Chistul hidatic pulmonar

Chistul hidatic pulmonar este o parazitoza, aparand frecvent in zonele cu traditie in

cresterea animalelor (tarile mediteraneene, Australia, Noua Zeelanda etc.).
Parazitul cunoaste doua forme :

-cea adulta, intalnita in intestinul canidelor si felinelor, precum si cea larvara

- chistul hidatic, care se dezvolta in organele (ficat, plaman, splina, creier) unei gazde
intermediare (frecvent ierbivore, rar omul).

Transmiterea este, in principal, pe cale digestiva (ingestie accidentala), in acest caz

vorbind de echinococoza primitiva, cunoscandu-se doua forme : una salbatica (avand ca gazda
primara lupul, vulpea, coiotul, iar ca gazde intermediare ierbivorele salbatice) si una pastorala
(avand gazda primara cainele si mai rar felinele, iar ca gazda intermediara ierbivorele
domestice).

Echinococoza secundara se produce prin spargerea chistului din organul infestat si

diseminarea hematogena sau bronhogena.

In cazul unui chist hidatic necomplicat, clinic, la om, infestarea pulmonara este
asimptomatica in majoritatea cazurilor.

Simptomatologia depinde de volumul chistului (prin modificarile de tip mecanic

:compresiunea parenchimului pulmonar, arborelui traheobronsic, vaselor pulmonare) si de
reactivitatea organismului, fie prin constituirea zonei adiacente chistului – perichistul (acesta
poate conduce la erodarea parenchimului vecin, cu aparitia de fistule bronsice, hempotizii,
tromboze), fie prin manifestari generale, de tip alergic, reactii de hipersensibilizare de tip
imediat (anafilaxia hidatica), sau de tip intarziat (alergia hidatica).

In cazul unui chist hidatic pulmonar complicat, simptomatologia poate fi mai

accentuata : fie prin eliminarea, in cadrul efortului de tuse, a membranei chistului pe calea
traheobronsica (vomica hidatica), sau a lichidului hidatic (insotita de dispnee severa, supuratie
bronhopulmonara, chiar deces), fie prin efractia chistului in spatiul pleural (simptomatologia
poate varia de la aspecte insidioase, pana la hidropneumotorax sau piopneumotorax), uneori
insotite de febra, urticarie, bronhospasm, soc anafilactic.
 Paraclinic, se constata eozinofilie (cresterea numarului de eozinofile din sange)

Prezenta de material hidatic in sputa (dupa examen de sputa, bronhoscopie) ajuta la

stabilirea diagnosticului.

Radiologic, se remarca prezenta unei opacitati rotund-ovalare (in cazul chistului hidatic
necomplicat)

Informatii utile furnizeaza si examenul tomografie computerizata, rezonanta magnetica

nucleara, ecografia, permitand diagnosticul diferential cu alte patologii (tumori benigne, tumori
maligne, tuberculoza pulmonara (TBC), abces pulmonar, bule de emfizem, afectiuni
mediastinale, pleurale sau parietale).

Tratamentul chistului hidatic pulmonar este atat medical, cat si chirurgical.

In cazul unui chist cu dimensiuni reduse si asociat tratamentului chirurical, se poate opta pentru
administrarea de paraziticide.

Cura chirurgicala urmareste eliminarea parazitului si tratamentul cavitatii restante, fie

prin procedee care pastreaza integru parenchimul pulmonar (sunt descrise mai multe tehnici :
de evacuare intacta a chistului hidatic – Hugon, Dubau, Coman; de evacuare a chistului si
ulterior de indepartare a acestuia – Posadas-Carpinisan, Juvara, Geroulanos, Dor etc.), fie prin
rezectii pulmonare reglate (in cazurile unor supuratii pulmonare asociate, a unor accidente
vasculare intraoperatorii, a unor modificari ireversibile ale parenchimului pulmonar sau
arborelui traheobronsic adiacente).