Citate

“Vârsta e ceasul meu deşteptător.”

“Omul nu este făcut ca să fie înfrânt. Pe om poţi să-l distrugi, dar nu

poţi să-l înfrângi.”

“Nimeni n-ar trebui să rămână singur când îmbătrânește.”

„Majoritatea oamenilor n-au nici un pic de milă față de țestoase, pentru

că inima unei țestoase mai bate încă multe ore după ce făptura a fost
tăiată și măcelărită.

Dar bătrânul se gândea: „Și eu am o inimă din asta, iar mâinile și

picioarele sunt la fel ca ale lor”.”

„Pe mare se credea că e o virtute să nu vorbești decât dacă e nevoie.”

„La un bărbat durerea nu contează.”

„Măi pește, măi, tu oricum o să trebuiască să mori. Chiar trebuie să mă

ucizi și pe mine.”

“Trageți, mâini! Țineți-vă bine, picioare! Rezistă, capule!”

Rezumat

Un bătrân pescar pe nume Santiago are ghinionul de a nu mai prinde pești timp de optzeci
și patru de zile. Puștiul care îl însoțea mereu și căruia bătrânul îi împărtășea propria
experiență este nevoit să se mute la o altă barcă. Bătrânul nu pare a fi resemnat, spunându-
i puștiului că „optzeci și cinci e-un număr cu noroc” și pornește în larg, mult mai departe
decât mergea de obicei.

Ziua a optzeci și cincea îi aduce o întâlnire cu un pește puternic care dorește să

supraviețuiască poate la fel de mult precum dorește bătrânul Santiago să nu se mai
întoarcă cu barca goală la mal.

Lupta bătrânului cu marlinul prins se transformă într-o luptă cu propriul destin, unde este
loc de deznădejde, întrebându-se – „poate că n-ar fi trebuit să mă fac pescar”, de regret,
spunându-și în repetate rânduri – „aș fi vrut să fie și puștiul cu mine”, de tristețe,
amintindu-și de ziua în care a prins un marlin dintr-o pereche – „masculul sărea sus de tot
în aer, chiar lângă barcă, vrând să vadă unde e femela”.

Batranul si marea

„Bătrînul și Marea”, apărut în anul 1952 este romanul care l-a dus pe culmea gloriei pe
autorul Ernest Hemingway, obținând Premiului Pulitzer (1953) și Premiul Nobel pentru
Literatură (1954).

Romanul a fost ecranizat în anul 1954 în regia John Struges și în 1990 în regia lui Jud
Taylor. În 1999, filmul de desene animate ”The Old Man and The Sea” în regia lui
Aleksandr Petrov a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film de desene animat.

Caracterizare batran

Bătrânul îi vorbește peștelui, pradei sale, cu o doză de respect și admirație, numindu-l

chiar frate. „Măi pește, măi, tu oricum o să trebuiască să mori. Chiar trebuie să mă ucizi și
pe mine.”

Bătrânul Santiago, pescar cubanez, trăieşte preţ de 84 de zile cu speranţa că va reuşi să

prindă peştele mult râvnit, în cea de-a 85-a zi, deşi îl prinde, acesta îi este mâncat de
rechini, în ciuda eşecului, bătrânul nu-şi pierde optimismul.

Eroul nuvelei rămâne un simbol al curajului şi al demnităţii omului în faţa eşecului.

Inedită este discuția bătrânului cu propriul său corp, care începe sa-i cedeze: Trageți,
mâini! Țineți-vă bine, picioare! Rezistă, capule!

Un roman despre destin, eroism și izbândă

Bătrânul și marea – Ernest Hemingway. Un omagiu închinat singurătății

„Bătrânul și marea” este opera care l-a consacrat definitiv pe Ernest Hemingway. Romanul a fost
publicat în anul 1952 iar un an mai târziu scriitorul american a primit Premiul Pulitzer, pentru ca
în 1954 să primească și Premiul Nobel pentru Literatură.

„Bătrânul și marea” e a doua carte de Hemingway pe care am citit-o, prima fiind Fiesta, despre
care am scris acum ceva timp. Romanul este foarte scurt, ușor de parcurs și, ca în restul operelor
sale, Hemingway nu se complică deloc, firul narativ desfășurându-se foarte simplu și natural.

Personajul principal al scrierii este Santiago – un bătrân pescar cubanez ce nu reușise să prindă
niciun pește de optzeci și patru de zile. Iar toată acțiunea îl are în prim plan pe bătrânul pescar,
excepție făcând primele și ultimele pagini ale romanului, atunci când apare și Manolin – un puști
care obișnuia să îl asiste pe Santiago la pescuit, dar care a fost încredințat altor pescari de către
părinții lui.

Era un om prea simplu ca să se întrebe când ajunsese la starea de umilință. Dar știa că ajunsese la
ea și mai știa că nu era ceva rușinos și că nu presupunea pierderea mândriei autentice.

Deși am specificat la începutul acestuia articol că Santiago este personajul în jurul căruia se
învârte acțiunea, m-am răzgândit între timp. De fapt Marea este personajul principal din acest
roman.

Un bătrân care prinde-un pește

În cea de-a optzeci și cincea zi Santiago se aventurează din nou pe mare și prinde un pește spadă
imens. Un pește atât de mare încât bătrânul pescar se luptă trei zile să-l omoare, timp în care este
remorcat în larg de către peștele ce nu voia sub niciun chip să se dea bătut. Momentul de glorie al
bătrânului este de scurtă durată fiindcă după ce reușește să omoare peștele și să-l ancoreze de
barcă este atacat de rechini. Iar mai departe totul se concentrează în jurul luptei pe care pescarul
o are de dat pentru a ajunge cu captura sa la țărm.
Bătrânul văzuse mulți pești mari la viața lui. Văzuse mulți pești care cântăreau peste jumătate de
tonă și până acum prinsese doi cam așa de mari, dar niciodată când era singur. Acum era singur,
nu mai vedea tărmul și era legat de cel mai mare pește pe care îl văzuse vreodată, mai mare decât
auzise el vreodată că ar putea exista, iar mâna stângă îi rămăsese în continuare la fel de strânsă ca
ghearele încleștate ale unui vultur.

Despre singurătate și alte metafore

Bătrânul și marea este un roman al metaforei. Marea se poate identifica cu viața – cu toate
vicistitudinile și bucuriile ei, în vremea ce Santiago este imaginea celui ce nu are altă variantă
decât lupta – indiferent dacă această luptă îl va schilodi pe viață. Și, mai mult decât atât
“Bătrânul și marea” reprezintă un omagiu adus singurătății. Pentru că, în viziunea lui
Hemingway, pentru a reuși ai nevoie în primul rând de singurătate. Cred că tocmai la acest
aspect s-a referit scriitorul american când l-a aruncat pe bătrânul Santiago, complet singur și
neajutorat, într-o luptă inegală în mijlocul mării.

Omul e făcut să nu fie înfrânt. Un om poate fi distrus, dar nu înfrânt.