Tema și viziunea despre lume LAPUSNEANU

Costache Negruzzi a fost un mare om politic și un scriitor român din

perioada pașoptistă. Alexandru Lăpușneanul este prima nuvela istorică din
literatura română, a fost publicată în primul număr al revistei Dacia literară,
Iași, 1840. Reprezintă cel mai prompt răspuns la imperativul formulat de
Mihail Kogălniceanu (mentor pașoptist) în articolul-program “introducție”
care este un program artistic de sorginte romantic, încurajând criticismul
obiectiv, replierea pe elementul național, având ca surse folclorul, istoria
sau peisajele pitorești autohtone. Manifestul avea ca scop scoaterea din
bezna a ignoranței pe conaționali.

“Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă romantică prin specie (nuvela

istorică este o specie preferată de romantici) prin temă (istoria este una din
temele favorite ale romantismului) prin personajele excepționale surprinse
în situații excepționale, prin antiteza dintre personaje (antiteza înger-demon
care stă la baza înfățișării relației dintre doamna Ruxanda și Lăpușneanul),
contrastul din sânul aceluiași personaj (Lăpușneanul este un amagal
complex de calități și defecte, însă și calitățile indubitabile sunt puse în
slujba răului), culoarea epocii în descrieri cu valoare documentală, prin
încercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice în cauză.
Elementele romantice se împletesc cu cele clasice, echilibru compozițional,
construcția simetrică, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al
narațiunii. Interesul romanticilor pentruis a specificul național și culoarea
locală, deschide drumul observației realiste, prin tehnica detaliului
semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulțimii.

Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu o construcție riguroasă, un

fir narativ central ce urmărește evoluția unui personaj, puternic
individualizat, intrigă concisă, conflict concentrat. De altfel diferența
esențială dintre nuvela și povestire constă în faptul că nuvela pune
accentul pe personajul central. În vreme ce în povestire contează mai mult
acțiunea. Ca dimensiuni nuvela se situează între schiță (care centreaza
acțiunea tot asupra personajului, însă îl urmărește doar într-un moment
semnificativ din viața lui) și roman. Personajele sunt relativ puține și
gravitează în jurul personajului central. Apare tendința de obiectivitate prin
atenuarea/eliminarea prezenței naratorului. Nuvela se poate clasifica
tematic în nuvelă istorică, fantastică sau psihologică.
Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea
artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul fixate
temporan între(1564-1569), evidențiază lupta pentru impunerea autoritații
domnești și consecințele deținerii puterii de un domn crud, tiran. Tema este
susținută prin diferite secvențe și citate regăsite în cadrul nuvelei. Unul
dintre cele mai sugestive citate este titlul primului capitol „Dacă voi nu mă
vreți, eu vă vreu!”. El este un răspuns pe care Lapusneanul îl dă soldei de
boieri care îi ceruseră să se întoarcă de unde a venit, fiindcă norodul nu îl
vrea. Cu toate acestea, Lapusneanul este hotărât să își reia tronul și să se
razbune pe boierii trădători.

Un alt ciatat sugestiv este titlul capitolului al doilea „Ai să dai samă
doamnă!”, ce reprezintă avertismentul pe care văduva unui boier îl dă
doamnei Ruxanda pentru că nu ia atitudine în fața crimelor soțului ei.

Titlul este un substantiv propriu care aduce în prim plan personalitatea

puternică a personajului principal, rămas în istorie mai ales pentru cea de-a
doua domnie a sa. Numele Alexandru este foarte vechi in onomastica
grecească, fiind asociat cu marii conducatori Alexandru Macedon sau
Alexandru cel bun. În folclorul nostru numele Alexandru apare ca termen
de comparație ideal în materie de vitejie. Cei care poartă acest nume au
personalitați puternice, sunt ambițioși și independenți. Articularea numelui îl
singularizează printre celelalte personaje, evidențindu-i totodată și
caracterul său puternic. Acțiunea este bine fixată în timp și spațiu, precizate
și conferă verosimilitate și creaza impresia veridicitații narațiunii coordonate
spațio temporale având astfel rolul de a orienta cititorul. Evenimentele se
desfasoară în Moldova, în a doua jumatate a secolului al XVI-lea,
prezentând întoarcerea lui Lapusneanul la tron, în a doua sa domnie.
Primele trei capitole prezintă evenimente ce au loc imediat după întoarcea
lui la tron, iar ultimul rezumă evenimente întamplate patru ani mai târziu,
precum și secvența morții domnitorului.

Narațiunea se desfașoară cronologic, linear, prin înlațuirea secvențelor

narative și a episoadelor, particularitate narativă romantică.

Nuvela e împărțită în patru capitole, echilibrate. Echilibrul compozițional

este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole care fixează
momentele subiectului relativ egale ca întindere, comparabile, deci, din
acest punct de vedere, cu actele unei piese de teatru.
Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, care constituie replici
memorabile ale prsonajelor. Acestea tratează apetitul romanticilor pentru
vorbele memorabile.

Viziunea despre lume prezintă unitatea de concepție a autorului asupra

existenței, principalele sale ganduri despre lume, despre viață. Ea se
concretizează prin temă, specificul secvențelor narative, prin construcția
personajelor. Costache Negruzzi este primul scriitor roman, care valorifică
într-o creație literară cronicile moldovenești „Letopisețul Țarii Moldovei”, de
Grigore Ureche și Miron Costin.

Din punct de vedere al mijloacelor artistice pe Negruzzi îl caracterizează

sobrieteatea exprimării, laconismul și precizia, stilul lapidar se aseamană
cu cel cronicăresc. Înregistrarea fără înflorituri a mișcărilor, a gesturilor, a
detaliilor de comportament, concizia notării reprezintă primul mare succes
al prozei noastre artistice. Culoarea de epocă este realizată nu numai prin
descrieri, ci și prin limbajul cu elemente din cronici (arhaismele lexicale dar
și construcții arhaice sintactice). În mod surprinzător, apar și expresii
neologice prin care autorul introduce perspectiva și planul său moral,
intervenind înlauntul ficțiunii, orientând-o pe alocuri.

Nuvela îmbină armonios elementele romantice, clasice și realiste. Această

lucrare este o capodoperă, cu atât mai mult că este prima de acest fel din
literatura noastră. Calinescu a evidețiat valoarea ei estetica afirâmnd că
dacă ar fi avut sprijin o limă de circulție universală ar fi fost la fel de celebră
ca și Hamlet. A reprezentat un model pentru scrierile în proză cu caracter
istoric de mai târziu, precum nuvelele Doamna Chiajna și Mihnea-Voda cel
Rau de Odobescu. Coxistența trăsăturilor romantice cu cele clasice este
reprezentativă pentru perioada pașoptistă.