3) Argumentare-"Alexandru Lăpuşneanul"

Perioada paşoptistă s-a manifestat între anii 1830-1860 . A produs mari schimbări în
cultura românească, dezvoltându-se sub semnul romantismului european . În această epocă
efervescentă, din toate punctele de vedere, îşi face apariţia curentul naţional popular în jurul
revistei "Dacia literară", publicaţie iniţiată de Mihail Kogălniceanu, la Iaşi, în 1840 . Printre
scriitorii reprezentativi ai acestei perioade se numără : Grigore Alexandrescu, Alecu Russo,
Andrei Mureşanu, Nicolae Bălcescu, Costache Negruzzi .

Linia estetică şi programul "Daciei literare" au fost formulate în articolul pro-gram

"Introducţie", scris şi publicat în primul număr al revistei . Acest articol este un manifest al
romantismului românesc în care Mihail Kogălniceanu a trasat următoarele direcţii : înlo-
cuirea traducerilor de proastă calitate cu opere originale ; inspirarea scriitorilor din istoria
patriei, din frumuseţile ei şi din folclor şi realizarea unei limbi, a unei literaturi comune
pentru toţi .

Costache Negruzzi s-a remarcat în literatura română ca poet, prozator şi dramaturg . Cea
mai importantă operă a sa rămâne nuvela istorică şi romantică "Alexandru Lăpuşneanul",
care face parte din volumul "Fragmente istorice" . Aceasta a apărut în primul număr al re-
vistei "Dacia literară" în data de 30 ianuarie 1840, fiind prima şi cea mai valoroasă nuvelă din
literatura română .

Principalele trăsături ale acestei creaţii sunt : faptul că este o nuvelă istorică, susţine
direcţiile "Daciei literare" şi conţine un amestec de elemente clasice, realiste, dar, mai ales,
romantice .

Tema operei reprezintă lupta pentru putere în epoca medievală (în Moldova, la mijlocul
secolului al XVI-lea) şi surprinde date reale precum cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lăpuşneanul . Titlul face referire la personajul principal, care devine şi eponim, putându-se
observa şi articularea hotărâtă a numelui acestuia . Intenţia naratorului nu este doar de a
evoca istoria Moldovei, ci şi de a contura o personalitate puternică .

O principală trăsătură a operei este reprezentată de prezenţa elementelor realiste, clasice

şi romantice . Elementele clasice se regăsesc în incipitul şi în finalul operei, acestea fiind re-
dactate în stil cronicăresc ( ni se relatează despre succesiunea domniilor lui Alexandru
Lăpuşneanu la tron) ; împărţirea în patru părţi asemenea actelor unei piese de teatru,
purtând câte un motto sugestiv . Limbajul este clasic, având rol în caracterizarea persona-
jelor . Ca elemente realiste, se observă abordarea temei istorice ; existenţa unor personaje
documentare-Moţoc, doamna Ruxanda- ; existenţa unor clase sociale precum : boieri, ostaşi,
ţărani . Printre particularităţile romantice se numără : motivele şi antiteza romantică,
existenţa personajului excepţional aflat în situaţii excepţionale .
 În primul rând, prin temă, problematică și viziune artistică asupra epocii, opera literară
este o nuvelă istorică și romantică .

Acţiunea se desfăşoară de-a lungul a patru capitole, având fiecare câte un motto specific .
Prima parte cu motto-ul : "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu ..." şi surprinde întoarcerea la
tron, pentru a doua oară a Lăpuşneanului . Cel de-al doilea capitol începe astfel : "Ai să dai
samă doamnă ! ..." şi ni se relatează despre încercarea doamnei Ruxanda în a-l face pe
domnitor să nu mai ucidă boieri, alegându-se cu o promisiune . Cel de-al treilea capitol
debutează cu motto-ul : "Capul lui Moţoc vrem ..." şi surprinde uciderea celor 47 de boieri,
dar, mai ales, a boierului trădător Moţoc, fapt ce linişteşte mulţimea furioasă . Ultimul
capitol începe cu replica lui Alexandru Lăpuşneanul : "De mă voi scula, pre mulţi am să
popesc şi eu ..." . Domnitorul se călugăreşte, pentru a scăpa de o boală şi este ucis, prin
otrăvire, de către doamna Ruxanda, influenţată de Spancioc și Stroici .

Culoarea locală este evidenţiată prin vestimentaţia personajelor, specifică secolului al XVI-
lea : "Purta coroana Paleologilor şi peste dulama poloneză de catifea stacoşie, avea cabaniţa
turcească .", prin limbajul caracteristic acelor timpuri şi prin statutul femeii .În vremurile
acelea, femeia nu reprezenta o persoană importantă, ci era privită ca o simplă gospodină, ce
trebuie să i se supună necondiţionat bărbatului .

În al doilea rând, existența personajului excepțional aflat în situații excepționale, a

antitezei romantice și a unor motive specifice fac din "Alexandru Lăpușneanul" o nuvelă
romantică valoroasă .

Alexandru Lăpuşneanu este personajul principal al acestei nuvele, personaj romantic, ale
cărui trăsături se deduc atât din relaţia cu ceilalţi participanţi la acţiune, cât şi din scenele la
care ia parte . El întruchipează tipul domnitorului sângeros, tiran . Are o psihologie complexă,
calităţi şi defecte puternice, are o foarte bună inteligenţă diabolică . Relaţia dintre el şi
doamna Ruxanda este evidenţiată cel mai bine în scena în care aceasta încearcă să-l îndu-
plece cu privire la uciderea boierilor, lucru extraordinar pentru femeia secolului al XVI-lea .
Lăpuşneanul îşi pierde controlul şi o numeşte "muiere nesocotită" . Ea îl iubeşte, însă el s-a
căsătorit doar din interes . O altă scenă ce îl caracterizează pe domnitor este cea de la
mitropolie . Acolo îi convinge pe boieri în legătură cu intenţiile sale false . Pentru a-şi susţine
argumentele, merge în biserică unde se îngălbeneşte alături de obiectele religioase,
nesimţindu-se în largul lui . Sărută icoana Sfântului Vasile, care se cutremură, semn de la
Divinitate că o fiinţă demonică a pătruns într-un lăcaş sfânt şi că va urma un eveniment
monstruos . Un alt moment important este scena uciderii celor 47 de boieri, din ale căror
capete a construit o piramidă, lucru ce a îngrozit-o pe doamna Ruxanda, urmând să se
răzbune într-un mod aparte pe Moţoc, care îl trădase în prima domnie-pe acesta îl aruncă
mulţimii furioase, asigurându-i o moarte aparte .

Personajul cu care interacţionează cel mai mult este soţia lui . Se creează, astfel, o
antiteză romantică între cei doi ; doamna Ruxanda întruchipează blândeţea, sublimul şi, deşi
are un caracter slab şi iniţial nu este interesată de crimele soţului, dă dovadă de curaj
înfruntându-l . Alexandru Lăpuşneanu întruchipează cruzimea, macabrul, având un caracter
tare pe tot parcursul operei . Relaţia dintre cei doi este bine ilustrată în scena din capitolul al
II-lea când o ameninţă cu moartea , pentru îndrăzneală .

Tot ca o latură a romantismului, se regăsesc motivele romantice : "fortuna labilis"

(norocul este trecător) şi "vanitas vanitatum" (totul este în van) ce vin drept morală la adresa
operei, mai exact, puterea şi norocul domnitorului au încetat, acesta primindu-şi pedeapsa
meritată . Finalul nuvelei surprinde otrăvirea Lăpuşneanului de către doamna Ruxanda şi
moartea acestuia în chinuri de nedescris în prezenţa celor doi tineri boieri-Spancioc şi Stroici-
ce îi adresează o replică memorabilă : "învaţă a muri, tu, care ştiai numai a omorî" . Moartea
domnitorului nu reprezintă altceva decât o consecinţă firească a faptelor sale, iar învăţătura
este să nu facem rău altora şi să nu abuzăm de putere, deoarece ,într-o zi, toate se vor
întoarce împotriva noastră .

În opinia mea, "Alexandru Lăpuşneanul", constituie un moment de referinţă pentru

dezvoltarea nuvelei istorice româneşti, conturând un personaj memorabil.

George Călinescu spunea că : "Costache Negruzzi ar fi devenit aproape la fel de cunoscut

ca Shakespeare, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi de circulaţie
europeană . "

În concluzie, "Alexandru Lăpuşneanul" este o nuvelă istorică şi romantică, împlinind toate

particularităţile paşoptismului, reunind elemente de factură romantică şi respectând
principiile enunţate în articolul "Introducţie" din revista "Dacia literară" .