Anatomia aparatului genital feminin

Aparatul genital feminin este alcătuit din: ovare, organe genitale interne şi organe

genitale externe. De asemenea glandele mamare sunt considerate a fi glande asociate cu aparatul
genital feminin.

Organele genitale interne sunt:

 trompele uterine
 uterul
 vaginul.

Organele genitale externe sunt reprezentate de formaţiunile vulvei:

 muntele lui Venus sau muntele pubian.

 formaţiuniile labiale (labii mari şi labii mici)
 vestibulul vaginal
 organele erectiel (clitorisul şi bulbii vestibulari ).

Ovarele
Ovarele sunt organe pereche situate la nivelul cavităţii abdominale. Peritoneul acoperă
parţial ovarele. Din punct de vedere morfologic ovarele sunt glande mixte, atât endocrine cât şi
exocrine. Funcţia lor endocrină este reprezentată de producţia hormonilor precum estrogenul şi
progesteronul. Ovarele își exercită funcţia exocrină prin producţia de ovule. Ovulele sunt celulele
reproducătoare feminine. Ele se găsesc în interiorul foliculilor ovarieni.

Ovarele au o formă ovoidă, migdalată. În timpul perioadei fertile, ovarele au un diametru

de aproximativ 3-5 cm, devenind mai mici, atrofice la menopauză. Greutatea unui ovar este de
aproximativ 6-8 g la femeia adultă, acestea fiind mai mici înainte de pubertate. În perioada
preovulatorie a ciclului menstrual ovarul ce va elibera ovocitul își măreşte volumul. Secţionate
transversal, ovarele sunt alcătuite din două zone, una corticală şi una medulară. Zona corticală
este situată la periferie şi conţine foliculi ovarieni în diverse stadii evolutive. Zona medulară a
ovarelor este situată la interior şi conţine vase de sânge şi elemente nervoase.

Trompele Uterine
Trompele uterine sunt conducte musculo-membranoase ce leagă ovarele de uter. Funcţia
lor principală este de a transporta sperma până la ovul şi apoi ovulul fecundat până în uter. Ele se
deschid la nivelul uterului. Trompele uterine au o lungime de 10-12 cm şi un diametru de
aproximativ 1 cm fiecare.Trebuie menţionat că trompele uterine sunt alcătuite din trei segmente:

 istmul este segmentul cel mai aproape de uter şi cel mai subţire al trompelor, traversând
grosimea peretelui uterin
  ampula este porțiunea mijlocie, mai dilatată, fiind locul unde are loc fecundaţia
 infundibulul este segmentul cel mai depărtat de uter, situat în apropierea ovarelor. Acesta
se termină cu fimbriile responsabile de prindea ovulului eliberat de ovar.

Trompele uterine sunt vascularizate de ramuri tubare ale arterelor uterine şi ovariene.

Uterul
Uterul este un organ nepereche, musculos, cavitar şi impar. Acesta are formă de pară cu
baza mare în sus. Uterul este situat între vezica urinară (anterior) şi rect (posterior). Acest organ
situat pe linia mediană este locul unde are loc dezvoltarea fătului.

Uterul este alcătuit dintr-o porţiune inferioară numită cervix sau col uterin şi o porţiune
superioară numită corpul uterului. Între cervix şi corp se află o porţiune mai îngustă numită istm.
Dimensiunile uterului sunt variate, acesta fiind mai mic la nulipare şi femei la menopauză şi mai
mare la multipare. Cavitatea uterină este triunghiulară, superolateral afându-se orificile de
deschidere ale trompelor uterine.Uterul este conectat la structurile din jur prin intermediul
ligamentelor.

Corpul uterului

Corpul uterului are formă globuloasă şi este în mod tipic situat în anteversie. Între uter şi
corpul uterului se deschide un unghi de aproximativ 90º-100º. Partea superioară a uterului are
aspect de dom şi reprezintă fundul uterului. Musculatura uterină este dezvoltată la nivelul
corpului uterului, acesta fiind responsabil de menţinera sarcinii, iar contracţiile puternice ale
corpului uterin au rolul de a ajuta la expulzia fătului.

Colul uterin sau cervixul

Cervixul este partea inferioară a uterului, acesta fiind interpus între corpul uterului şi
vagin. Colul uterin este cilindric, canalul cervical permițând trecerea spermei până în uter.
Lungimea medie a cervixului este de aproximativ 3-5 cm. Orificiul intern al colului uterin se
dilată în timpul travaliului, permitând trecerea fătului şi implicit nașterea.

Având în vedere că cervixul reprezintă o zonă de tranziţie de la uter spre vagin, cele două
structuri având două tipuri diferite de epitelii, acesta este un loc de elecţie pentru apariţia
modificărilor maligne. Celulele displazice pot fi evidenţiate cu ajutorului testului sau
frotiului Babeş-Papanicolau. Acest test este util în screening-ul cancerului de col uterin, al doilea
cel mai frecvent cancer la femeile din Romania după cancerul la sân.

Tunicile uterului

Uterul este alcătuit trei tunici:

 1. Perimetrul sau tunica seroasă
2. Miometrul sau tunica musculară
3. Endometrul sau tunica mucoasă

Perimetrul este situat la exterior, fiind o continuare a peritoneului visceral ce îmbracă uterul.

Miometrul este stratul cel mai bine reprezentat, având o grosime de aproximativ 15 mm. El
este alcătuit din trei straturi de ţesut muscular neted solidarizate între ele prin ţesut conjunctiv şi
foarte bine vascularizate. Această tunică este mai bine reprezentată la nivelul corpului uterin
decât la nivelul colului şi istmului. Din această cauză corpul uterin este forţa motrice,
contractându-se în timpul naşterii, în timp ce colul şi istmul formează partea pasivă ce se lasă
destinsă.

Endometrul este situat spre interiorul cavităţii uterine, aderând strâns la miometru. Această
tunică reprezintă stratul funcţional al uterului, suferind modificări de-a lungul ciclului
menstrual şi apoi eliminându-se cu sângerarea menstruală. Rolul principal al endometrului este
de a facilita nidarea, în cazul în care se produce fecundaţia.

Vaginul
Vaginul este un canal musculo-conjunctiv ce leagă uterul de vulvă. El se găseşte la
nivelul cavităţii pelvine, fiind situat între vezica urinară (anterior) şi rect (posterior). Vaginul
face cu uterul un unghi de 90º-100º şi are o lungime de 7-9 cm. Prin extremitatea superioară,
vaginul se inseră la nivelul uterului, mai precis, la nivelul cervixului, iar prin extremitatea
inferioară se deschide la nivelul vulvei.

Vaginul este asemenea unui conduct estrem de elastic. El se lasă dilatat cu mare uşurinţă.
Acest aspect este unul deosebit de important, pentru că în timpul naşterii vaginul se lărgeşte
destul de mult. Datorită elasticităţii sale remarcabile, vaginul revine apoi la calibrul său normal.
La femeile vârstnice vaginul își pierde din elasticitate, devenind mai îngust şi mai rigid.

Mucoasa vaginală este alcătuită dintr-un epiteliu pavimentos. Ea este lipsită de glande,
secreţia de la nivelul vaginului provenind de la glandele situate la nivelul colului uterin. Datorită
conținutului bogat în glicogen al mucoasei vaginale ce este transformat în acid lactic de bacilii
saprofiţi, pH-ul vaginal este acid. Vaginul este protejat de infecţii tocmai de acest pH acid.

Organele genitale externe- Vulva

Muntele lui Venus- este o proeminenţă rotunjită situată înaintea simfizei pubiene. Până la
pubertate, acesta este lipsit de păr. Ulterior el se acoperă cu peri asprii de aceeaşi culoare cu
părul capului. Anterior se continuă cu hipogastrul, fiind delimitat de acesta printr-un şanţ uşor
concav numit plica Venerei. Posterior, muntele pubelui se continuă cu labiile mari.

Formațiunile labiale
Labiile mari- două plici cutanate şi simetrice. Fiecare labie are aproximativ 7-10 cm lungime.
Ele sunt acoperite cu păr şi au o consistenţă fermă, închizând fanta vulvară pe care o delimitează.

Labiile mic sau nimfele- două pliuri cutanate mici acoperite de labiile mari. Ele delimitează
vestibulul vaginal. Labiile mici sunt lipsite de păr şi de glande sudoripare, conținând în schimb
glande sebacee mari. La fetiţa nou-născută labiile mici pot fi mai voluminoase decât cele mari.

Vestibulul vaginal
Vestibulul vaginal este un spaţiu mărginit de labiile mici.La nivelul lui se deschid uretra,
vaginul şi glandele vestibulare.

Orificiul vaginal este foarte îngust la virgine , devenind ovalar la femeia ce şi-a început
viaţa sexuală. Himenul este o membrană situată între canalul vaginal şi vestibulul vaginal.
Această membrană prezintă un orificiu himenal de forme variate ce permite scurgerea sângelui
menstrual şi a secreţiilor

Organele erectile
Deşi aceste organe erectile au dimensiuni mult mai reduse la femei decât la bărbat, ele au o
dispoziţie asemănătoare. Organele erectile sunt clitorisul şi bulbii vestibulari.

Clitorisul este un organ median şi nepereche de aproximativ 7 cm, cea mai mare parte fiind
reprezentată de rădăcina sa. Uneori clitorisul poate ajunge la dimensiuni considerabile
(pseudohermafroditism). Bulbii vestibulari sunt formaţiuni ovalare situate pe părţile laterale ale
vestibulului vaginal.

Glandele mamare
Mamelele sau sânii sunt strâns legate funcţional şi clinic de organele genitale, astfel încât
prezentarea lor alături de acestea este justă. Mamelele sunt aşezate simetric în regiunea
anterioară a toracelui, fiind prezente la ambele sexe. La bărbat ele sunt rudimentare, pe când la
femei ele sunt formaţiuni extrem de importante. Ele sunt dependente hormonal, astfel încât își
încep dezvoltarea la pubertate. Mamelele sunt formate din glandele mamare şi părţile moi ce o
înconjoară, ţesut adipos şi ţesut conjunctiv.

Sânii au forme diferite, în general sunt asemenea unor hemisfere, dar pot fi şi uşor conici sau
turtiţi, în funcţie de constituţia fiecărei femei. Forma lor depinde şi de cantitatea de ţesut adipos.
Areola mamară este o regiune mai pigmentată situată în partea cea mai proeminentă a sânului. Ea
este de culoare roz la virgine şi la nulipare, fiind uşor brună la femeile care au născut.