Romantismul este un curent literar apărut în Anglia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, iar în țările

române este conturat prin trei mari etape: pre-romantismul, romantismul eminescian și post-romantismul.
Teoreticianul Mihail Kogălniceanu aduce în atenție în primul număr al revistei “Dacia Literara” intitulat
“Introductie” cateva dintre trăsăturile esteticii romantice: crearea unui dicționar etimologic propus de
Bogdan Hasdeu, sursele de inspirație trebuie sa, fie din istoria, natura și folclorul patriei, temele recurente
definesc spațiul românesc prin natura, iubire, istorie, condiția omului de geniu și trecerea ireversibilă a
timpului.
Costache Negruzzi este scriitorul perioadei pasoptiste al cărui operă sta sub semnul realismului,
astfel, nuvela “Alexandru Lapusneanul” are ca tema istoria și sursa principala de inspirație este
“Letopisetul Țării Moldovei” de Grigore Ureche de unde preia evenimentele istorice, dar și elemente
pentru a descrie personalitatea despotului.
Nuvela istorica este o specie a textului narativ în proza cu un singur fir epic, cu personaje deja formate
și conflicte bine determinate în care domină antiteza ca tehnica narativă. Nuvela “Alexandru Lapusneanu”
are o structura simetrica data de cele patru parti cu patru motto-uri ce anticipează fire narative secundare
distincte. Prima parte se deschide în mod simbolic cu motoul “Dacă voi nu ma vreti eu va vreu…!” care
este enunțat de domnitor la intrarea în țară pentru a doua domnie. Cea de-a doua parte are ca moto “Ai
sa dai sama, doamna…!” enunțat de către văduva unui boier ucis de domnitor și adresat Doamnei
Ruxanda, în timp ce cea de-a treia parte începe cu motto-ul “capul lui Motoc vrem!” fiind enunțat de
norod după cuvântarea de la mitropolie și avand in centru o invocatie retorica. Ultima parte se deschide
cu motoul “De mă voi scula pre mulți am sa popesc și eu…!” enunțat în momentul în care se trezește din
letargie, după ce a cerut sa fie calugarit. Simetria este sugerată atat prin emitatorii de mesaj cât și prin
figurile de stil utilizate, astfel, se contureaza un conflict exterior implicit intre personaje.
Relația autor-narator-personaj este caracteristica nuvelei realiste prin sursele de inspirație ce denota
raportul dintre realitatea istorică și ficțiune. Autorul este o instanta extradiegetica ce scrie opera,
subordonează celelalte instanțe și se adresează unui lector concret. Scriitorul aduce aduce în atenție a
doua domnie a Lapusneanului, iar preluarea din cronică a evenimentelor este veridica remarcandu-se
transfigurarea personalității domnitorului în personaj literar. Naratorul este o instanta intradiegetica ce
enunță în timpul discursului la persoana a III-a, într-o perspectiva obiectiva și auctoriala, adresandu-se
unui lector abstract. În nuvela istorica naratorul este omniscient și omniprezent aducând informații
detaliate despre gesturile despotului sau în pauzele descriptive despre înfățișarea personajelor.
Personajul este o instanta intradiegetica ce enunță în timpul istoriei ca emițător și receptor de mesaj, un
actor pe o scena imaginara. Alexandru Lapusneanu este personajul principal ce se încadrează în
tipologia despotului, este rotund, participând la toate momentele subiectului, fiind complex prin
comportamentul său, static deoarece nu-si schimba condiția de-a lungul firului narativ, eponim prin
accentuarea numelui in titlu. Încă de la începutul nuvelei în mod indirect, prin comportament, se remarca
atitudinea orgolioasa a Lapusneanului cand intra în țara pentru a doua domnie. În relația cu celelalte
personaje se observa capacitatea acestuia de a fi un bun psiholog deoarece la prima intalnire cu cei patru
boieri le demonstrează trăsăturile dominante, cunoscand faptele acestora. Prin vestimentatie acesta se
imbraca asemenea oamenilor din popor, însă la mitropolie cand disimuleaza acesta se imbraca cu toată
pompa domnească. Este considerat de critica literara “un antagonist”, intrând în conflict cu toate
personajele nuvelei.
În concluzie, textul “Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi se încadrează esteticii romantice și
speciei literare nuvela istorica prin prezenta unui personaj creat din antiteze și a temei istorice prin sursa
de inspirație.