Sunteți pe pagina 1din 19

ALEXANDRU LAPUSNEANUL Nuvela este specia genului epic n proz, cu un singur fir narativ, urmrind un conflict unic, concentrat;

personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, n funcie de contribuia lor la desfurarea aciunii. Nuvela prezint fapte ntr-un singur conflict, cu o intrig riguros construit, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului dect pe aciune.Este o naraiune n proz, mai scurt dect un roman i mai lung dect o povestire. Conine de obicei puine personaje care sunt ns construite pe cteva linii principale. Ea are o naratiune ceva mai concentrata, personaje mai putine, drama mai putin complicata dect un roman. Etimologie Termenul de nuvel provine din francez i nseamn noutate.n limba francez a ptruns din limba italian, din novella, care nsemna exact acelai lucru. -Dup criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare: istorice fantastice anecdotice psihologice filozofice -Dup curentele literare n care se nscriu ca formul compoziional: renascentiste realiste romantice naturaliste Nuvela istoric Schema oricarei nuvele clasice, istorice are patru timpi: 1. O prezentare a locului unde se desfaoar aciunea i a personajelor 2. Un eveniment care modific situaia 3. O serie de aciuni puse n pericol de acest eveniment cheie 4. Un dnouement (deznodmnt) care stabilete noua situaie Primele dou etape se pot confunda dar i alte combinaii sunt posibile. Guy de Maupassant, i povestirile din Les contes de la Bcasse, ale lui Honor de Balzac sunt exemple de nuvele istorice. Nuvela Alexandru Lpuneanu e poate cel mai cunoscut exemplu de nuvela istoric din literatura romn. Nuvela psihologic - rolul conflictului interior (plasarea situatiei conflictuale in constiinta personajului) - prezentarea tensiunilor sufletesti - transformarile (sufletesti, morale, comportamentale) suferite de personaje in evolutia conflictului - evolutia raporturilor dintre personaje - mijloacele de investigatie psihologica - aspecte ale stilului Exemple: Moara cu noroc de Ioan Slavici i n vreme de rzboi de I.L.Caragiale Alexandru Lapusneanul 1564 -1569 - Incadrarea in evolutia literaturii romane Publicata in primul numar al Daciei literare, nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi vine perfect in intampinarea programului revistei, cel putin in doua puncte ale acestuia - cel referitor la promovarea unei literaturi originale si cel care recomanda subiecte autohtone de inspiratie.Materialul este preluat din "cronice batrane" (Mihai Eminescu), mai precis din cronica lui Grigore Ureche, si, pentru episodul omorarii lui Motoc, din Miron Costin (de unde prelucreaza scena uciderii lui Batiste Veveli). Aceasta nu inseamna insa copiere servila sau subordonare fata de conceptia autorilor prelucrati. Pentru Negruzzi, literatura nu trebuie sa fie conforma cu realitatea (si aceasta mediata, cum e cazul cronicilor), ci cu propria sa viziune asupra acesteia, care e o viziune romantic a. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric.Cercetarile recente pun in lumina faptul ca Lapusneanu nici nu a fost un domn atat de crud; in realitate nici nu a omorat 47 de boieri si ca mai aspra era sotia sa. Vinovat de aceasta deformare este insa cronicarul Ureche. Important insa este, ca pornind de la sumare date istorice, Negruzzi - prin talentul si imaginatia sa - a reusit sa creeze o fictiune credibila. Avem in Alexandru Lapusneanul prima proza istorica intr-adevar reusita din literatura noastra, si anume una care a stabilit pentru multa vreme standardele genului, o culme neintrecuta pana in prezent. Tema operei Tema nuvelei este istorica - perioada medievala moldoveana (perioada in care luptele pentru domnie duc la saracie), politica de ingradire a marii boierimi de catre domnitor si ilustreaza evocarea unui moment

zbuciumat din istoria Moldovei in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569). Subiectul operei Subiectul urmeaza o desfasurare ascendenta si o clasica evolutie a momentelor. Expozitiunea: Alexandru Lapusneanu revine in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul domnesc, dupa ce, cu eforturi indelungate, izbutise sa-l alunge "pre rapitorul" stefan Tomsa, care-i urmase la domnie. Lapusneanu fusese inlaturat de pe tron din cauza tradarii unor boieri, aceiasi care acum il intampina aproape de granita: vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia vor sa-l convinga sa renunte la tron, deoarece "norodul nu te vrea, nici te iubeste". Intriga: Manios, cu ochii scanteind "ca un fulger", Alexandru Lapusneanu este hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei raspunzand boierilor cu fermitate: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu [...] si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi [...] Sa ma intorc? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt". Desfasurarea actiunii: Speriat de amenintarile lui Lapusneanu, Motoc cade in genunchi si-l roaga sa nu-i pedepseasca dupa faradelegile lor, dar acesta le promite sa-i crute, ba mai mult, ii fagaduieste ca "sabia mea nu se va manji in sangele tau". Dupa fuga lui Tomsa, Lapusneanu se aseaza pe tronul Moldovei si trece la pedepsirea aspra a boierilor, le ia averile, iar "la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere [...], capul vinovatului se spanzura in poarta curtii [...] si nu apuca sa putrezeasca, cand alt cap ii lua locul". Doamna Ruxanda, sotia lui Lapusneanu si fiica "bunului Petru Rares", inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, il roaga sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile, impresionata fiind de cuvintele vaduvei unui boier ucis, care o amenintase "Ai sa dai sama, doamna!". Zambind, Alexandruvoda ii promite "un leac de frica". Punctul culminant: Alexandru Lapusneanu "facuse de stire tuturor boierilor" sa participe impreuna la slujba de la Mitropolie, dupa care erau cu totii invitati "sa pranzeasca la curte", cu scopul de a impaca pe domnitor cu boierii. Ca niciodata, in ziua aceea Lapusneanu vine la biserica imbracat "cu toata pompa domneasca" si, dupa ce a ascultat cu smerenie slujba, "s-a inchinat pe la icoane [...], a sarutat moastele sfantului", rosteste un discurs emotionant in finalul caruia isi cere tuturor iertare pentru ca a varsat "sangele multora". Boierii sosesc la ospat insotiti fiecare de cate doua-trei slugi, "adunandu-se boierii, 47 la numar". Spre sfarsitul ospatului, la semnul domnitorului, "toti slujitorii de pe la spatele boierilor" scot jungherele si-i omoara pe toti boierii. Lapusneanu pune apoi sa se reteze capetele celor ucisi, dupa care le aseza in mijlocul mesei, "puind pe ale celor mai mici boieri dedesupt si pe a celor mai mari deasupra, dupa neam si dupa ranguri, pana ce facu o piramida de patruzeci si sapte capatane, varful careia se incheia prin capul unui logofat mare". Cand termina, o cheama pe domnita Ruxanda sa-i dea leacul de frica, promis, care lesina la vederea acestei grozavii spre dezamagirea domnitorului: "Femeia tot femeie [...], in loc sa se bucure, ea se sperie". in acest timp, putinii slujitori aflati in curte, care scapasera cu viata, "dasa larma pe la casele boierilor", asa ca o multime "de norod, tot orasul" venise la portile curtii domnesti. Lapusneanu, instiintat de venirea norodului, trimise pe armas sa-i intrebe "ce vor si ce cer" si-si exprima fata de Motoc pornirea de "a da cu tunurile in prostimea aceea". Motoc este de acord, deoarece daca au murit atatia boieri, "nu-i vro paguba c-or muri cateva sute de mojici". intrebata ce vrea, "prostimea ramasa cu gura cascata", deoarece ei venisera fara un scop anume, ci se luasera unii dupa altii, ca si acum cand incepura sasi strige nemultumirile: "Sa se micsoreze dajdiile! [...] Sa nu ne mai jafuiasca! [...] Am ramas saraci! N-avem bani! Ne i-au luat toti Motoc!". si brusc, toti ca unul, strigau "Capul lui Motoc vrem!". Profitand de aceasta situatie, Lapusneanu il da pe Motoc multimii, care se repezi asupra lui ca o "idra cu multe capete [...] si intro clipala il facu bucati", pedepsind astfel un boier tradator, fara ca sabia lui sa se fi manjit de sange, asa cum ii promisese. Deznodamantul: Timp de patru ani Lapusneanu isi respecta promisiunea facuta Doamnei Ruxanda si nu mai ucide nici un boier, dar nascoceste tot felul de schingiuiri: "scotea ochi, taia mani, ciuntea si seca pe care avea prepus". Era totusi nelinistit pentru ca nu pedepsise pe Spancioc si Stroici, pe care nu reusise sa-i gaseasca, simtindu-se mereu in pericol de a fi tradat de acestia. Se muta in cetatea Hotinului, unde se imbolnaveste "de lingoare" si, "in delirul frigurilor", il mustra constiinta pentru toate cruzimile infaptuite, il cheama la el pe mitropolitul Teofan, caruia-i cere sa-l calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in rasa de calugar, Lapusneanu se enerveaza foarte rau, isi pierde complet controlul si-i ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si fiul sau: "M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu". ingrozita de amenintarile lui Lapusneanu, Doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava-n bautura. Scena otravirii este cutremuratoare, Negruzzi descriind in detaliu chinurile ingrozitoare ale domnitorului care "se zvarcolea in spasmele agoniei: spume facea la gura, dintii ii scrasneau, si ochii sai sangerati se holbasera", pana cand, in

sfarsit, "isi dete duhul in manile calailor sai". A fost inmormantat la manastirea Slatina, unde "se vede si astazi portretul lui si a familiei sale". Conflictul operei Seria de opozitii ce defineste personajele nuvelei Alexandru Lapusneanul, organizeaza decisiv materialul epic si defineste coerenta viziunii artistice asupra unui subiect istoric. Conflictul nuvelei este imprimat de lumea pe care Negruzzi o cunoaste din cronici sau din viata imediata. Natura conflictului este de esenta psihologica si sociala. Conflictul psihologic vizeaza cele doua aspecte ale personajului: Lapusneanu cel care a fost alungat de la domnie si aspira la ordine si dreptate si Lapusneanu cel care traieste patima razbunarii: "Cu averile voastre" fata de momentul final cand ameninta cu moartea fiului sau: "Iar pe cateaua asta [...] impreuna cu tancul ei". Conflictul social priveste relatia antitetica dintre Lapusneanu si boieri, pe de o parte, pe de alta parte Lapusneanu - Doamna Ruxanda. in cadrul conflictului cu boierii se individualizeaza infruntarile cu: Motoc, apoi grupul Spancioc-Stroici. Conflictele sunt aranjate intr-o succesiune care sugereaza o compozitie muzicala in care alterneaza ritmurile (tempourile). Conflictul Lapusneanu - boieri este foarte alert ca urmare a prezentarii lui cu ajutorul naratiunii si dialogului; conflictul Lapusneanu - Doamna Ruxanda este mai lent, data fiind utilizarea descrierii pentru nuantarea naratiunii. De la un capitol la altul alterneaza conflictele si tempourile ca intr-o compozitie armonizata clasic. Reintors in tara pentru o a doua domnie, Alexandru Lapusneanu isi manifesta, chiar de la bun inceput, vointa de a stapani autoritar, strangand fraiele puterii in propriile maini. Replicile sale fata de "intampinarea" boierilor anunta un prim conflict: intre vointa domnitorului, dorinta sa de a fi un suveran absolut, cu puteri depline asupra celor pe care ii carmuieste si punctul de vedere al boierilor, ce isi doresc un domn pe care ei insisi sa-l ridice pe tron pentru ca apoi sa guverneze sub numele acestuia. Schimburile de replici mai sus mentionate, precum si scurta prezentare "istorica" a vocii sugereaza preexistenta acestui conflict, datand cel putin de la sfarsitul primei domnii a lui Alexandru Lapusneanu. Cel ce fusese candva "stolnicul Petre" avusese manifestari mai putin despotice la suirea pe tron. Atitudinea sa ingaduitoare incuraja o vesnic pusa pe intrigi boierime care, nepedepsita, il alungase de la domnie pe Alexandru Lapusneanu. Vechi juraminte de razbunare par a-l fi legat pe domnitor de vornicul Motoc, boier puternic, influent si ascultat de galcevitoarea boierime de tara. Lapusneanu isi exprima, chiar din prima scena, vointa de a-l pastra in viata pe Motoc atat timp cat ii este "trebuitor" si, mai ales, pentru a-l "usura" pe domn de "blestemurile norodului". Celor ce-i spun ca nu este dorit in tara, Lapusneanu le da replica memorabila: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...", expresie a hotararii de a se impune prin forta acolo unde bunele intentii dadusera gres. La replica lui Lapusneanu, in care isi face cunoscuta dorinta de mantuire a tarii, Motoc anunta inceputul luptei. Negruzzi urmareste si accentueaza manifestarile lui Lapusneanu, ce tradeaza o psihologie aparte, asa cum a dorit si Negruzzi sa se inteleaga. De fapt, el nu are nimic patologic in manifestarile sale. Politica de forta a voievodului se manifesta prin acte abuzive (confiscarea averilor) si prin acte de cruzime, care au darul de a o inspaimanta pe Doamna Ruxanda, urmarita de cuvintele-blestem "O sa dai sama, Doamna!". Cu umorul negru ce-i caracterizeaza interventiile, Alexandru Lapusneanu ii promite Doamnei un "leac de frica". Prefacandu-se a se impaca - crestineste - cu boierii potrivnici, Lapusneanu jura stramb, insala, se preface pentru a-i atrage pe cei ce erau floarea boierimii la un ospat. Acesta se dovedeste a fi o cursa. Veselia ospatului se preschimba in varsare de sange. Jubiland sadic, Lapusneanu ii ofera Doamnei promisul "leac de frica": o piramida de capete asezate dupa rangul, faima, averea celor ucisi. Doar doi tineri boieri scapa de macel - Spancioc si Stroici, care reusesc sa fuga peste apele Nistrului, nu inainte de a lansa o promisiune a razbunarii catre urmaritori: "Spuneti celui ce v-au trimis [...] ca ne vom vedea pan-a nu muri!". Motoc va fi oferit prada furiei multimii, confirmand astfel rolul de "tap ispasitor" pe care i-l nimerise Lapusneanu la intoarcerea in tara. Devorat de suspiciune, slabit de boala, Lapusneanu se retrage la manastire. Delirand, prada febrei, incearca sa-l induca inca o data in eroare pe Dumnezeu (dupa juramantul stramb), prin dorinta - exprimata de a se calugari. Revenindu-si insa in simtiri si trezindu-se in straie de calugar, voievodul redevine acelasi Alexandru Lapusneanu, care ameninta ca "de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu!".

Patima puterii il orbeste in asemenea masura pe Lapusneanu incat este gata sa-si ucida propriul fiu la gandul ca acesta i-ar putea lua scaunul domniei. in fata acestei amenintari, Doamna Ruxanda ii duce voievodului paharul cu otrava pregatit de Spancioc si Stroici. Lapusneanu, consecvent siesi, se stinge fara urma de regret pentru cele savarsite, sub privirile, la fel de necrutatoare, ale celor doi tineri boieri. Conflictul puternic intre Lapusneanu si boieri cunoaste nu numai o rezolvare in deznodamantul capitolului IV, dar si in propriul punct culminant in capitolul III, in momentul uciderii celor 47 de boieri. Totusi, dupa acest moment tensiunea psihica se decompenseaza prin acalmia evenimentului din inceputul capitolului IV si prin utilizarea descrierii. In afara de conflictul central, dintre voievod si boierii intriganti din jurul lui Motoc - conflict aparent "solutionat" prin piramida de capete si linsajul vornicului - exista si alte doua conflicte, la fel de importante in economia nuvelei. Astfel, este conflictul ce-l opune pe Lapusneanu Doamnei Ruxanda. Cele doua personaje, ale caror trasaturi se creioneaza prin antiteza, nu se afla in conflict de la bun inceput. Opozitia de principii se contureaza abia pe parcurs, pentru a duce la finalul tragic. Initial Doamna Ruxanda nu pune la indoiala justetea actelor sotului ei si Domnul Moldovei. Ceea ce o determina sa intervina este mai curand blestemul ce-i pare ca o urmareste, impreuna cu intreaga sa familie. Blanda, induratoare, Doamna pare a fi, in toate, opusul lui Lapusneanu. Sotie si mama devotata, Doamna a tarii (si descendenta din neam de voievozi), Doamna Ruxanda este insa un om cu simtul datoriei. Lesina in fata piramidei de capete, dar nu intervine activ in treburile domniei decat atunci cand cel ce-i este sot pare asi fi pierdut ratiunea devenind o amenintare pentru toti cei din jur si, mai ales, pentru fiul sau si viitorul voievod. Ceea ce o determina pe Doamna sa ucida, in final, dupa o lupta interioara (intre datoria de sotie si aceea de mama si Doamna) este convingerea ca Lapusneanu il poate ucide pe fiul sau si mostenitorul tronului. Conflictul dintre Alexandru Lapusneanu si tinerii boieri Spancioc si Stroici este unul ce opune o vointa despotica, o personalitate autocrata celor ce reprezinta o boierime iubitoare de tara si ordine. Fara a fi corupti si harsiti in intrigi, precum si boierii din jurul lui Motoc, Spancioc si Stroici sunt hotarati sa-i razbune pe cei ucisi avand convingerea ca, o data cu moartea sangerosului tiran, abuzurile vor inceta, iar asupra tarii vor domni pacea, linistea si dreptatea. Structura si compozitia nuvelei. Semnificatia mottourilor Compozitional, nuvela respecta mai mult cerintele genului dramatic decat pe acele ale celui epic. Distingem in tesatura intima a nuvelei doua planuri. Unul anunta actiunile lui Lapusneanu in vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doilea ofera, la scena deschisa, spectatorului desfasurarea faptelor. Credem ca cel de-al doilea plan constituie esenta dramatica a nuvelei. Compozitia este de factura clasicista: sobra, echilibrata, intr-o arhitectonica organizata in patru capitole, fiecare purtand un motto care exprima ideea substantei epice. Cele patru capitole urmeaza un echilibru clasic, caci alterneaza conflictele si procedeele de expunere sugerand echilibrul clasic al unei compozitii muzicale in care alterneaza ritmurile. Nuvela are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce priveste ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului, ceea ce-l determina pe Vasile Alecsandri sa o numeasca un adevarat "cap de opera de stil energetic si de pictura dramatica". Mottourile reproduc, intr-o forma usor modificata, cronica lui Ureche si S. Dacalul, capitolul De la a doua domnie a lui Alexandru-voda Lapusneanu. "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu..." - cuvintele apartin lui Lapusneanu, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei adresat lui de catre boierii veniti sa-l intampine. Se refera la conflictul, anuntat inca din expozitiune, dintre Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui stefan Tomsa. C. Negruzzi se slujeste de textul lui Gr. Ureche: "Daca au mers solii acei de la Tomsa, si au spus lui Alexandru-voda. Atunci sa fi zis Alexandruvoda: <>". Opozitia dintre cele doua pronume "eu" - "voi" anunta conflictul nuvelei. Aceste cuvinte ilustreaza hotararea lui Lapusneanu de a ocupa tronul impotriva vointei marilor boieri, si prin ele se instituie intriga; "Ai sa dai sama, Doamna!..." - este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanu, amenintare adresata Doamnei Ruxanda, sotia domnitorului, pentru crimele infaptuite de el. Reprezinta un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei si inventivitatii scriitorului, creat cu scopul de a patrunde in adancime personajul principal. Afirmatia vaduvei o face si pe Doamna Ruxanda complice la faptele sangeroase ale domnitorului si starneste interventia acesteia in a tempera conflictul generator de ura si razbunare; "Capul lui Motoc vrem..." - sunt cuvintele multimii de tarani nemultumiti, veniti la Curte sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila. Mottoul anunta cea mai

dramatica parte a nuvelei, episodul antologic din punct de vedere al structurii intime, al gradarii si echilibrului situatiilor, precum si al ingeniozitatii artistice cu care Negruzzi a stiut sa aseze fata-n fata domnul, boierii si poporul; "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu..." - sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanu, aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare impotriva celor care-l calugarisera. Amenintarea releva o pornire demonica pe care numai moartea o poate opri. Prin viziunea realista a trecutului istoric, prin relieful uimitor al caracterelor si prin viguroasa sa constructie epico-dramatica, Alexandru Lapusneanul se situeaza printre marile realizari ale literaturii pasoptiste. Alexandru Lapusneanu - caracterizare Imaginea lui Lapusneanu, personaj creat de Negruzzi, nu se poate suprapune datelor oferite de istorie si desigur nici nu se recomanda din punctul de vedere al cerintelor impuse de o opera beletristica. Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat in centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret. Erou romantic, Lapusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite. Autorul isi urmareste personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrarii in tara si pana in clipa mortii. Tot ceea ce se intampla in aceasta nuvela poarta pecetea duritatii lui Lapusneanu. Astfel in capitolul I Lapusneanu este prezentat de catre autor, in detaliul frapant, amanuntit, conducandu-ne astfel in mijlocul starii de spirit a personajului. Negruzzi utilizeaza dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevandu-si propriile sale trasaturi prin intermediul gesturilor, al gandurilor. Se observa ca Lapusneanu vorbeste in pilde, folosindu-se de exclamatii si intrebari retorice, intrand astfel in categoria personajelor romantice. Negruzzi impinge in prim plan faptele sa vorbeasca, printr-o concizie clasica, intr-un dialog viu, de o rara autenticitate. Prin puterea de evocare a dialogului, printr-o fina observatie a gesturilor, a mimicii se dezvaluie toata miscarea psihologica a viitorului tiran. Cand rememoreaza intaia domnie a lui Lapusneanu, autorul foloseste o succesiune de interogatii retorice, redand astfel furia personajului. Boierii ii cer lui Lapusneanu sa paraseasca tara, acesta insa este hotarat sa-si recupereze tronul. Din reactia lui Lapusneanu se contureaza doua amanunte specifice acestui personaj: cinismul si dorinta de razbunare. Replicile exprima atitudini vizibile, starea sufleteasca a eroilor in timpul vorbirii asigurand caracterul scenic. Lapusneanu ii primeste pe cei trei boieri protocolar si rezervat, "silindu-se a zambi" (expresia fetei). Replicile arata siguranta se sine si atitudinea provocatoare a domnului care-i face pe dusmanii sai sa-si dezvaluie ostilitatea si intentiile adevarate: "Am auzit, urma Alexandru, de bantuirile tarii si am venit s-o mantui; stiu ca tara m-asteapta cu bucurie". Ultima parte a replicii este scanteia care declanseaza raspunsul invaluit in viclenie al lui Motoc si raspunsul dur, ferm, autoritar, intr-o izbucnire de furie si ura abia stapanita a Lapusneanului, exprimat in replici scurte, taioase, care pun in lumina impulsivitatea, omul violent, politicianul fara scrupule, neingaduitor in infruntarea cu boierii. Replicile au ramas memorabile, capatand valoare de sentinta. Negruzzi insoteste replicile cu observatii asupra fizionomiei personajului, care reflecta trairile interioare ale eroului: "raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scanteiara ca un fulger". Interogatiile si exclamatiile personajului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida, dintr-o rasuflare, a raspunsurilor Lapusneanului exprima ritmul starii sufletesti a personajului, vorbirea lui devenind dramatica, traita la cote inalte ale simtirii omenesti. Cu o intuitie psihologica remarcabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se dezlantuie intr-o furie si o manie galgaitoare, subliniind paroxismul trairii prin amanunte fizionomice: "Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau". Cand Motoc, plin de umilinta, ii cere lui Lapusneanu sa-l ia de partea sa, Lapusneanu da dovada de inteligenta, capacitate de analiza si patrundere psihologica. Cu ajutorul unui proverb Lapusneanu il caracterizeaza pe Motoc: "lupu paru-si schimba, da naravul ba". Printr-o singura linie, Lapusneanu surprinde liniile caracteristice boierilor: Veverita, dusman vechi, dar cinstit, Spancioc este tanar cu multa dragoste de tara, Stroici e naiv, de aceea nu cunoaste minciunile, iar

Motoc e "invechit in zile rele" si "ciocoi fatarnic". Dorinta de putere n-ar valora nimic daca n-ar fi sustinuta de o serie de alte calitati care sa-i dea posibilitatea de manifestare si dintre acestea, cea mai importanta este abilitatea in ceea ce priveste relatiile umane. Abilitatea de a face promisiuni linistitoare pentru ceilalti si care, personal, nu-l angajeaza cu nimic. Tot de aceasta tine si capacitatea de a-si stapani impulsurile violente, atunci cand are ceva de castigat de pe urma acestui lucru. Este expert in manipulare si declara cu cinism acest lucru atunci cand, la inceput, hotaraste sa-i crute, deocamdata, pe boieri, si pe Motoc in special: "te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului". Lapusneanu a venit in tara cu anumite intentii care sunt pline de patima razbunarii, acest lucru punand in evidenta un personaj diabolic. Lapusneanu se contureaza ca un adevarat personaj tragic. El indeplineste toate caracteristicile personajului tragic din teatrul vechii Grecii. Alexandru Lapusneanu in prima sa domnie, a vrut sa multumeasca tot poporul. Faptul ca acest lucru nu i-a reusit atrage dupa sine vina personajului. Grecii numesc acest moment, moment numit hybris. Prin urmare Lapusneanu a fost alungat de la tron, fapt care a dat nastere poftei de razbunare. Se marcheaza prin acest lucru un alt moment al personajului tragic, moment pe care vechii greci il numesc pathos. Procedeele de caracterizare cu care opereaza autorul in acest prim capitol sunt procedeele de caracterizare directa (prin cuvintele autorului); autorul retine cateva detalii de comportament sau de expresie care au insa o greutate extraordinara in definirea trairilor personajului: "muschii i se suceau intr-un ras nervos. O astfel de tehnica de portretizare este experimentata de realisti in tehnica detaliului semnificativ sau frapant, precum si procedeul de caracterizare indirecta (prin dialog). Dialogul este de esenta dramatica, este lasat sa curga liber, autorul nu intervine nici cu scurte interventii scenice astfel incat capitolul are un aspect dramatic, iar personajul are consistenta tensionata si complexa a unui personaj viu. Lapusneanu este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitie si fermitate in organizarea razbunarii impotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat pentru a doua oara pe tronul Moldovei: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu". Daca in primul capitol portretul lui Lapusneanu este scos in evidenta prin intermediul antitezei dintre boieri si Lapusneanu in al doilea capitol, caracterizarea lui Lapusneanu reiese din antiteza conflictuala dintre domnita Ruxanda si el. domnita Ruxanda e plina de intelepciune, gingasie pe cand Lapusneanu e crud, nemilos si fatarnic. Este de observat in acest capitol momentul in care Lapusneanu infuriat de cerinta domnitei, si anume de a inceta omorurile, pune mana pe jungher. Este o reactie necontrolata a lui, nepotrivita pentru un domnitor. Prin aceasta actiune, Lapusneanu dovedeste a fin un om cu o fire colerica, impulsie, obisnuit sa judece si sa faca dreptate singur, dupa propriile reguli. Auzind cererea domnitei, Lapusneanu o mustra "pentru vorbele nebune", dar promite in final ca va inceta cu omorurile, insa nu inainte de a-i da leac de frica. Lapusneanu in momentul de fata, disimuleaza, dorind sa fie calm si se poarta autoritar fata de sotia sa, dar si cinic pentru ca in sine leacul promis o va ingrozi. Este o reactie de-a dreptul maladiva a personajului dand inca o data dovada de cruzime, spirit diabolic si spirit de razbunare. Lapusneanu ajunge acum sa indeplineasca cu adevarat rolul de personaj exceptional in situatii exceptionale, specific personajelor romantice. Procedeele pe care autorul le foloseste in capitolul doi sunt: caracterizare directa si caracterizare indirecta. In capitolul trei il surprinde pe Lapusneanu intrand in biserica prilej pentru autor sa realizeze descrierea costumului eroului. Autorul reuseste totodata sa creeze si atmosfera de epoca (moment in care de altfel se dovedeste ca Negruzzi este si un adevarat creator al realismului). Eseu: Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi Nuvela istoric Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi. STRUCTURA I CONINUTUL ESEULUI Nuvela Alexandru Lpuneanul de C. Negruzzi este prima nuvel istoric din literatura romn, o capodoper a speciei i un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicat n perioada paoptist, n primul numr al Daciei literare (1840), nuvela ilustreaz dou dintre cele patru idei formulate de Mihail Koglniceanu, conductorul revistei, n articolul-program ntitulat Introducie, care constituie i manifestul literar al romantismului romnesc: - promovarea unei literaturi originale;

- inspiraia din istoria naional: Istoria noastr are destule fapte eroice, frumoasele noastre ri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreti i poetice, pentru ca s putem gsi i la noi sujeturi de scris, fr s avem pentru aceasta trebuin s ne mprumutm de la alte nai". Ulterior, nuvela Alexandru Lpuneanul a fost inclus n ciclul Fragmente istorice, din volumul alctuit chiar de autor n 1857, Pcatele tinereilor, alturi de alte texte narative de inspiraie istoric: Aprodul Purice, Sobieski i romanii, Regele Poloniei i domnul Moldovei. IPOTEZ: Opera literar Alexandru Lpuneanul este o nuvel istoric de factur romantic. ENUNAREA ARGUMENTELOR: Este o nuvel deoarece este o specie epic n proz, cu o construcie riguroas, avnd un fir narativ central. Se observ concizia intrigii, tendina de obiectivare a perspectivei narative i aparena verosimilitii faptelor prezentate. Personajele sunt relativ puine, caracterizate succint i graviteaz n jurul personajului principal. Este o nuvel istoric pentru c este inspirat din trecutul istoric: tema, subiectul, personajele i culoarea epocii (mentaliti, comportamente, relaii sociale, obiceiuri, vestimentaie, limbaj). DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare) Scriitorii paoptiti se inspir din cronici i din folclor, conform esteticii romantice i recomandrilor din Introducie. Costache Negruzzi este ntemeietorul nuvelei istorice romneti i primul scriitor care valorific ntr-o creaie literar cronicile moldoveneti. SURSE DE INSPIRAIE n mod surprinztor, scriitorul declar ca izvor al nuvelei Letopiseul rii Moldovei de Miron Costin, de unde ntr-adevr prelucreaz, pentru episodul omorrii lui Motoc din nuvel, scena uciderii lui Batiste Veveli n timpul domniei lui Alexandru Ilia. n schimb, imaginea personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat n Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche, Negruzzi preia scene, fapte i replici (de exemplu: motoul capitolului I i al IV-lea), dar se distaneaz de realitatea istoric prin apelul la ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia paoptist. Concepia autorului nu este subordonat concepiei cronicarilor asupra istoriei. Dintre principalele evenimente consemnate de cronicar, autorul preia urmtoarele: mprejurrile venirii lui Lpuneanul la a doua domnie, solia boierilor trimis de Toma pentru a-i mpiedica ntoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetilor Moldovei, boala, clugrirea i moartea prin otrvire a domnitorului. Negruzzi comprim, omite sau modific unele fapte istorice (de exemplu: decapitarea lui Motoc la Liov). Scriitorul transform evenimentele menionate de cronicar n scene ample/ episoade (de exemplu: uciderea boierilor), crora le confer o desfurare narativ impus de evoluia conflictului. Transfigurarea artistic a faptelor istorice este motivat estetic: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor n relaie cu spectaculosul aciunii, mesajul textului narativ. Negruzzi a neles spiritul cronicii romne i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealiti"(George Clinescu, Istoria literaturii romane de la origini pn n prezent) INSTANELE COMUNICRII NARATIVE Autorul modific realitatea istoric, dar aciunea nuvelei se pstreaz n limitele verosimilului. n mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda persoana/ personalitatea istoric i personajul literar. Personajul ilustreaz un tip uman, iar existena sa se datoreaz unei elaborri n conformitate cu viziunea autorului i cu ideologia paoptist, spre deosebire de persoana/ personalitatea istoric a crei existen este consemnat n cronici sau n lucrri tiinifice. De pild, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veveri i sptarul Spancioc fugiser la Liov, n Polonia, i nu mai triau n a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul trdtor i linguitor, boierii cu iubire de moie"), iar autorul le atribuie alte destine i profiluri psihologice. TEMA NUVELEI Nuvela are ca tem evocarea artistic a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritii domneti i consecinele deinerii puterii de un domnitor crud, tiran. PERSPECTIVA NARATIV Naratorul este omniscient, sobru, detaat, predominant obiectiv, dar subiectiveaz uor naraiunea prin epitetele de caracterizare (de exemplu: tiran", curtezan", mielul boier", denat cuvntare"). Naraiunea (la persoana a IlI-a) este cu focalizare zero, viziunea dindrt".

CONSTRUCIA DISCURSULUI NARATIV Naraiunea se desfoar linear, cronologic, prin nlnuirea secvenelor narative i a episoadelor. Respectnd criteriul succesiunii temporale, procedeul face ca ritmul naraiunii s devin alert. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor n ansamblul textului (asemenea actelor dintr-o piesa de teatru), de realizarea scenic a secvenelor narative, de utilizarea predominant a dialogului i de minima intervenie a naratorului prin consideraii personale. MODURI DE EXPUNERE Naraiunea i descrierea sunt reduse. Pauza descriptiv este o descriere static inclus n naraiune, avnd ca efect crearea suspansului printr-un moment de ateptare. Este cazul portretului fizic al doamnei Ruxanda, realizat naintea discuiei cu domnitorul (n capitolul al II-lea). Alte funcii ale descrierii sunt: funcia anticipativ a descrierii vestimentaiei domnitorului i funcia simbolic, realizat prin descrierea romantic a cetii Hotinului: Cetatea era mut i pustie ca un mormnt de urie. Nu se auzea dect murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stncoasele ei coaste, sure i goale, i strigtul monoton a ostailor de straj, carii ntru lumina crepusculului se zreau rzmai pe lungile lor lance." INCIPIT-FINAL Incipitul i finalul se remarc prin sobrietate iar stilul lapidar se aseamn cu cel cronicresc. Paragraful iniial rezum evenimentele care motiveaz revenirea la tron a lui Lpuneanul i atitudinea lui vindicativ. Sunt frecvent utilizate substantivele proprii, nume de domnitori, orae, ri, prin care este evocat contextul istoric i politic: se nturna acum s izgoneasc pre rpitorul Toma i s-i ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vndut de boieri". Frazele finale consemneaz sfritul tiranului n mod concis, lapidar i obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar menionarea portretului votiv susine verosimilitatea: Acest fel fu sfritul lui Alexandru Lpuneanul, care ls o pat de snge n istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidit de el, unde e ngropat, se vede i astzi portretul lui i al Familiei sale". CONSTRUCIA SUBIECTULUI - MOMENTELE SUBIECTULUI Echilibrul compoziional este realizat prin segmentarea textului narativ n cele patru capitole, care fixeaz momentele subiectului. Capitolele poart cte un moto semnificativ, care le rezum i care constituie replici rostite de anumite personaje: MOTOURILE - capitolul I - Dac voi nu m vrei, eu v vreu..." (rspunsul dat de Lpuneanul soliei de boieri care i ceruse s se ntoarc de unde a venit pentru c norodul" nu l vrea); - capitolul al II-lea - Ai s dai sam, Doamn.!" (avertismentul pe care vduva unui boier decapitat l adreseaz doamnei Ruxanda, pentru c nu ia atitudine fa de crimele soului su); - capitolul al III-lea - Capul lui Motoc vrem..." (cererea vindicativ a norodului care gsete n Motoc un vinovat pentru toate nemulumirile); - capitolul al IV-lea - De m voi scula, pre muli am s popesc i eu..." (ameninarea rostit de Lpuneanul care, bolnav, fusese clugrit potrivit obiceiului, dar pierduse astfel puterea domneasc). Capitolul I cuprinde expoziiunea (ntoarcerea lui Alexandru Lpuneanul la tronul Moldovei, n 1564, n fruntea unei armate turceti i ntlnirea cu solia format din cei patru boieri trimii de Toma: Veveri, Motoc, Spancioc, Stroici) i intriga (hotrrea domnitorului de a-i relua tronul i dorina sa de rzbunare fa de boierii trdtori). Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfurrii aciunii i cuprinde o serie de evenimente declanate la reluarea tronului de ctre Alexandru Lpuneanul: fuga lui Toma n Muntenia, incendierea cetilor, desfiinarea armatei pmntene, confiscarea averilor boiereti, uciderea unor boieri, intervenia doamnei Ruxanda pe lng domnitor pentru a nceta cu omorurile i promisiunea pe care acesta io face. Capitolul al III-lea conine mai multe scene: participarea i discursul domitorului la slujba duminical de la mitropolie, ospul de la palat i uciderea celor 47 de boieri, omorrea lui Motoc de mulimea revoltat i leacul de fric" pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant. n capitolul al IV-lea, este nfiat deznodmntul, moartea tiranului prin otrvire. Dup patru ani de la cumplitele evenimente, Lpuneanul se retrage n cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este clugrit, dup obiceiul vremii. Deoarece cnd i revine amenin s-i ucid pe toi (inclusiv pe propriul fiu, urmaul la tron), doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de a-1 otrvi. Cruzimea actelor sale este motivat psihologic prin dorina de rzbunare pentru trdarea boierilor n prima domnie. CONFLICTUL

Conflictul nuvelei este complex i pune n lumin personalitatea puternic a personajului principal. Conflictul exterior este de ordin social: lupta pentru putere ntre domnitor i boieri. Impunerea autoritii centrale/ domneti n faa oligarhiei boiereti a constituit n secolul al XVI-lea o necesitate. Dar intenia, bun n aparen, este dublat de setea de rzbunare a domnitorului care i schimb comportamentul n a doua domnie i devine un tiran. Conflictul secundar, ntre domnitor i Motoc (boierul care l trdase), este anunat n primul capitol i ncheiat n capitolul al III-lea. RELAII TEMPORALE I SPAIALE Timpul i spaiul aciunii sunt precizate i confer verosimilitate naraiunii: ntoarcerea lui Lpuneanul, la a doua sa domnie. n primele trei capitole, evenimentele se desfoar ndat dup revenirea la tron, iar n ultimul capitol se trece, prin rezumare, patru ani mai trziu, la secvena morii domnitorului. PERSONAJELE TIPURI DE PERSONAJE / PERSONAJUL PRINCIPAL n desfurarea narativ, Alexandru Lpuneanul este principalul element constitutiv, celelalte personaje gravitnd n jurul personalitii sale. Alexandru Lpuneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepional, care acioneaz n situaii excepionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena morii domnitorului otrvit). ntruchipeaz tipul domnitorului tiran i crud. El este construit din contraste i are o psihologie complex, caliti i defecte puternice, un damnat" romantic (G. Clinescu). Echilibrul dintre convenia romantic i realitatea individului se realizeaz prin modul de construire a personajului: subordonarea celorlalte nsuiri unei trsturi principale, voina de putere, care i cluzete aciunile. Crud, hotrt, viclean, disimulat, inteligent, bun cunosctor al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat i memorabil. Este caracterizat direct (de ctre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) i indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relaii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaie). Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte personaje, care, n general, sunt manipulate de domnitor. Avnd capacitatea de a ne surprinde, ntr-un mod convingtor", Lpuneanul este un personaj rotund", spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvel, personaje plate", construite n jurul unei singure idei sau caliti" (E.M. Forster). PERSONAJE SECUNDARE Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit n antitez cu Lpuneanul: blndee - cruzime, caracter slab -caracter tare. Ea nu acioneaz din voin proprie nici cnd i cere soului su s nceteze cu omorurile, nici cnd l otrvete. Dei n evul mediu femeia -chiar soie de domn - nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda nfieaz n nuvel un caracter slab, care pune n lumin, prin contrast, voina personajului principal. Boierul Motoc reprezint tipul boierului trdtor, viclean, la, intrigant. Nu urmrete dect propriile interese. De aceea l trdase pe Lpuneanul n prima domnie, iar la ntoarcerea acestuia, dup refuzul de a renuna la tron, l linguete asemenea cinelui care n loc s muce, linge mna care-l bate". Este la n faa primejdiei, comportndu-se grotesc n timp ce ncearc s-1 determine pe domn s nu-1 dea mulimii. PERSONAJE EPISODICE Personajele episodice Spancioc i Stroici reprezint boierimea tnr, pre buni patrioi", cu spiritul mai treaz dect al marilor boieri, prevztori, capabili s anticipeze micrile adversarului. Ei rostesc replica premonitorie: Spunei celui ce v-au trimis, strig ctre ei Spancioc, c ne vom vedea pn-a nu muri!". Sunt personaje cu rol justiiar. O sftuiesc pe doamna Ruxanda s-1 otrveasc pe tiran i asist cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, adresndu-i o alt replic sugestiv: nva a muri, tu care tiai numai a omor." PERSONAJUL COLECTIV Personajul colectiv, mulimea revoltat de trgovei, apare pentru prima dat n literatura noastr. Psihologia mulimii este surprins cu finee, n mod realist: strngerea norodului la porile curii domneti din cauza unor veti nelmurite, descumpnirea gloatei care venise fr s tie pentru ce au venit i ce vrea" n faa ntrebrii armaului, glasurile izolate care exprim nemulumirile, n sfrit, rostirea numelui Motoc, n care toi vd un vinovat pentru toate suferinele: - Motoc s moar! ~ Capul lui Motoc vrem!". Se observ capacitatea lui Lpuneanul de manipulare i de dominare a gloatei. El orienteaz micarea haotic a mulimii spre exprimarea unei singure dorine, n acelai timp rzbunndu-se pentru trdarea de odinioar a vornicului Motoc i mplinindu-i promisiunea. Odat cererea satisfcut, mulimea mulmindu-se de ast jertf, se mprtii", ca i cnd ar fi venit anume pentru acest lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat strile psihologice ale mulimii prin notaii scurte, care separ replicile personajelor asemenea indicaiilor scenice dintr-o dram:

Prostimea rmas cu gura cscat." Acest din urm cuvnt gsnd un eho n toate inimile, fii ca o schinteie electric. Toate glasurile se fcur un glas, i acest glas striga: Capul lui Motoc vremh" Ticlosul boier czu n braele idrei acestei cu multe capete, care ntr-o clipal l fcu buci". LIMBAJUL PROZEI NARATIVE Limbajul conine expresii populare (rmas cu gura cscat"), regionalisme fonetice (clipal", gsnd"), dar for de sugestie au neologismele care conserv forma de secol XIX, unele fiind integrate n figuri de stil: eho", comparaia Acest din urm cuvnt [...] fu ca o schinteie electric", metafora n braele idrei acestei cu multe capete". MODALITI ALE NARRII Modalitile narrii realizate n nuvel sunt: relatarea (modalitate de a nfia evenimentele rezumativ sau panoramic; de exemplu, biografia doamnei Ruxanda sau aciunile domnitorului la reluarea tronului) i prezentarea (asemntoare unei reprezentri scenice; de exemplu, scena uciderii celor 47 de boieri). MRCI ALE PREZENEI NARATORULUI Mrcile prezenei naratorului sunt: topica afectiv (antepunerea adjectivelor, de exemplu: aceast denat cuvntare", ticlosul boier", nenorocitul domn") utilizat n caracterizarea directa sau pentru notarea gesturilor/ a detaliilor semnificative, lexicul combinat (arhaisme i regionalisme pentru a conferi culoarea local; neologisme cu forme de secol XIX). Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare i concentreaz atitudini, red trsturi n mod indirect, prin replicile memorabile (de exemplu: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a crui ochi scntier ca un fulger, i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpt"). STIL Stilul narativ se remarc prin concizie, sobrietate, claritate, echilibru ntre termenii arhaici i neologici, frecvena gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaz cu stilul direct, realizat prin dialog i intervenie izolat. REGISTRE STILISTICE Valori stilistice generate de folosirea registrelor limbii: Regionalismele (de exemplu: pan", epte") i arhaismele sunt utilizate pentru culoarea local (arhaisme lexicale: spahii", hanul tatarilor, vomicul", sptarul'; arhaisme semantice: proti" cu sensul oameni simpli, a mplini" cu sensul a obliga la plata drilor, arhaisme fonetice: mprotivire", pre", junghi"; arhaisme gramaticale - folosirea formelor de plural cu sens de singular: Venise fr s tie pentru ce au venit"). Puinele neologisme nu influeneaz claritatea stilului, ci exprim concis ideea: curtezan", regent", schinteie electric", eho". CONCLUZIA Prima nuvel istoric din literatura romn nu aduce n faa contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conductor (ca un avertisment adresat contemporanilor ntr-o perioad de efervescen revoluionar) i reconstituie culoarea de epoc, n aspectul ei documentar. Coexistena elementelor romantice cu elemente clasice ntr-o oper literar este o trstur a literaturii paoptiste. Fiind o nuvel istoric n contextul literaturii paoptiste, Alexandru Lpuneanul este i o nuvel de factur romantic, prin respectarea principiului romantic enunat n Introducie la Dacia literar inspiraia din istoria naional, prin specie, tem, personaje excepionale n situaii excepionale, personajul principal alctuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor i al scenelor. Elementele romantice se mpletesc cu elemente clasice: echilibrul compoziiei, construcia simetric, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naraiunii. Interesul romantic pentru specific i culoare local deschide drumul observaiei realiste a cadrului prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulimii. Valoarea nuvelei este exprimat prin afirmaia criticului G. Clinescu: nuvela istoric Alexandru Lpuneanul ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac ar fi avut n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate nchipui o mai perfect sintez de gesturi patetice adnci, de cuvinte memorabile, de observaie psihologic i sociologic acut, de atitudini romantice i intuiie realist"(G.Clinescu).

Personajele dintr-o nuvel istoric. PERSONAJUL PRINCIPAL: Alexandru Lapusneanul Nuvela istoric Alexandru Lpuneanul de C. Negruzzi. Nuvela Alexandru Lpuneanul, de Costache Negruzzi, este prima nuvel istoric din literatura romn, o capodoper a speciei i un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Nuvela reconstituie artistic cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritii domneti i consecinele deinerii puterii de un domnitor crud, pe fundalul realitilor social-politice ale secolului al XVI-lea, n Moldova. Imaginea personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat n Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche, cronic din care Negruzzi preia scene, fapte i replici (de exemplu: motoul capitolului I i al PV-lea), dar se distaneaz de realitatea istoric prin apelul la ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia paoptist. Personajul ilustreaz un tip uman, avnd un destin i un profil psihologic elaborate n conformitate cu viziunea autorului i cu ideologia paoptist, spre deosebire de persoana/ personalitatea istoric a crei existena este consemnat n cronici, fr o cunoatere detaliat a structurii sale psihologice. Aciunea nuvelei este pus pe seama unor personaje ale cror caractere se desprind dintr-un puternic conflict. Personajele sunt caractere formate i se dezvluie n evoluia gradat a conflictului. n funcie de rolul lor n aciune, ele sunt puternic individualizate, construite cu minuiozitate (biografia, mediul, relaiile motivate psihologic) sau portretizate succint. n desfurarea narativ, Alexandru Lpuneanul este principalul element constitutiv, celelalte personaje gravitnd n jurul personalitii sale. Alexandru Lpuneanul este personajul principal din nuvel, personaj romantic, excepional, care acioneaz n situaii excepionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, a morii domnitorului otrvit). ntruchipeaz tipul domnitorului tiran i crud, perfect integrat n mentalitatea epocii, care guverneaz absolutist ntr-o societate dominat de anarhie feudal. El este construit din contraste i are o psihologie complex, caliti i defecte puternice, fiind un damnat" romantic. Autorul i marcheaz destinul prin cele patru replici memorabile, plasate n fruntea capitolelor i I avnd rol de moto. Destinul su este acela de al impune autoritatea domneasc prin orice mijloace. Afirmaia Eu nu sunt clugr, sunt domn? reflect faptul c nu abdic de la propriul destin nici n faa limitelor omeneti (boala, moartea), schimbarea condiiei sociale impunnd anularea sa fizic. Crud, hotrt, viclean, disimulat, inteligent,bun cunosctor al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat i memorabil. Echilibrul ntre convenia romantic i realitatea individului, aceasta e minunea creaiei lui Negruzzi". (G. Clinescu) Hotrrea de a avea puterea domneasc este implacabil i formulat de la nceputul nuvelei, n rspunsul dat soliei boierilor: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a crui ochi scntior ca un fulger, i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpf. Hotrrea este pus n practic prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opoziii, culminnd cu ucfderea celor 47 de boieri la osp i ncheindu-se prin revenirea asupra hotrrii de a se clugri. Voinei neabtute i se asociaz alte trsturi. Abilitatea n ceea ce privete relaiile umane, diplomaia, cunoaterea psihologiei umane sunt caliti ale conductorului, dar folosite pentru consolidarea puterii absolute devin mijloace perfide. Face promisiuni linititoare pentru ceilali, dar care ascund un plan de rzbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Motoc: i fgduiesc c sabia mea nu se va mnji n sngele tu; te voi crua, cci mi eti trebuitor, ca s m mai uurezi de blstemurile norodului' l linitete pe boierul intrigant, care se crede util domnitorului, intrndu-i din nou n favor". Planul de rzbunare al lui Lpuneanul este ns crud. Motoc sfrete sfiat de mulime: Du-te de mori pentru binele moiei dumitale, cum ziceai nsui cnd mi spuneai c nu m vrea, nici m iubete ara. Sunt bucuros c-i rspltete ara pentru slujba ce mi-ai fcut, vnzndu-mi oastea lui Anton Sechele, i mai pe urm lsndu-m i trecnd n partea Tomif. Sacrificndu-1 pe boier, se rzbun pentru trdarea acestuia n prima domnie i linitete (manipuleaz) mulimea revoltat, de a crei putere este contient: - Proti, dar muli". Stpnirea de sine, sngele rece sunt dovedite n momentul pedepsirii lui Motoc, pe care l ofer gloatei ca ap ispitor. Leacul de fric" promis cu umor negru doamnei Ruxanda, piramida din capetele boierilor, reflect

sadismul celui care tiuse s-i stpneasc impulsul violent n momentul cnd prin cererea ei, are impresia c doamna vrea s se amestece n conducerea rii: - Muiere nesocotit! strig Lpuneanul srind drept n picioare, i mana lui, prin deprindere, se rzm pe junghiul din cingtoarea sa; dar ndat stpninduse se plec, i rdicnd pe Ruxanda de jos [...]". Disimulat, regizeaz invitaia la ospul de mpcare, de fapt o curs, de la alegerea locului i a momentului (liturghia de la mitropolie), la integrarea frazelor biblice n discurs (Bate-voi pstorul, i se vor mprtia oile") i pn la detaliile propriei vestimentaii (n ziua aceea, era mbrcat cu toat pompa domneasc"). Are o inteligen diabolic, reuind s manipuleze masele sau persoanele (boierii), s-i pun n aplicaie planurile. Cruzimea este o nsuire obinuit n evul mediu, dominat de luptele pentru putere (ca i cruzimea lui Spancioc i Stroici care asist la moartea domnitorului), dar n cazul lui Lpuneanul are manifestri care aparin excepionalului: asist rznd la mcelul boierilor, nscocete schingiuiri ca s nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneti", amenin chiar s-i ucid propriul fiu, n care vede un uzurpator al puterii. Uciderea lui (cumplit, prin otrvire) este singura cale de a-1 opri i o plat pentru cruzimea sa. Este caracterizat direct (de ctre narator, de alte procedee, de personaje, autocaracterizarea) i indirect (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relaii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaie). Naratorul realizeaz, n mod direct, portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentaiei specifice epocii: Purta coroana Paleologilor, i peste dulama polonez de catifea stacoie, avea cabania turceasc". De asemenea nregistreaz gesturile i mimica personajului prin notaii scurte asemenea indicaiilor scenice i avnd pretenia obiectivittii: Spun c n minutul acela el era foarte galben la fa i c racla sfntului ar fi tresrit"; rspunse Lpuneanul cu snge rece". Prin utilizarea substantivelor, se precizeaz ipostazele personajului rotund": vod", domnul, tiranul", bolnavul", dar epitetele de caracterizare, n inversiune, sunt mrci ale subiectivitii: nenorocitul domn", aceast denat cuvntare". Caracterizarea realizat de alte personaje este succint: Crud i cumplit este omul acesta" (mitropolitul Teofan), sngele cel pngrit al unui tiran ca tine" (Spancioc). Autocaracterizarea evideniaz trsturi morale: n-a fi un ntru de frunte, cnd m-a ncrede n tine?". Caracterizarea indirect se realizeaz prin faptele care evideniaz n manier romantic cruzimea personajului i dorina lui de a distruge influena boierilor: uciderea i schingiuirea lor, arderea cetilor i reducerea numrului otilor moldovene. Prin nlnuirea gradat a scenelor din capitolul al treilea, se dezvluie magistral portretul tiranului care pune n aplicaie un plan diabolic. Inteligent, i atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil, disimulat, se folosete de momentul slujbei religioase, de vestimentaia i de coroana domneasc, de citate biblice presrate ntr-un discurs mincinos, dar persuasiv. Crud, ordon soldailor uciderea boierilor, apoi alctuiete chiar el piramida din capete, pe care o arat cu satisfacie doamnei. Rde n timpul masacrului. Cu snge rece l d pe Motoc mulimii revoltate, spunnd c face un act de dreptate. Replicile personajului sunt memorabile, dou dintre ele figurnd ca moto al capitolelor I i al IV-lea. Rspunsul dat boierilor, Dac voi nu m vrei, eu v vreau [...] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr", a devenit o emblem a pesonajului care se autodefinete prin voina de nenfrnt. Ameninarea De m voi scula, pre muli am s popesc i eu..." red aluziv dorina de rzbunare a celui czut. Orgoliul este exprimat n prima replic rostit: Am auzit de bntuirile rii i am venit s-o mntui'. Inteligena/ abilitatea politic a personajului este concentrat n celebrul rspuns - Proti, dar muli?", care a trecut n limbajul comun, unde funcioneaz ca un proverb (pentru c exprim un adevr universal). Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte personaje. Pentru a se rzbuna, pune n aplicaie cte un plan. Cruzimea sfritului ales pentru fiecare personaj depinde de gravitatea" vinii: pe boieri i mcelrete, pe Motoc l d mulimii, doamnei i d un leac de fric". Propriul sfrit va sta sub semnul cruzimii i al rzbunrii celorlali: nva a muri, tu care tiai numai a omor'. Relaia cu doamna Ruxanda este construit pe antiteza romantic angelic - demonic. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lpuneanul fa de doamna Ruxanda reflect falsitatea, disimularea lui. Se cstorise cu ea ca s atrag inimile norodului n care via nc pomenirea lui Rare". Nu o respect nici

pentru originea ei nobil (descendent a lui tefan cel Mare), nici pentru c i este soie sau mam a copiilor si. Iar doamna ar fi voit s-l iubeasc, dac ar fi aflat n el cat de puin simire omeneasc". Gesturile, mimica i cuvintele rostite de Lpuneanul n capitolul al II-lea, n scena discuiei cu domna Ruxanda, evideniaz ipocrizia lui n relaia so-soie. Mai nti i srut mna, apoi se posomorte, reacioneaz impulsiv la rugmintea ei, ducndu-i mna la jungher, dar se stpnete i i promite un leac de fric". n capitolul urmtor, se rzbun pe boieri, pe Motoc i nu o iart nici pe doamna pentru ndrzneala de a-i fi cerut s nceteze cu omorul. Se bucur cu cruzime de spaima doamnei care leinase la vederea piramidei de capete: - Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se spatie". n ultimul capitol insistenele boierilor i ameninarea din final c i va ucide fiul o determin pe doamna Ruxanda s i dea otrava. Monumentalitatea personajului, titanismul, excepionalitatea romantic, fora sa de a-i duce planurile la bun sfrit, machiavelic, indiferent de mijloace, spectaculosul aciunilor, concizia replicilor fac din personajul principal al nuvelei n al crei titlu figureaz numele su, Alexandru Lpuneanul, un personaj memorabil. Desenul uimitor1' al personajului, puternica sa individualitate ndreptesc afirmaia criticului G. Clinescu: Lpuneanul apare omenesc ca orice om viu i ntreg i impresia ultim a cititorului e mai puin a unui portret romantic ct a unei puternice creaii pe deasupra oricrui stil de coal". Costache Negruzzi s-a nscut n anul 1808 la Trifetii Vechi (astzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lng Iai, fiind fiul lui Dinu Negruzzi[necesit citare], de origine rzeasc, ajuns boierna n rang de paharnic, i al Sofiei Hermeziu. n 1809, mama sa s-a stins din via. Costache Negruzzi i-a nceput nvtura n greac cu unul din dasclii greci mai cu renume pe atunci n Iai, iar romnete a nvat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum nsui mrturisete ntr-un articol intitulat Cum am nvat romnete, foarte interesant pentru detaliile pe care le d asupra metodelor ntrebuinate de profesorii din acea vreme. Izbucnind revoluia din 1821, a fugit n Basarabia cu tatl su. La Chiinu face cunotin cu poetul rus Pukin, care-i deteapt gustul pentru literatur i cu un emigrant francez de la care ia lecii de limba i literatura francez. Din aceast perioad dateaz primele sale ncercri literare: Zbavele mele din Basarabia n anii 1821, 1822. Dupa moartea tatlui su, intr copist la visterie, ncepnd astfel viaa politic, cum fceau toi fiii de boieri pe atunci. n acest timp public cteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), i cteva nuvele, care fcur mult efect. ndemnat de scrierile patrioilor de peste muni, studiaz istoria i ddu la lumin Aprodul Purice ca un fel de protestare indirect la adresa domnului i boierilor din timpul su. Ales, n 1837, deputat de Iai n Obteasca obinuit adunare, instituit de Regulamentul Organic, apoi ca funcionar superior, i ca director al teatrului (alturi de Mihail Koglniceanu i Vasile Alecsandri), se arat ptruns de idei liberale i doritor de progres. n 1840 este ales primar al oraului Iai. Negruzzi nu ia parte la micarea din 1848 i mult timp rmne retras din afacerile statului, reintrnd mai trziu ca judector, membru n Divanul domnesc (1857) i apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanelor, deputat i epitrop la Sf. Spiridon. Se stinge din via la 24 august 1868, i este nmormntat n cimitirul bisericii din Trifetii Vechi. ALEXANDRU LPUNEANU Nuvela istoric este opera epic n proz care are drept personaje figuri atestate istoric sau prezint evenimente care se refer la un moment din trecut. Prima nuvel istoric din literatura romn este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, aprut n 1840 n primul numr al revistei Dacia literar, ca rspuns la ndemnul acesteia de a folosi trecutul naional ca surs de inspiraie. Trsturi ale nuvelei istorice : o are o construcie de factur clasic, respectnd momentele subiectului literar ; o este inspirat din trecutul istoric ; o urmrete o gradare a tensiunii generate de intrig, ceea ce o apropie de structurarea textului dramatic (cele patru capitole ale nuvelei seamn cu patru acte ale unei drame) ; o conflictele sunt mai ales exterioare, opunnd personaje cu interese diferite ; o aciunile se desfoar cronologic, locul i timpul sunt precizate ; o timpul i spaiul sunt limitate, dar mult mai ample dect n schi ; o protagonistul (personajul inspirat din istorie) ocup locul central al operei ;

culoarea de epoc este creat prin descrieri de vestimentaie, interioare ale locuinelor, utilizarea limbii specifice epocii descrise (n cazul de fa utilizarea arhaismelor) ; o naratorul este omiscient, naraiunea se face la persoana a III-a, perspectiva narativ fiind obiectiv . 2. ALEXANDRU LPUNEANUL Subiectul nuvelei este preluat din cronica lui Grigore Ureche, Letopiseul rii Moldovei, din care autorul preia anumite scene, fapte i replici: venirea lui Lpuneanul la a doua domnie, ntlnirea cu boierii trimii de Toma, uciderea celor 47 de boieri, arderea cetilor Moldovei, clugrirea i uciderea prin otrvire a domnitorului. O alt surs important de inspiraie este Letopiseul rii Moldovei de Miron Costin de unde prelucreaz, pentru episodul omorrii lui Mooc din nuvel, scena uciderii unui boier n timpul domniei lui Alexandru Ilia. Nuvela reconstituie cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul (1564-1569), prezentnd lupta pentru impunerea autoritii domneti n Moldova secolului al XVI-lea. Autorul nu transcrie evenimentele ca n cronicile istorice ci le modific n funcie de propria sa viziune, influenat de romantismul paoptist. Autorul modific realitatea istoric, dar aciunea nuvelei se pstreaz n limitele verosimilului. Personajul lui Negruzzi nu se aseamn pn la confundare cu personalitatea real, istoric a lui Alexandru Lpuneanul. Personajul ilustreaz un tip uman, este un personaj de factur romantic, prin intermediul cruia autorul i exprim propria sa viziune artistic. 3. PERSONAJUL PRINCIPAL: ALEXANDRU LPUNEANUL Alexandru Lpuneanul este personajul principal al nuvelei, este un personaj romantic, excepional, care acioneaz n situaii excepionale, cum ar fi scena uciderii boierilor, a pedespsirii lui Mooc i a morii domnitorului. ntruchipeaz tipul domnitorului tiran i crud, care conduce ara ntr-un mod absolutist, fr a ine cont de prerile boierilor. Personajul este construit din contraste i n antitez cu celelalte personaje, are o psihologie complex, cu caliti i defecte puternice. Destinul personajului este urmrit cu ajutorul celor patru replici plasate n fruntea capitolelor i avnd rol de moto. Alexandru Lpuneanul dorete s impun autoritatea domneasc prin orice mijloace. Afirmaia din ultimul capitol Eu nu sunt clugr, sunt domn! reflect faptul c i nfrunt destinul chiar i atunci cnd este pus n faa limitelor omeneti, cum ar fi boala sau moartea. Personajul nu evolueaz pe parcursul nuvelei, trsturile sale principale fiind prezentate nc de la nceput: este hotrt, crud, inteligent, prefcut, bun cunosctor al psihologiei umane, abil politic. Este caracterizat direct, de ctre narator, de ctre celelalte personaje i chiar de el nsui, i indirect prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relaii cu alte personaje. Naratorul realizeaz n mod direct portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentaiei specifice vremii: Purta coroana Paleologilor, i peste dulama polonez de catifea stacoie, avea cabania turceasc. De asemenea, nregistreaz gesturile i mimica personajului prin notaii scurte: Spun c n minitul acela el era foarte galben la fa i c racla sfntului ar fi tresrit, Rspunse Lpuneanul cu snge rece. Caracterizarea realizat de alte personaje este succint: mitropolitul Teofan spune despre domnitor: Crud i cumplit este omul acesta, n timp ce Spancioc l numete tiran: sngele cel pngrit al unui tiran ca tine. Caracterizarea indirect se realizeaz prin faptele care evideniaz cruzimea (trstura esenial a personajului), dar i dorina lui de a distruge influena boierilor Hotrrea de a avea puterea domneasc reiese nc de la nceputul nuvelei, din episodul n care primete solia boierilor. La ncercarea acestora de a-l face s renune la tronul Moldovei, Alexandru Lpuneanul rspunde astfel: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a crui ochi scnteiar ca un fulger, i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpt. Hotrrea este pus n practic prin guvernarea cu ajutorul terorii, deoarece domnitorul reuete s contracareze posibilele ncercri de revolt a boierilor, activitate care culmineaz cu uciderea celor 47 de boieri. Nu i va pierde aceast hotrre i trie decaracter nici n clipa morii, cnd revine asupra deciziei de a se clugri i amenin pe cei din jur: M-ai popit voi, dar de m voi ndrepta, pre muli am s popesc i eu! Voinei neabtute i se asociaz i alte trsturi. Abilitatea n ceea ce privete relaiile umane, diplomaia, cunoaterea psihologiei umane, sunt caliti ale conductorului, dar n acest caz sunt folosite pentru consolidarea puterii absolute, nu pentru o crmuire corect a rii. Cunoscnd
o

oamenii, le face promisiuni care i linitesc, dar care ascund de fapt un plan de rzbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Mooc: i fgduiesc c sabia mea nu se va mnji n sngele tu; te voi crua, cci mi eti trebuitor, ca s m mai uurezi de blstemurile norodului l linitete pe boierul intrigant, care se crede util domnitorului i care crede c a reuit s reintre n graiile acestuia. Planul de rzbunare al lui Lpuneanul este ns crud deoarece l pred pe Mooc mulimii care l sfie: Du-te de mori pentru binele moiei dumitale, cum ziceai nsui cnd mi spuneai c nu m vrea, nici m iubete ara. Sunt bucuros c-i rspltete ara pentru slijba ce mi-ai fcut, vnzndumi oastea lui Anton Sechele, i mai pe urm lsndu-m i trecnd de partea Tomii. Sacrificndu-l pe boier, se rzbun pentru trdarea acestuia i manipuleaz mulimea revoltat, de a crui putere este contient: Proti, dar muli. n acest episod d dovad de stpnire de sine i de snge rece O alt promisiune pe care o respect este oferirea unui leac de fric doamnei Ruxanda, care l rugase s nu mai verse snge nevinovat. Alctuirea piramidei din capetele boierilor i oferirea acesteia drept lecie pentru soie, pune n eviden sadismul domnitorului. El se stpnete n momentul n care Ruxanda ncearc s-l conving s renune la crime i are impresia c dorete s se amestece n conducerea rii, dar nu iart atitudinea ei i se rzbun prin acest leac de fric: Muiere nesocotit! strig Lpuneanul srind drept n picioare, i mna lui, prin deprindere, se rzm pe junghiul din cingtoarea sa; dar ndat stpnindu-se se plec, i rdicnd de Ruxanda de jos [...]. i fgduiesc c de poimine nu vei mai vedea, rspunse Alexandru-Vod; i mne i voi da un leac de fric. Deine arta disimulrii i regizeaz cu inteligen invitaia la ospul de mpcare cu boierii, care este de fapt o curs. Inteligent, alege ca loc al discursului su biserica, pentru a le sugera boierilor c s-a cit i c dorete o mai bun nelegere cu acetia: Boieri dumneavostr! S trim de acum n pace, iubindu-ne ca nite frai, pentru c aceasta este una din cele zece porunci: S iubeti pe aproapele tu ca nsui pre tine, i s ne iertm unii pe alii, pentru c suntem muritori, rugndu-ne Domnului nostru Isus Hristos i face cruce s ne ierte nou grealele, precum iertm i noi greiilor notri. De asemenea, are o inteligen diabolic, reuind s manipuleze boierii sau poporul i s-i pun n aplicare planurile. Cruzimea este o nsuire obinuit n aceast perioad istoric dominat de lupta pentru putere (tot de cruzime dau dovad i Spancioc i Stroici care asist la moartea domnitorului), dar n cazul lui Lpuneanul este exagerat, are manifestri excepionale, de unde i ncadrarea personajului n tipologia romantic. Domnitorul asist rznd la mcelul boierilor: Ct pentru Lpuneanul, el luas pre Mooc de mn i se trses lng o fereastr deschis, de unde privea mcelria ce ncepuse. El rdea; iar Mooc, silindu-se a rde ca s plac stpnului, simea prul zburlindu-i-se pe cap i dinii si clnnind. Dup uciderea celor 47 de boieri i promite doamnei Ruxanda c nu va mai ucide, dar nscocete schingiuri ca s nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneti. n final d dovad din nou de cruzime cnd amenin s-i ucid propriul fiu pe care l crede un uzurpator al puterii sale. Uciderea lui prin otrvire este singura cale de a-l opri s mai fac ru, dar n acelai timp este o pedeaps pentru cruzimea sa. Replicile personajului sunt memorabile, dou dintre ele fiind transformate de autor n moto-uri ale capitolelor I i IV. Rspunsul dat boierilor: Dac voi nu m vrei, eu v vreau [...] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr., a devenit o emblem a personajului care se autodefinete prin voina de nenfrnt. Ameninarea din final: De m voi scula, pre muli am s popesc i eu... red aluziv dorina de rzbunare a celui czut. Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte personaje. Pentru a se rzbuna, pune n aplicaie cte un plan, n funcie de gravitatea vinii: pe boieri i mcelrete, e Mooc l d mulimii, doamnei Ruxanda i d un leac de fric. Pentru aceast cruzime este n final pedepsit de cei care asist la mortea sa. Spancioc i Stroici nu vor s i curme suferina ci dimpotriv l las s se chinuie: nva a muri, tu care tiai numai a omor. Relaia cu doamna Ruxanda este construit pe principiul romantic al antitezei angelic demonic. Diversitatea atitudinilor fa de soia lui reflect falsitatea, disimularea. Se cstorise cu ea ca s atrag inimile norodului n care via nc pomenirea lui Rare. Nu o respect nici pentru originea ei nobil, nici pentru c i este soie i mam a copiilor si, iar Ruxanda ar fi voit s-l iubeasc, dac ar fi aflat n el ct de puin simire omeneasc. Gesturile, mimica i cuvintele rostite de Lpuneanul n capitolul al II-lea, n scena discuiei cu doamna Ruxanda, evideniaz ipocrizia lui n relaia so soie. Mai nti i srut mna, apoi se posomorete, reacioneaz impulsiv la rugmintea ei, dar se stpnete i i promite un leac de fric. n capitolul urmtor,

dup ce se rzbun pe boieri i pe Mooc, nu o iart pentru ndrzneala ei i i ine promisiunea de a o vindeca de fric. Se bucur cu cruzime de spaima doamnei care leinase la vederea piramidei de capete, afirmnd: - Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie. n ultimul capitol insistenele boierilor i ameninarea lui Lpuneanul c i va ucide copilul, o determin s-i otrveasc soul. Alexandru Lpuneanul este un personaj romantic i prin urmare excepional datorit cruzimii sale exagerate, aciunilor sale spectaculoase, replicilor sale. Alexandru Lapusneanul Alexandru Lpuneanul de C. Negruzzi este prima nuvel istoric din literatura romn, o capodoper a speciei i un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicat n perioada paoptist, n primul numr al Daciei literare (1840), nuvela ilustreaz dou dintre cele patru idei formulate de Mihail Koglniceanu, conductorul revistei, n articolul-program intitulat Introducie, care constituie i manifestul literar al romantismului romnesc: promovarea unei literaturi originale si inspiraia din istoria naional.Ulterior, Alexandru Lpuneanul a fost inclus n ciclul Fragmente istorice, din volumul alctuit chiar de autor n 1857, Pcatele tinereilor, alturi de alte texte narative de inspiraie istoric: Aprodul Purice, Sobieski i romanii, Regele Poloniei i domnul Moldovei. Aceasta opera literar este o nuvel istoric de factur romantic.Ca nuvel , este o specie epic n proz, cu o construcie riguroas, avnd un fir narativ central. Se observ concizia intrigii, tendina de obiectivare a perspectivei narative i aparena verosimilitii faptelor prezentate. Personajele sunt relativ puine, caracterizate succint i graviteaz n jurul personajului principal.Este o nuvel istoric pentru c este inspirat din trecutul istoric: tema, subiectul, personajele i culoarea epocii (mentaliti, comportamente, relaii sociale, obiceiuri, vestimentaie, limbaj). In ce priveste sursele de inspiratie ale operei,scriitorul declar ca izvor al nuvelei Letopiseul rii Moldovei de Miron Costin, de unde ntr-adevr prelucreaz, pentru episodul omorrii lui Motoc din nuvel, scena uciderii lui Batiste Veveli n timpul domniei lui Alexandru Ilia. n schimb, imaginea personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat din Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche Negruzzi preia scene, fapte i replici (de exemplu: motoul capitolului I i al IV-lea), dar se distaneaz de realitatea istoric prin apelul la ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia paoptist. Concepia autorului nu este subordonat concepiei cronicarilor asupra istoriei. Dintre principalele evenimente consemnate de cronicar, autorul preia urmtoarele: mprejurrile venirii lui Lpuneanul la a doua domnie, solia boierilor trimis de Toma pentru a-i mpiedica ntoarcerea, uciderea celor 47 de boieri la curte, arderea cetilor Moldovei, boala, clugrirea i moartea prin otrvire a domnitorului. Negruzzi comprim, omite sau modific unele fapte istorice (de exemplu: decapitarea lui Motoc la Liov). Scriitorul transform evenimentele menionate de cronicar n scene ample/ episoade (de exemplu: uciderea boierilor), crora le confer o desfurare narativ impus de evoluia conflictului.Transfigurarea artistic a faptelor istorice este motivat estetic: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor n relaie cu spectaculosul aciunii, mesajul textului narativ. Negruzzi a neles spiritul cronicii romne i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealiti"(George Clinescu, Istoria literaturii romane de la origini pn n prezent). Autorul modific realitatea istoric, dar aciunea nuvelei se pstreaz n limitele verosimilului. n mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda persoana/ personalitatea istoric i personajul literar. Personajul ilustreaz un tip uman, iar existena sa se datoreaz unei elaborri n conformitate cu viziunea autorului i cu ideologia paoptist, spre deosebire de persoana/ personalitatea istoric a crei existen este consemnat n cronici sau n lucrri tiinifice. De pild, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veveri i sptarul Spancioc fugiser la Liov, n Polonia, i nu mai triau n a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul trdtor i linguitor, boierii cu iubire de moie"), iar autorul le atribuie alte destine i profiluri psihologice. Nuvela are ca tem evocarea artistic a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea; cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul (1564-1569), lupta pentru impunerea autoritii domneti i consecinele deinerii puterii de un domnitor crud, tiran. Naratorul este omniscient, sobru, detaat, predominant obiectiv, dar subiectiveaz uor naraiunea prin epitetele de caracterizare (de exemplu: tiran", curtezan", mielul boier", denat cuvntare"). Naraiunea (la persoana a IlI-a) este cu focalizare zero, viziunea dindrt". Naraiunea se desfoar linear, cronologic, prin nlnuirea secvenelor narative i a episoadelor. Respectnd criteriul succesiunii temporale, procedeul face ca ritmul naraiunii s devin alert. Caracterul dramatic al textului este dat si de rolul capitolelor n ansamblul textului (asemenea actelor dintr-o piesa de

teatru), de realizarea scenic a secvenelor narative, de utilizarea predominant a dialogului i de minima intervenie a naratorului prin consideraii personale. Pauza descriptiv este o descriere static inclus n naraiune, avnd ca efect crearea suspansului printr-un moment de ateptare. Este cazul portretului fizic al doamnei Ruxanda, realizat naintea discuiei cu domnitorul (n capitolul al II-lea). Alte funcii ale descrierii sunt: funcia anticipativ a descrierii vestimentaiei domnitorului i funcia simbolic, realizat prin descrierea romantic a cetii Hotinului: Cetatea era mut i pustie ca un mormnt de urie. Nu se auzea dect murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stncoasele ei coaste, sure i goale, i strigtul monoton a ostailor de straj, carii ntru lumina crepusculului se zreau rzmai pe lungile lor lance." Incipitul i finalul se remarc prin sobrietate, iar stilul lapidar se aseamn cu cel cronicresc. Paragraful iniial rezum evenimentele care motiveaz revenirea la tron a lui Lpuneanul i atitudinea lui vindicativ. Sunt frecvent utilizate substantivele proprii, nume de domnitori, orae, ri, prin care este evocat contextul istoric i politic: se nturna acum s izgoneasc pre rpitorul Toma i s-i ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vndut de boieri". Frazele finale consemneaz sfritul tiranului n mod concis, lapidar i obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar menionarea portretului votiv susine verosimilitatea: Acest fel fu sfritul lui Alexandru Lpuneanul, care ls o pat de snge n istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidit de el, unde e ngropat, se vede i astzi portretul lui i al Familiei sale". Echilibrul compoziional este realizat prin segmentarea textului narativ n cele patru capitole, care fixeaz momentele subiectului. Capitolele poart cte un moto semnificativ, care le rezum i care constituie replici rostite de anumite personaje: capitolul I - Dac voi nu m vrei, eu v vreu..." (rspunsul dat de Lpuneanu soliei de boieri care i ceruse s se ntoarc de unde a venit pentru c norodul" nu l vrea); capitolul al II-lea - Ai s dai sam, Doamn.!" (avertismentul pe care vduva unui boier decapitat l adreseaz doamnei Ruxanda, pentru c nu ia atitudine fa de crimele soului su); capitolul al III-lea Capul lui Motoc vrem..." (cererea vindicativ a norodului care gsete n Motoc un vinovat pentru toate nemulumirile); capitolul al IV-lea - De m voi scula, pre muli am s popesc i eu..." (ameninarea rostit de Lpuneanu care, bolnav, fusese clugrit potrivit obiceiului, dar pierduse astfel puterea domneasc). Capitolul I cuprinde expoziiunea (ntoarcerea lui Alexandru Lpuneanu la tronul Moldovei, n 1564, n fruntea unei armate turceti i ntlnirea cu solia format din cei patru boieri trimii de Toma: Veveri, Motoc, Spancioc, Stroici) i intriga (hotrrea domnitorului de a-i relua tronul i dorina sa de rzbunare fa de boierii trdtori). Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului, desfurrii aciunii i cuprinde o serie de evenimente declanate la reluarea tronului de ctre Alexandru Lpuneanul: fuga lui Toma n Muntenia, incendierea cetilor, desfiinarea armatei pmntene, confiscarea averilor boiereti, uciderea unor boieri, intervenia doamnei Ruxanda pe lng domnitor pentru a nceta cu omorurile i promisiunea pe care acesta io face. Capitolul al III-lea conine mai multe scene: participarea i discursul domitorului la slujba duminical de la mitropolie, ospul de la palat i uciderea celor 47 de boieri, omorrea lui Motoc de mulimea revoltat i leacul de fric" pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant. n capitolul al IV-lea, este nfiat deznodmntul, moartea tiranului prin otrvire. Dup patru ani de la cumplitele evenimente, Lpuneanul se retrage n cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este clugrit, dup obiceiul vremii. Deoarece cnd i revine amenin s-i ucid pe toi (inclusiv pe propriul fiu, urmaul la tron), doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de a-1 otrvi. Cruzimea actelor sale este motivat psihologic prin dorina de rzbunare pentru trdarea boierilor n prima domnie. Conflictul nuvelei este complex i pune n lumin personalitatea puternic a personajului principal. Conflictul exterior, principal este de ordin social: lupta pentru putere ntre domnitor i boieri. Impunerea autoritii centrale/ domneti n faa oligarhiei boiereti a constituit n secolul al XVI-lea o necesitate. Dar intenia, bun n aparen, este dublat de setea de rzbunare a domnitorului (sursa conflictului interior) care i schimb comportamentul n a doua domnie i devine un tiran. Conflictul secundar, ntre domnitor i Motoc (boierul care l trdase), este anunat n primul capitol i ncheiat n capitolul al III-lea. Timpul i spaiul aciunii sunt precizate i confer verosimilitate naraiunii: ntoarcerea lui Lpuneanu, la a doua sa domnie. In primele trei capitole, evenimentele se desfoar ndat dup revenirea la tron, iar n ultimul capitol se trece, prin rezumare, patru ani mai trziu, la secvena morii domnitorului.

n desfurarea narativ, Alexandru Lpuneanu este principalul element constitutiv, celelalte personaje gravitnd n jurul personalitii sale. Alexandru Lpuneanu este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepional, care acioneaz n situaii excepionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena morii domnitorului otrvit). ntruchipeaz tipul domnitorului tiran i crud. El este construit din contraste i are o psihologie complex, caliti i defecte puternice, un damnat" romantic (G. Clinescu). Echilibrul dintre convenia romantic i realitatea individului se realizeaz prin modul de construire a personajului: subordonarea celorlalte nsuiri unei trsturi principale, voina de putere, care i cluzete aciunile. Crud, hotrt, viclean, disimulat, inteligent, bun cunosctor al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat i memorabil. Este caracterizat direct (de ctre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) i indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relaii cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaie). Fora excepional a personajului domin relaiile cu celelalte personaje, care, n general, sunt manipulate de domnitor. Avnd capacitatea de a ne surprinde, ntr-un mod convingtor", Lpuneanul este un personaj rotund", spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvel, personaje plate", construite n jurul unei singure idei sau caliti" (E.M. Forster). Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit n antitez cu Lpuneanul: blndee - cruzime, caracter slab -caracter tare. Ea nu acioneaz din voin proprie nici cnd i cere soului su s nceteze cu omorurile, nici cnd l otrvete. Dei n evul mediu femeia -chiar soie de domn - nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda nfieaz n nuvel un caracter slab, care pune n lumin, prin contrast, voina personajului principal. Alt personaj secundar, Boierul Motoc reprezint tipul boierului trdtor, viclean, la, intrigant. Nu urmrete dect propriile interese. De aceea l trdase pe Lpuneanu n prima domnie, iar la ntoarcerea acestuia, dup refuzul de a renuna la tron, l linguete asemenea cinelui care n loc s muce, linge mna care-l bate". Este la n faa primejdiei, comportndu-se grotesc n timp ce ncearc s-1 determine pe domn s nu-1 dea mulimii. Personajele episodice Spancioc i Stroici reprezint boierimea tnr, pre buni patrioi", cu spiritul mai treaz dect al marilor boieri, prevztori, capabili s anticipeze micrile adversarului. Ei rostesc replica premonitorie: Spunei celui ce v-au trimis, strig ctre ei Spancioc, c ne vom vedea pn-a nu muri!". Sunt personaje cu rol justiiar. O sftuiesc pe doamna Ruxanda s-1 otrveasc pe tiran i asist cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, adresndu-i o alt replic sugestiv: nva a muri, tu care tiai numai a omor." Personajul colectiv, mulimea revoltat de trgovei, apare pentru prima dat n literatura noastr. Psihologia mulimii este surprins cu finee, n mod realist: strngerea norodului la porile curii domneti din cauza unor veti nelmurite, descumpnirea gloatei care venise fr s tie pentru ce au venit i ce vrea" n faa ntrebrii armaului, glasurile izolate care exprim nemulumirile, n sfrit, rostirea numelui Motoc, n care toi vd un vinovat pentru toate suferinele: - Motoc s moar! ~ Capul lui Motoc vrem!". Se observ capacitatea lui Lpuneanu de manipulare i de dominare a gloatei. El orienteaz micarea haotic a mulimii spre exprimarea unei singure dorine, n acelai timp rzbunndu-se pentru trdarea de odinioar a vornicului Motoc i mplinindu-i promisiunea. Odat cererea satisfcut, mulimea mulmindu-se de ast jertf, se mprtie", ca i cnd ar fi venit anume pentru acest lucru. Arta naratorului este de a surprinde gradat strile psihologice ale mulimii prin notaii scurte, care separ replicile personajelor asemenea indicaiilor scenice dintr-o dram: Prostimea rmas cu gura cscat." ;Acest din urm cuvnt gsnd un eho n toate inimile, fii ca o schinteie electric. Toate glasurile se fcur un glas, i acest glas striga: Capul lui Motoc vrem!" ; Ticlosul boier czu n braele idrei acestei cu multe capete, care ntr-o clipal l fcu buci". Limbajul conine expresii populare (rmas cu gura cscat"), regionalisme fonetice (clipal", gsnd"), dar for de sugestie au neologismele care conserv forma de secol XIX, unele fiind integrate n figuri de stil: eho", comparaia Acest din urm cuvnt [...] fu ca o schinteie electric", metafora n braele idrei acestei cu multe capete". Modalitile narrii realizate n nuvel sunt: relatarea (modalitate de a nfia evenimentele rezumativ sau panoramic; de exemplu, biografia doamnei Ruxanda sau aciunile domnitorului la reluarea tronului) i prezentarea (asemntoare unei reprezentri scenice; de exemplu, scena uciderii celor 47 de boieri). Mrcile prezenei naratorului sunt: topica afectiv (antepunerea adjectivelor, de exemplu: aceast denat cuvntare", ticlosul boier", nenorocitul domn") utilizat n caracterizarea directa sau pentru

notarea gesturilor/ a detaliilor semnificative, lexicul combinat (arhaisme i regionalisme pentru a conferi culoarea local; neologisme cu forme de secol XIX). Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare i concentreaz atitudini, red trsturi n mod indirect, prin replicile memorabile (de exemplu: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a crui ochi scntier ca un fulger, i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpt"). Stilul narativ se remarc prin concizie, sobrietate, claritate, echilibru ntre termenii arhaici i neologici, frecvena gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaz cu stilul direct, realizat prin dialog i intervenie izolat. Valori stilistice generate de folosirea registrelor limbii: regionalismele (de exemplu: pan", epte") i arhaismele sunt utilizate pentru culoarea local (arhaisme lexicale: spahii", hanul tatarilor, vomicul", sptarul'; arhaisme semantice: proti" cu sensul oameni simpli, a mplini" cu sensul a obliga la plata drilor, arhaisme fonetice: mprotivire", pre", junghi"; arhaisme gramaticale - folosirea formelor de plural cu sens de singular: Venise fr s tie pentru ce au venit"). Puinele neologisme nu influeneaz claritatea stilului, ci exprim concis ideea: curtezan", regent", schinteie electric", eho". In concluzie, prima nuvel istoric din literatura romn nu aduce n faa contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conductor (ca un avertisment adresat contemporanilor ntr-o perioad de efervescen revoluionar) i reconstituie culoarea de epoc, n aspectul ei documentar. Coexistena elementelor romantice cu elemente clasice ntr-o oper literar este o trstur a literaturii paoptiste. Fiind o nuvel istoric n contextul literaturii paoptiste, Alexandru Lpuneanul este i o nuvel de factur romantic, prin respectarea principiului romantic enunat n Introducie la Dacia literar inspiraia din istoria naional, prin specie, tem, personaje excepionale n situaii excepionale, personajul principal alctuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor i al scenelor. Elementele romantice se mpletesc cu elemente clasice: echilibrul compoziiei, construcia simetric, aspectul verosimil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naraiunii. Interesul romantic pentru specific i culoare local deschide drumul observaiei realiste a cadrului prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulimii. Valoarea nuvelei este exprimat prin afirmaia criticului G. Clinescu: nuvela istoric Alexandru Lpuneanul ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet dac ar fi avut n ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate nchipui o mai perfect sintez de gesturi patetice adnci, de cuvinte memorabile, de observaie psihologic i sociologic acut, de atitudini romantice i intuiie realist"(G.Clinescu).