanu pentru innoirea literaturii:
promovarea unei literaturi originale si inspiratiei din istoria nationala. Nuvela istorica are ca
trasatura fundamentala veridicitatea faptelor prezentate, majoritatea fiind atestate de documentele
vremii. Scriitorul are ca izvor de inspiratie cronici, documente de epoca, pe marginea carora
intervine cu amanunte inventate si adesea da alt curs evenimentelor, creeaza noi personaje,
conflicte, astfel incat sa invaluie faptele istorice intr-o atmosfera credibila si captivanta pentru
cititor.
Viziunea despre lume prezinta unitatea de conceptie a autorului asupra existentei, principalele
sale ganduri despre lume, despre viata. Ea se concretizeaza prin tema, specificul secventelor
narrative, prin constructia personajelor. Costache Negruzzi este primul sciitor roman, care

valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti de Grigore Ureche si Miron Costin.
Punctul de plecare se gaseste in Letopisetul Tarii Moldovei al lui Grigore Ureche, de unde
autorul se inspira pentru scenele cu solii trimisi de Tomsa Voda sa il intampine pe Alexandru
Lapusneanul, moartea celor 47 de boieri, sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, bolnav in cetatea
Hotinului. Insa autorul a intervenit cu importante modificari in ceea ce priveste faptele, cat si
personajele. A pornit de la aceste fapte istorice si a accentuat in mod intentionat anumite trasaturi
de caracter ale personajului, urmarind crearea unui personaj romantic prin caracterul sau
exceptional in situatii exceptionale si prin realizarea protretului in antiteza cu alte personaje.
Astfel, Costache Nerguzzi se indeparteaza de adevarul istoric in scena in care Motoc ramane
singur cu Lapusneanul in prima lor confruntare (deoarece in a doua domnie a lui Lapusneanul,
Motoc, Spancioc si Stroici au fugit in Polonia si au fost omorati), in scena dintre domnitor si
doamna Ruxanda, in capitolul al II-lea si in scena piramidei si a uciderii lui Motoc (in conditiile
create de autor, dat fiind faptul ca Motoc nu exista in a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanul).
Aspectele romantice ale nuvelei tin de alegerea temei. Prezentand cea de-a doua parte a domniei
lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, nuvela are ca tema puterea, consecintele pe care le are in
plan istoric si detinerea ei de catre un tiran. De asemenea in centru se afla dorinta de razbunare e
unui domnitor autocrat.
Titlul anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului si sustine tema, continand
numele personajului principal, eponim. Articol nehotarat enclitic subliniaza caraterul exceptional
al personajului.
La nivel formal, naratiunea se desfasoara linear, prin inlantuirea cronologica a secventelor si
episoadelor, urmarind un singur fir narativ. Daca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile
trimit spre clasicism-echilibrul compozitiei: patru capitole de scurta intindere asemanatoare
celor patru acte dintr-o piesa de teatru, precedate de cate un motto ce esentializeaza intamplarile
relatate, anticipand astfel conflictele. Primul capitol are ca motto Daca voi nu ma vreti eu va
vreu, cuvintele domnitorului care anticipeaza conflictul dintre el si boieri. Mottoul celui de-al
doilea capitol ai sa dai sama doamna contureaza conflictul dintre domnitor si sotia sa Ruxanda.
Capul lui Motoc vrem, mottoul celui de-am treilea capitol anticipeaza moartea lui Motoc.
Ultimul capitol are ca motto de ma voi scula pre multi am sa popesc si eu si prezinta moartea
domnitorului macinat in scena mortii de o lupta interioara intre vointa imensa de putere si
neputinta acceptarii propriului destin.
Actiunea este bine fixata in timp si spatiu, coordonatele spatio-temporale avand astfel rolul de a
orienta cititorul si a crea impresia veridicitatii, a realitatii. Evenimentele se desfasoara in
Moldova, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, prezentand intoarcerea lui Lapusneanul la
tron, in a doua sa domnie.

Expozitiunea si intriga apar in capitolul I. Expozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si

foarte precis : Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa ,
care acum carmuia teara, dar Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de
ostile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcest sii se inturna acum sa
izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa ia scaunul pre care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vandut de
boieri. Intriga are loc intre Alexandru Lapusneanul (care doreste sa-si recapete tronul ) si vointa
boierilor care se tem de razbunarea lui. Solia de boieri (vornicul Motoc, postelnicul Veverita si
spatarii Spancioc si Stroici) exprima atitudinea intregii clase a boierilor asupra careia se va
revarsa mania voievodului. Naratorul le construieste fiecaruia dintre acestia cateva trasaturi de
personalitate: Motoc e viclean si intrigant, Veverita e dusman vechi al lui Lapusneanul, iar
Spancioc si Stroici sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti numai din iubire pentru tara pe care vor sa
o protejeze de navala strainilor. Cunoscator al vulnerabilitatilor umane, prevazator si viclean,
Lapusneanul il pastreaza pe langa sine pe Motoc, prevestind destinul celorlalti boieri moldoveni:
Te voi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti
trantori de care trebuie curatat stupul.
Capitolul II corespunde desfasurarii actiunii: plecarea lui Tomsa de pe tron, inscaunarea lui
Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri, reactia de spaima a acestora,
organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre Lapusneanul si doamna
Ruxanda. Dispar din prim-planul naratiunii Veverita, Spancioc si Stroici, este mentinut ca
personaj important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de structura antitezica in
raport cu Lapusneanul si anume doamna Ruxanda.
Capitolul al III-lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii: uciderea celor 47 de boieri.
Pregatit minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie unde
fusesera chemati toti boierii. Tine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare pentru
faptele sale sangeroase si ii invita pe toti la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui scenariu
gandit cu sange rece, 47 de boieri sunt omorati de mercenarii domnitorului travestiti in slujitori.
De asemenea naratorul prezinta in acest capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de
vointa domnitorului si de furia poporului dezlantuit.
Capitolul IV cuprinde deznodamantul actiunii. Alexandru Lapusneanul se refugiaza in cetatea
Hotinului dar se imbolnaveste de o boala grava. Intr-un moment de ratacire si delir, de teama
pedepsei divine, cere sa fie calugarit. Insa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe
unicul sau fiu, Bogdan. Spancioc si Stroici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte
de moartea lui, vin sa-1 vada pe patul mortii. Obligata sa aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da
celui dintai otrava adusa de boieri.
Conflictul nuvelei este concentrat, punand in evidenta personalitatea puternica a personajului.
Conflict principal, exterior este cel politic si este reprezentat de tensiunile dintre domnitor si
boieri. Acesta marcheaza un conflict preexistent actiunii din nuvela, din cauza tradarii din prima

domnie, conflict alimentat de setea de razbunare a lui Lapusneanul. Acesta se reactualizeaza

odata cu opozitia solilor fata de reintoarcerea lui Alexandru Lapusneanul, simbolizata de
ignorarea ritualului de intampinare. Aici intervine si conflictul cu boierii Stroici si Spancioc,
reprezentanti ai tinerii boierimi patriote, care nu se lasa intimidati de teroarea instaurata de
Lapusneanul. Sunt singurii care intuiesc capcana ospatului, devenind in final instrumente ale
dreptatii. La acesta se adauga si conflictele secundare, cele mai graitoare fiind cele cu Motoc si
cu doamna Ruxanda. Din dialogurile cu Motoc reiese de fapt confruntarea dintre un domnitor
puternic si slugarnicia si oportunismul unui boier venal. Conflictul cu Ruxanda este declansat de
reprosul unei vaduve care o acuza pe doamna Ruxanda de complicitate prin pasivitate la crimele
sotului sau si pune in lumina antiteza inger-demon, antiteza specific romantica. Conflictul ia
amploare in momentul in care Lapusneanul, deposedat de putere, ameninta sa-si ucida propriul
fiu, prilej cu care sotia sa accepta sa devina partasa la otravirea tiranului. Acesta tinde catre un
conflict interior, ce deriva din cel exterior, deja prezent. Conflictul este pus in evidenta de
indecizia Ruxandei de a opta intre datoria fata de sot si dragostea pentru fiul sau, postura
specifica unei eroine de tragedie antica greaca, fortata de soarta implacabila sa aleaga intre
ratiune si pasiune.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale, cu calitati si
defecte iesite din comun, in situatii exceptionale, construite in antiteza. Alexandru Lapusneanul
este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, intruchipeaza tipul
domnitorului sangeros, tiran. Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari
patologice, un adevarat monstru; un personaj puternic individualizat. El este un demon alcatuit
din contraste puternice: autocrat luminat dar si conducator stapanit de tenebre, luciditate /
paranoia, stapanire de sine / impulsivitate, sadism, sinceritate in anumite momente / disimulare.
Este caracterizat direct de catre narator si alte personaje, prin autocaracterizare si indirect, prin
fapte, limbaj comportament, relatiile cu alte personaje.
Prin toate trasaturile enuntate mai sus- conflicte puternice, intriga riguros construita, un singur fir
narativ, creionarea unui personaj puternic si bine individualizat- Alexandru Lapusneanul se
constituie intr-o nuvela istorica, o importanta creatie a literaturii romane, meritul lui Negruzzi
fiind acela de a fi creat un personaj memorabil intr-o scriere exemplara. Astfel, toate aceste
aspecte au fost surprinse ca facand parte din tema si viziunea despre lume in nuvela istorica
Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi.