Alexandru Lapusneanul

Costache Negruzzi

În perioada pașoptistă, cuprinsa intre 1830-1860 are loc o renastere

nationala, poporul dorindu-si unire lingvistica, teritoriala, culturala si
emancipare sociala. Costache Negruzzi este un reprezentant al acesteia
perioada, el fiind creatorul nuvelei istorice romanesti. Creatia „Alexandru
Lapusneanul” a fost publicata in primul numar al revistei „Dacia literara”, in
anul 1840, fiind o nuvela romantica de inspiratie istorica.
Opera citata este ca specie literara, nuvela, apartinand genului epic, in
proza, avand un singur fir narativ central. Se observa obiectivizarea perspective
narrative si verosimilitatea faptelor relatate. Este o nuvela istorica deoarece
este evocat trecutul istoric, fiind inspirata din lucrarea lui Grigore Ureche
„Letopisetul Tarii Moldovei”. De asemenea este o nuvela romantica datorită
constructiei personajelor in antiteza, a inspiratiei din istoria nationala si prin
prezenta laturei documentare a operei.
Componenta tematica majora este redate prin lupta pentru putere in
epoca medievala, in Moldova, in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanul. Sunt evidentiate impunerea autoritatii domnesti si consecintele
detinerii puterii de catre un domnitor crud , tiran, reprezentate atat prin
secventa uciderii celor 47 de boieri sau cea a aruncarii lui Motoc in bratele
multimii.
Titlul ne indreapta atentia catre personajul principal al nuvelei,
reprezentand numele acestuia, avand rolul de a l uniciza. Inca de la inceput,
titlul subliniaza faptul ca Lapusneanul are puterea de a influenta destinul
celorlalte personaje.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal, de inspiratie istorica,
ce intruchipeaza imaginea domnitorului crud, fiind prezentat in evolutie pe tot
parcursul nuvelei. Varietatea trasaturilor fac din el un personaj complex si
rotund, surprinzand gesturile si planurile sale malefice. Caracteeizarea directa
realizata de narrator subliniaza portretul fizic si conditia sa nobila „ era
imbracat cu toata pompa domneasca„ , „ purta coroana paleologilor”.
Autocaracterizarea contureaza o trasatura morala a sa, inteligenta „ n-as fi un
natarau de frunte daca m as increde in tine?”. In opozitie cu acesta, doamna
Ruxanda, este personajul secundar al nuvelei, de factura romantica, prin
plasarea ei in antiteza cu felul de a fi al sotului ei. Ea reprezinta tipul angelic,
modelul din realitate avand origini nobile ( fiica lui Petru Rares). Caracterizarea
 Alexandru Lapusneanul
Costache Negruzzi
fizica realizata de catre narator subliniaza frumusetea acesteia „ silicul de
samur pus cam intr-o parte” , „parul ei, dupa moda de atuncea se impartea
despletit pe umerii si pe spatele sale”. Secventa care pune impreuna cele doua
personaje antagoniste ale nuvelei este reprezentata de intalnirea din sala
palatului, cand Ruxandra, asaltata de plangerile vaduvelor, ii cere sotului ei sa
opreasca omorurile. Plin de viclenie, ii promite ca va inceta si ca ii va da si un
leac de frica.
In concluzie, opera literara „Alexandru Lapusneanul” este o nuvela istorica,
romantica, ce se inscrie in programul pasoptist al lui Kogalniceanu, ce propune
cititorilor un antierou patriot.