Alexandru Lapusneanu Costache Negruzzi _Alexandru Lapusneanu apartine scriitorului Costache Negruzii din perioada pasoptista si este considerata

a cea mai valoroasa nuvela instorica din literature romana. A fost publicata in anul 1840 in revita Dacia Literara.Sursa de inspiratie o constituie cronica lui George Ureche Letopisetul Tarii Moldovei din pagini referitoare la cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu. Cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu,domn moldovean din secolul al XVI-lea, precum si lupta acestuia pentru centralizarea puterii domnesti. Ca structura,nuvela este clasica impartita in 4 capitole,fiecare avand un motto:1) Daca voi nu ma vreti,eu va vreu;2)Ai sa dai sama,doamna;3)Capul lui Motoc vrem!;4)De ma voi scula pre multi am sa poposesc si eu. Compozitia nuvelei se dezvolta pe un singur fir narativ.Subiectul este prezentat chronologic. Primul capitol incepe cu intrarea in tara a lui Lapusneanu(care fusese inlaturat din prima domnie de Stefan Tomsa si fugise in Imperiul Otoman),si dupa intrarea in tara acesta face un popas la Tecuci unde intinde corturile ca sa se odihneasca peste noapte.Aici primeste 4 boieri ai lui Tomsa.Boierul Veverita,Spancioc,Stroici,Vornicul Motoc care ii spun sa se intoarca de unde a venit doarece tara nu il vrea si nu-l iubeste.Vazand hotararea lui Lapusneanu de a nu renunta,trei dintre boieri se retrag in timp ce Motoc il tradeaza pe Tomsa si ramane alaturi de Lapusneanu. Capitolul al doilea. Lapusneanu dupa ce isi recapata tronul(Tomsa fuge vazand armatele turcesti cu care venise Lapusneanu,iar poporul il intampina cu bucurie).Lapusneanu incepe o actiune de omorare,de ucidere a boierilor tradatori,taie maine,picioare,punea in par capatanile boierilor periculosi,sucea nasuri. O jupaneasa al carui sot fusese omorat,o amenita pe doamna Ruxanda(sotia lui Lapusneanu,fiica lui Petru Rares si nepoata lui Stefan cel Mare),spunandu-I ca va da sama pentru crimele sotului.Fricoasa,cu teama de Dumnezeu,bland aceasta ii marturiseste sotului ca nu se ai poate odihni noapte de frica,si sa puna capat acestei nenorociri!Lapusneanu ii promite ca in curand ii va da un leac ca sa o vindece de frica. Capitolul al treilea. Intr-o duminica,intr-o zi de sarbatoare,Lapusneanu imbracat in haine domnesti merge la slujba,la biserica,unde se aflam si boierii. Dupa ce se inchina la icoane,cere iertare boierilor pentru crimele facute si spune ca acum a sosit vremea impacarii deoarece tradatorii au fost omorati si tara este linistita.Ii invita pe toti la un mare ospat la palat. Boierii Spancioc si Stroici banunind o cursa se strecdora afara din biserica si mai apoi fug in Polonia,de unde vor urmarii tot ce se intampla in tara.Ceilalti boierii naivi accepta invitatia. Paginile urmatoare sunt adevarate pagini documentare care ne ofera indicatii despre modul in care se desfasoara un ospat domnesc.

Costache Negruzzi ne informeaza ca in secolul al XVI-lea un pranz domnesc cuprinde doar 4 feluri de bucate(un bors polonez,un pilaf turcesc,verdeturi cu unt dupa moda greceasca si fripturi completate cu vin de Odobesti). Dupa ce boierii se ametesc,soldatii la un semn al domnului ii macelaresc. Urmeaza pagini de fractura romantica:imginea salii de ospat plina de baltoace de sange, trupuri presarate pretutindeni fara cap si imaginea piramidei facute din capatanile celor ucisi,pe care Lapusneanu i-a aratat doamnei Ruxanda ca leac de frica. Intre timp,afara in fata palatului se aduna tot mai mult popor curios din cauza strigatelor slugilor boierilor ucisi care nu intelegeau de ce nu mai ies din palat stapanii lor.Deoarece multimea devine furioasa si incep sa loveasca in portile palatului Lapusneanu impreuna cu Motoc ies la o fereastra si ii intreaba pe oameni ce doresc.Acestia zarindu-l pe vornicul care le aduna impozitele,ii cer capul.Lapusneanu da dovada de foarta multa dimplomatie cand il arunca pe Motoc multimii: scapa de un tradator periculos si castiga simpatia poporului care crede ca domnul pentru ei l-a sacrificat pe vornic. Capitolul al III-lea se incheie cu scena romantica prin care multimea deslantuita il face bucatele pe vornic. Capitolul al patrulea motto:De ma voi scula pre multi am sa popsesc si eu De teama celor doi boieri fugiti in Polonoa,Lapusneanu se muta in cetatea Hotinului.Aici se imbolnaveste grav si simtindu-si sfarsitul aproape Lapusneanu cere sa fie calugarit. Mitropolitul Teofan il calugareste dar Lapusneanu isi revine si ii ameninta pe toti inclusive pe doamna si pe fiul lui ca ii va popi de asemenea.In cetate apare Stroici si Spancioc care o conving pe doamna sa-l otraveasca. Cand incep durerile,Lapusneanu cere apa iar cei doi dusmani ai lui intr-o alta scena romantica ii desface dintii cu spada si ii toarna pe gat dorjdia otravii romasa in pahar.

Lapusneanu moare in chinuri groasnice si nuvela se incheie tot in maniera romantica. Finalul nuvelei ilustreaza adevarul istoric,voda Lapusneanu lasand o pata de sange in istoria Moldovei, a fost inmormantat la Manastirea Slatina,unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale,in cronica lui Ureche fiind inclusa informatia ca domnitorul a fost ingropat cu cinste in manastirea sa Slatina,ca este de dansul zidita,ceea ce constituie un argument puternic pentru incadrarea nuvelei in romantism,prin definirea ca nuvela instorica.

Alexandru Lapusneanu-protagonistul nuvelei,erou romantic si eponim(care da numele operei),avand atestare istorica-este alcatuit din puternice trasaturi de character,un personaj exceptional,ce actioneaza in imprejurari deosebite Lapusneanu este tipul domnitorului tiran si crud,cu vointa puternica si spirit vindicativ(razbunator),trasaturi ce reies indirect,din faptele si vorbele personajului:leacul de frica,linistea lui Motoc,amenintarea cu moartea a propriei familiei,schingiuirea si omorarea cu sange rece,ba chiar cu satisfactie a boierilor,etc.Caracterizarea directa facuta de nartor se contureaza prin redarea gesturilor di a mimicii personajului,atat forta de disimulare:in minutul acela el era foarte galben la fata,ca si racla sfantului ar fi tresarit, cat si ura vindicativa care-i determina comportamentul: sangele intr-insul incepu a fierbe. In concluzie, Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi aprtine genului epic si speciei nuvelistice pentru ca are un singur fir narativ,un conflict unci,concetrat,intre domnitor si boierii tradaori.Desi personajele nu sunt numeroase,sunt caracterizate succinct si viguros,in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii.Nuvela reprezinta o intriga riguroas construita,cu fapte verosimile,accentual fiind pus pe definirea protagonistului si mai putin pe actiune,avand o evidenta tendinta spre obiectivare a perspectivei narrative.