Alexandru Lapusneanul

Costache Negruzzi face parte din perioada pasoptista a literaturii ,

remarcandu-se , prin opera sa , prima nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul”
,remarcata atat prin tema abordata cat si pentru calitatiile artistice deosebite.
Nuvela e publicata in primul numar al revistei “Dacia literara” , la 30
ianuarie 1840 respectand ideile lui Mihail Kogalniceanu in “Introductie” , articolul-
program inspirit din Istoria Nationala.
Izovoarele istorice ale operei se regasesc in cronici , anume “Letopisetul
Tarii Romane: scris de grigore Ureche si Miron Costin , dar si in culegerea de
legende “O sama de cuvinte “ de Ioan Neculce.
Negruzzi preia informatiile despre a doua domnie a lui Lapusneanu pe care
se axeaza o parte din lucrarea lui Neculce. Pornind de la aceste date , autorul
elaboreaza o creatie literara originala.
Nuvela e o specie a genului epic , in proza , cu un singur fir narativ , care
prezinta un conflict puternic , prezentat intr-o maniera obicetiva, cu personaje
bine conturate. Dintre aceste personaje se remarca personajul central , construit
minutios prin tehnica detaliului semnificativ. Aceasta nuvela istorica e de facture
romantic , dar in cadrul ei pot aparea si influente clasice sau realiste.
Influenta clasica surprinde prin rigurozitatea compozitionala , sobrietate si
gradatia conflictului . In maniera realista e prezentata multimea , personaj colectiv
, care gandeste si actioneaza ca un singur individ.
Tema e istoria , scriitorul prezentand cea de-a doua jumatate a secolului 16,
in Moldova , si personalitatea puternica a unui domnitor crud care a lasat urme
adanci in istoria poporului sau.
Timpul si spatial sunt bine prezentate dand un character verosimil.
Din punct de vedere al perspective narrative , scrierea se remarca prin
obiectivitate , naratorul e omniscient si prezinta evenimentele sobru , detasat , la
persoana a III-a. Pe alocuri , naratorul insereaza cateva marci ale subiectivitatii
printre care se remarca epitetele dezaprobatoare (“miselul boier” , “marsavul
curtean”). Naratiunea se desfasoara linear prin inlantuirea secventelor narrative ,
in ordine cronologica.
Modurile de expunere sunt prezente in totalitate predominand dialogul .
Naratiunea si descrierea au o pondere mai mica . Pe parcurs pbservam pauzele
descriptive prin care apar informatii privitoare la locuri reale cum ar fi cetatea
Hotinului.
Din punct de vedere compozitional nuvela e alcatuita din 4 capitole care
corespund momentelor subiectului. Fiecare are cate un motto sugestiv:”Daca voi
nu ma vreti eu va vreu…” , “Ai sa dai sama doamna…” , “Capul lui Motoc vrem…” ,
“De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu…”. Fiecare motto enunta
concentrat idea principal a capitolului . Intriga si expozitiunea reprezinta
intoarcerea lui Lapusneanul in Moldova cu gandul de a recupera tronul si de a se
intalni cu cei 4 boieri , exprimandu-si idea de a redeveni conducator. Aceste
momente ale subiectului coincide cu capitolul 1.
Desfasurarea actiunii prezinta faptele intreprinse de Lapusneanul pentru a
se razbuna pe boieri , dar si interventia sotiei sale . Acest moment coincide cu
capitolul 2.
Punctul culminant consta in uciderea celor 47 de boieri si uciderea lui
Motoc , evenimente desfasurate in capitolul #.
Ultimul capitol adduce un bine meritat sfarsit al domnului titan.
Incipitul si finalul sunt succinte , apropiate de stilul cronicilor. Opera
debuteaza cu referiri la contextual politic care vizeaza intoarcerea la tron a lui
Lapusneanul , cu o puternica dorinta de razbunare. Finalul se constituie ca o
concluzie obiectiva asteptata cu nerabdare de cititor.
In prima parte se prezinta reintoarcerea lui Lapusneanul in Moldova cu
ajutor turcesc , in vederea recuperarii tronului pierdut.
Boierii ii demonstreaza si de aceasta data ca ii sunt impotriva inca de cand
intra in tara . Dialogul dintrea personajul principal si boieri tradeaza conflictul
puternic pe care se bazeaza opera.
 Lapusneanul ii primeste cu disimulare silindu-se a zambi sperand ca acestia
ii vor accepta revenirea. Boierii se remarca insa printr-o atitudine independent.
Motoc da de inteles ca poporul nu-l doreste :”Norodul nu te vrea , nici nu te
iubeste”.Reactia lui Lapusneanul e impulsiva manifestandu-se ca o rabufnire care
il macina de atata vreme. Raspunsul domnitorului nu e pe placul soliei :”Daca voi
nu ma vreti , eu va vreu”.
Tensiunea dramatica creste treptat , dialogul devine alert si taios ,
prevazand o noua izbucnire.
Interogatiile retorice subliniaza fizionomia personajului :”Radea; muschii i
se suceau in rasul acesta si ochii lui sticleau”. Sfarsitul primului capitol il surprinde
pe Motoc intorcandu-se sa-I vorbeasca domnitorului. Lapusneanul e un bun
cunoscator al psihologiei umane si nu se lasa inselat de linguseala acestuia.
Capitolul al II-lea dezvaluieste adevaratul character al protagonistului ,
naratorul surpinzandu-l in ipostaza de domn tiran. Masurile sale ii ingrozesc pe
boieri fiind pedepsiti la cea mai mica abatere.
Domnitorul isi pune in aplicare planul si se inconjoara de mercenari .
mottoul capitolului reproduce vorbele unei vaduve de boier adresate Ruxandei
vizand nelegiuirile facute de Lapusneanul . Doamna Ruxanda se vede partasa la
nelegiuirile sotului si este hotarata sa ii atraga atentia. In acest capitol naratorul
printr-o pauza descriptive pune in evidenta antiteza dintre aceasta si domnitor.
Cuplul e de factura romantica , construit pe tiparul inger-demon.