 Scrie un eseu structurat prin care să demonstrezi că opera literară „Alexandru Lăpușneanul”

de Costache Negruzzi este o creație clasică din punct de vedere compozițional, și romantică,
prin subiect.

Nuvela „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este prima nuvelă istorică din
literatura română, o capodoperă a speciei. Publicată în perioada pașoptistă, în primul număr al
„Daciei literare”, nuvela promovând o literatură originală, potrivit recomandărilor lui Mihail
Kogălniceanu din articolul-program al revistei, intitulat Introducție, care constituie și
manifestul literar al romantismului românesc.

Opera „Alexandru Lăpușneanul” prezintă, mai înaite de toate, o structură unitară, nuvela
având o compoziție echilibrată, specific unei creații clasice. Astfel, textul este compus din
patru capitole care sunt într-o oarecare măsură independente de restul operei, posedând o
gradație proprie. Fiecare capitol fixează câte un moment al subiectului, acestea purtând câte
un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor: Capitolul I
prezintă expozițiunea, venirea lui Alexandru Lăpușneanul la Moldova pentru a-și recâștiga
tronul, dar și intriga, decizia lui Alexandru de a se răzbuna pe boierii trădători, motto-ul
„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...” fiind răspunsul dat de Lăpușneanul soliei de boieri care
îi ceruseră să se întoarcă de unde a venit pentru că poporul nu îl vrea. Desfășurării acțiunii îi
corespunde cel de al II-lea capitol care cuprinde o serie de evenimente declanșate de reluarea
domniei de către Alexandru Lăpușneanul (fuga lui Tomșa în Muntenia, incendierea cetăților,
desființarea armatei pământene, confiscarea averilor boierești, uciderea unor boieri,
intervenția doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta cu omorurile și promisiunea
pe care acesta i-o face). Motto-ul celui de al II-lea capitol „Ai să dai samă, Doamnă!” este
avertismentul pe care văduva unui boier decapitat îl adresează doamnei Ruxanda, pentru că
nu ia atitudine față de crimele soțului său. Capitolul al III-lea cuprinde punctul culminant al
nuvelei, uciderea nemiloasă a celor 47 de boieri și piramida de capete ca leac de frică pentru
Doamna Ruxandra, iar motto-ul „Capul lui Moțoc vrem...” este cererea vindicativă a
norodului care găsește în Moțoc vinovatul pentru toate nemulțumirile. Ultimul capitol
prezintă deznodământul, moartea domnitorului prin orăvire, și are ca motto amenințarea
rostită de Lăpușneanul care, bolnav, fusese călugărit potrivit obiceiului vremii, dar pierduse
astfel puterea domnească „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...”. De asemenea,
ilustrativ pentru caracterul clasic al nuvelei este relația dintre cele patru capitole, în fiecare
capitol existând un element care aticipa capitolul care urmează: primul capitol intaurează
dorința de răzbunare a lui Lăpușneanul față de boierii trădători, cel de al II-lea capitol
domnitorul îi promite un leac de frică soției lui, iar în al III-lea capitol Spancioc îl amenință
pe domnitor că se vor mai revedea înaite de moartea unuia dintre ei. Astfel, deși prezintă o
anumită autonomie, cele patru capitole se integrează perfect în ansamblu, fiecare capitol
aflându-se în legătură cu următorul, fapt specific operelor clasice.

„Alexandru Lăpușneanul” este prima nuvelă de factură istorică din literatura română,
nefiind încă egalată. Nuvela lui Negruzzi are are ca temă istoria neamului român, temă de
inspirație romantică, aceasta fiind inspirată din „Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore
Ureche. Astfel, este surprinsă cea de a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul, timpul și
spațiul fiind bine definite, între 1564 și 1569 pe teritoriul Moldovei. Vorbele domnitorului
care sunt luate și ca motto-uri în primul și ultimul capitol sunt aceleași ca și în creația
cronicarului. Cu toate acestea, specific operelor cu caracter romantic, Negruzzi își ia multe
libertăți își ia multe libertăți, schimbând cursul evenimentelor istorice și adăugând anumite
scene. Astfel, în cronică, Moțoc, Veveriță, Spancioc și Stroci fug în Poloia, unde sunt uciși
din Porunca lui Lăpușneanul, iar în nuvelă, Negruzzi îi păstrează pentru a crea antiteza.
Dialogul dintre Ruxandra și Lăpușneanul este, de asemenea, o ficțiune cu scopul de a realiza
o antiteză între cruzimea domnitorului și blândețea soției sale. Uciderea lui Moțoc prin
aruncarea lui mulțimii revoltate are ca sursă de inspirație un episod din cronica lui Miron
Costin, și adică cel al ucederii boierului Batiste Veveli. În cronică, Ureche oferă două
variante pentru moartea lui Lăpușneanul, iar în nuvelă Negruzzi îl preferă pe cel mai
spectaculos, otrăvirea domnitorului. Astfel, Negruzzi creează o operă originală având ca
inspirație istoria neamului românesc, mai exact „Letopisețul Țării Moldovei”, acesta
alternând realitatea cu ficțiunea.

Negruzzi, ca în orice opere romantice, crează un personaj extraordinar în împrejurări

excepționale, în nuvela sa acest tip de personaj fiind însuși Alexandru Lăpușneanul.
Lăpușneanul este personajul principal al nuvelei cu același nume, fapt ce îl face un personaj
eponim, cu o atestare istorică și este participant principal la conflictele operei. Astfel, acesta
este tipul domnitorului medieval tiran, crud și cu spirit vindicativ, având ca și trăsătură
principală cruzimea. Trăsătura sa dominată este accentuată și de dorința de răzbunare, precum
și de sadismul său, fapt ilustrat în momentul uciderii celor 47 de boieri. Setea de răzbunare a
domnitorului este dusă la extrem, acesta plănuind o sângeroasă pedeapsă pentru boierii
trădători fără nicio ezitare „Și cu adevărat era groază a privi această scenă sângeroasă”.
Sadismul de care dă dovadă Lăpușneanu, ilustrează de asemenea cruzimea pe care o are,
acesta, în timpul uciderii celor 47 de boieri, râzând „Cât pentru Lăpușneanul...se trase lângă
o fereastră deschisă, de unde privea mcelăria ce începuse. El râdea”. Cruzimea este
sugerată de asemenea și în momentul în care domnitorul îi arată leacul de frică soției sale,
piramida de capete „ea slobozi un țipet strașnic și leșină. –Femeia tot femeie...în loc să se
bucure ea sesparie”. Cu toate acestea Alexandru Lăpușneanul este un personaj bine
invidualizat și complex, fiind făcut atât din lumini cât și din umbre, printr-o asociere a
trăsăturilor pozitive cu cele negative, Alexandru Lăpușneanul dă dovadă de o voință
puternică prin replicile sale folosite ca și motto-uri „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”;
„De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...”, de inteligență. Calitățile însă sunt folosite
de către domnitor pentru a se răzbuna, de unde și trăsăturile sale exagerate, se ajunge până la
obsesie și nebunie. Astfel, protagonistul deține arta disimulării, care arată inteligența acestuia,
care în cazul lui este asociată cu manipularea, motiv pentru care devine un defect. Ilustativ
pentru capacitatea sa de a se disimula este discursul domnitorului, unde acesta pentru a căpăta
încrederea celor prezenți folosește chiar și citate biblice „pentru că zice mântuitorul: Bate-voi
păstorul, și se vor împrăștia oile”, când de fapt acesta pregătea cea mai sadică răzbunare
pentru boieri. Nu în ultimul rând, sugestiv pentru caracterul romantic al operei este prezența
antitezei dintre Alexandru Lăpușneanul și Doamna Ruxandra, soția sa. Dacă domnitorul este
dur, crud, titanic, ipocrit, doamna este dimpotrivă o fire angelică, suavă, delicată, sensibilă și
iubitoare, cei doi reprezentând antiteza romantică angelic-demonic. Aceștia formează un
cuplu romantic, având totodată o relaţie convenţională, lipsită de sentimente şi de sinceritate,
fapt sugerat prin dialogul lor unde gesturile, mimica și cuvintele rostite de Lăpușneanul
exidențiază ipocrizia lui în relația soț-soție. Astfel, Alexandru Lăpușneanul este un personaj
romantic, trăsăturile sale dominante fiind exagerate, iar conflitele și antitezele specific
romantice gravitând în jurul său.

Nuvela istorică romantică „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este o operă

de mare valoare care încă nu a reuțit să fie întrecută în literatura română, aceasta îmbinând
armonios elementele clasice din punct de vedere compozițional cu cele romantice, când vine
vorba de subiect.