Adrian Constantin

Alexandru Lapusneanul
de Costache Negruzzi
Tema si viziunea despre lume

Dintre reprezentatii literaturii romane din perioada pasoptista, Costache Negruzzi s-a impus in
constiinta tuturor cititorilor ca autor al primei nuvele istorice, prin Alexandru Lapusneanul.

Nuvela Alexandru Lapusneanul este un text ilustrativ pentru perioada pasoptista a literaturii
romane, perioada in care orientarea estetica predominanta este romantismul si ale carei principale
directii sunt prezentate de Mihai Kogalniceanu in Introductie la Dacia literara. Nuvela va aparea in
primul numar al acestei publicatii din 1980, ilustrand astfel eforturile pasoptistilor de a realiza o
literatura originala, inspirata din realitatile nationale.

Alexandru Lapuneanul este un text in proza de dimensiuni medii, cu un numar mic de

personaje(principale, secundare, colective), al carui unic fir narativ prezinta cea de-a doua domnie a lui
Alexandru Lapusneanul, accentual punandu-se pe complexitatea de caracter a protagonistului, ceea ce
justifica incadrarea operei in specia nuvelei.

Aceasta opera este o nuvela istorica deoarece cuprinde numeroase elemente realiste ilustrate de
adevarul istoric, preluat de Costache Negruzzi din Letopisetul Tarii Moldovei scris de Grigore
Ureche: ocuparea tronului Moldovei de catre Alexandru Lapusneanul pentru a doua domnie, intalnirea
lui Lapusneanul cu boierii Motoc vornicul si Veverita postelnicul si cu Spancioc spatarul; scena
ospatului si a macelului de la curtea domneasca, omorarea celor 47 de boieri, descrierea mortii lui
Alexandru Lapusneanul. In nuvela se fac referiri directe la inspirarea sa din cronica lui Grigore Ureche,
atunci cand relateaza prezentarea doamnei Ruxanda.

Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei
de a doua domnii a lui Alexandrul Lapusneanul (1564-1569).

Textul este structurat in patru capitole care prezinta cronologic aspecte din cea de-a doua domnie
a lui Lapusneanul. Fiecare capitol poarta cate un motto semnificativ: Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu!, Ai sa dai sama, Doamna!, Capul lui Motoc vrem!, De ma voi scula, pre multi am sa popesc
si eu!. Acestor patru parti le corespund, in mod echitabil, momentele subiectului: expozitiunea si intriga
Adrian Constantin

(revenirea lui Lapusneanul in tara cu intentia de a-si recapata tronul) se regasesc in prima parte,
desfasurarea actiunii se extinde in partea a doua si in cea de-a treia, punctual culminant (revenirea lui
Spancioc si Stroici) si deznodamantul (moartea domnitorului) apar in ultima secventa.

Subiectul cuprinde, asadar, o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre

Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, confiscarea averilor boierilor de catre noul domn,
uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multime si moartea tiranului prin otravire.

Timpul si spatial actiunii sunt clar precizate, in conformitate cu specificul nuvelei istorice : cea
de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul, secolul al XVI-lea, in Moldova.

Conflictul principal al operei are la baza setea de putere si de razbunarea a domnitorului tiran,
asadar este un conflict social intre boierii tradatori din prima domnie si Lapusneanul. El este dublat si de
un conflict secundar, intre domnitor si boierul tradator, Motoc. Conflictul interior consta in tensiunea
care decurge sentimentele si optiunile contradictorii ale aceluias personaj.

Protagonistul nuvelei este in egala masura si eponim, numele sau aparand insotit de articolul
hotarat enclitic, ceea ce accentueaza unicitatea acestuia. Personaj exceptional, Lapusneanul este o
intruchipare a domnitorului crud si tiran, cu vointa puternica si spirit razbunator, posesor al unei
diabolice arte a desimularii, bun cunoscator al psihologiei celuilalt, cu o vointa de fier, un temperament
vulcanic, trasaturi ce reies indirect din faptele si vorbele personajului.

Caracterizarea directa facuta de narator se contureaza, prin redarea gesturilor si a mimicii

personajului, atat forta de disimulare-in minutul acela era foarte galben la fata, ca si racla sfantului ar fi
tresarit, cat si ura permanenta care-i domina comportamentul: sangele intr-insul incepu a fierbe.
Sadismul si setea de razbunare rezulta din caracterizarea facuta de celelate personaje: Crud si cumplit
este omul acesta, fiica mea (mitropolitul Teofan), Eu sunt Spancioc, a carui avere ai jafuit-o, Nu-mi
voi spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine(Stroici). In fata boierilor veniti la
slujba, protagonistul se autocaracterizeaza astfel: m-am aratat cumplit, rau, varsand sangele multora.
Unul Dumnezeu stie de nu mi-a parut rau si de nu ma caiesc de aceasta. Prin portretul fizic se
accentueaza trasaturile care pun in evidenta caracterul crud, dur si firea imprevizibila a domnitorului:
ochii scanteira ca un fulger, muschii i se sucea un rasul acesta si ochii lui hojma clipeau
Adrian Constantin

In concluzie, Alexandu Lapusneanul ramane, prin caracterul de sinteza estetica, prin gestul de
pionierat pe care il prezinta, prin echilibrul compositional, una dintre creatiile de certa valoare ale
perioadei pasoptiste.