Astmul bronșic

Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și reversibilă,
a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante.

Dispneea paroxistică este consecința a trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei
bronșice, hipersecreția și spasmul. Primele componente sunt fixe, ultima – labilă.

Mecanism

Astmul bronșic este un sindrom, care durează toată viața, cu evoluție îndelungată, discontinuă.

Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor general (terenul atopic) și un factor
local (sensibilitate bronșică).

Primul factor esențial este terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic
presupune o reactivitate deosebită la alergene (polen, praf de cameră, păr, alergene alimentare,
medicamentoase etc). La contactul cu alergenul, se declanșează reacția alergică și apariția crizei
de astm.

Al doilea factor esențial pentru astm este hipersensibilitatea bronșică față de doze minime de
mediatori chimici, incapabili la individul normal să provoace o criză de astm.

Criza de astm apare mai ales noaptea, când domină tonusul vagal.

Forme 

Se deosebesc astmul bronșic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecedente alergice
familiale și astmul bronșic intrinsec, care apare după 40 de ani și are factori infecțioși (bronșite
cronice, etc).

Factori favorizanți

– factori climaterici / expunere la umezeala, frig , ceata;

– trecerea brusca de la aer cald la aer rece;

– factori neuropsihici / emotii, stari conflictuale, traumatisme psihice, etc.

– alergeni (produse alimentare ca lapte , oua, carne, praful, parul, fulgi, pene fungi, medicamente
ca acid acetilsalicilic, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene,  detergent, spray-uri, coloranti);

– mediatori chimici;

– factori hormonali;
– factori infectiosi;

– profesia;

– suprasolicitarea la efort: sport de performanta, ascensiuni montane, activitati subacvatice, etc

– terenul genetic.

emne și simptome în criza de astm bronșic

La început crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere. Mai tarziu, în
intervalele dintre crize apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului. Criza apare în a doua
jumătate a nopții, de obicei brutal, cu dispnee, neliniște și hipersecreție. Alteori e anunțată de
prodroame (strănut, lăcrimare, cefalee).

Dispneea devine paroxistică, bradipneică cu expirație prelungită și șuierătoare. Sunt

prezente raluri bronșice, în special sibilante. La sfârșitul crizei , apare tusea uscată, chinuitoare,
cu spută vâscoasă, albicioasă (perlată), bogată în cristale Charcot-Leyden și sprale
Curschman. 

 uneori, stare prodomala: stranut, rinoree, tuse uscata, lacrimare, cefalee;

 dispnee cu caracter expirator;
 expiratie zgomotoasa/ wheezing;
 bradipnee;
 ortopnee (=dificultate de a respira în poziţie culcată, bolnavul fiind obligat să rămînă în poziţie
şezandă sau în picioare, în poziţie dreaptă.);
 tuse cu expectoratie (sputa vascoasa, albicioasa/ perlata);
 hipersecretie bronsica;
 transpiratii;
 prurit;
 senzatie de tensiune in torace;
 torace imobil, globulos cu coaste orizontalizate, spatii intercostale marite;
 jugulare turgescente;
 ochi injectati;

Semne și simptome în starea de rău astmatic

Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize violente, cu durată de peste 24-48 ore,
rezistente la tratament, de obicei fără tuse și expectorație, cu polipnee, tiraj, asfixie, cianoză,
colaps vascular, somnolență până la comă. Apare după administrarea în exces de
simpaticomimetice, sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea bruscă a corticoterapiei,
suprainfecție bronșică.

Examene paraclinice

 probe ventilatorii/ volum rezidual (crescut), V.E.M.S. C.P (scazute);

  hemoleucograma(eozinofilie );
 examen citologic al sputei(eozinofile, cristale Charcot-Leyden şi spirale Curschman);
 examen bacteriologic al sputei;
 teste cutanate (pozitive – in astmul extrinsec );
 examen radiologic pulmonar;
 teste inhalatorii de provocare;
 gazometrie sanguina.

Tratament 

 Bronhodilatatoare
 Corticoterapie
 Antihistaminice
 Aerosoli
 Evitarea factorilor declanșsatori

În concluzie, astmul bronșic este o reactivitate crescută a căilor aeriene inferioare la diferiți
stimuli, episodic, cu obstrucție reversibilă. Poate fi ușor, sever și potențial letal. Obstrucția care
durează câteva zile sau chiar săptămâni este denumită “status astmatiscus”.