Ion de Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu este un autor din perioada interbelica a carui opera face trecerea de la romanul

traditional la cel modern. Traditionalismul este un curent literar aparut in perioada interbelica avand in vedere naratiunea obiectiva, scrisa la persoana a III-a cu narator omniscient si omniprezent.Atitudinea narativa este deci impersonala deoarece scriitorul se detaseaza de personaje si de intamplarile relatate.Plasarea actiunii in mediu rural cu evenimente specifice(inmormantarea, botezul, nunta) precum si pastrarea traditiilor reprezinta elemente specifice operei traditionale. Modernismul, intr-o opera literara, inseamna inovatia(noutatea) limbajului sau a imaginilor artistice care pana atunci nu au mai existat in literatura romana. Liviu Rebreanu(1885-1944) este unul dintre marii scriitori interbelici a carui opera cuprinde romane precum: Ion(1920), Padurea Spanzuratilor(1922), Rascoala, Ciuleandra, Adam si Eva, Amandoi, Craisorul Horea, Gorila. Ca scriitor ardelean, Liviu Rebreanu pledeaza pentru o literatura lipsita de podoape stilistice(atitudine anticalofila). Romanul Ion(1920) este considerat de criticul literar Eugen Lovinescu primul roman modern.Desi pastreaza structura romanului traditional prin naratiunea obiectiva, realista, prin mediul rural prezent sau prin perfecta simetrie a celor doua parti:Glasul pamantului si Glasul iubirii, romanul, prezentand patima dusa pana la obsesie a taranului pentru pamant, se incadreaza in curentul modernist.Sursa de plecare pentru acest roman o reprezinta un fapt autentic: scriitorul marturiseste ca intr-un sat ardelenesc a vazut un taran sarutand pamantul ca pe ibovnica.Satul Pripas din fictiunea romanului este de fapt satul Prislop existent in realitate.La fel si personajul central al romanului Ion al Glanetasului a existat in realitate.Orientarea taranului pentru pamant, pentru care-si sacrifica atat propria fiinta cat si pe ceilalti, dovedeste impatimirea omului pentru bunurile materiale intr-un mediu constrans de razboi.Modern in roman este intelectualul despre care nu s-a maai scris pana atunci in literatura romana.Familia Herdelea si preotul Belciug sunt reprezentantii casei intelectuale.Cele 2 parti ale romanului reprezinta metafore ale celor 2 patimi din sufletul personajului central.Orientarea lui fie spre pamant, fie spre iubire, determina scinderea personajului in 2 elemente specifice zonei rurale. Incipitul romanului este reprezentat de drumul care duce in satul Pripas insemnand de fapt intrarea in fictiunea romanului.Acesta este simetric in finalul reprezentat de acelasi drum care inseamna iesirea din fictiunea romanului. Personajul central avand nume omonim cu titlul cartii reprezinta personajul generic, individul specific oricarei zone rurale din perioada interbelica.Numele sau este inspirat din realitate, insa intreaga pasiune

a sa pentru pamant este atipica romanului traditional.Astfel, intreaga actiune este concentrata prin energii vitale ale dorintei de a avea pamant si cele individuale, de a se implini individual.Personajele existente in roman sunt tipice satului transilvanean in functie de evolutia acestora manifestandu-se si conflictele precum si ierarhizarea sociala.Astfel, personajul principal, Ion al Glanetasului si al Zenobiei, face parte dintr-o familie in care tatal fusese sarac, dar se casatorise cu o femeie bogata, insa nu reusise sa mentina aceasta avere. Un alt personaj important, secundar este Vasile Baciu, tatal Anei, care se casatorise cu o femeie bogata si reusise sa-si mentina averea.Acesta este un personaj mportant in ierarhizarea satlui avaand un statut superior lui Ion al Glanetasului . George Bulbuc, ca personaj secundar este un om bogat, avand menirea sa se casatoreasca cu Ana lui Vasile Baciu, acesta fiind cu acelasi statut social. Fiind considerat un roman modern exista aici tipul intelectualului intruchipat in invatatorul Herdelea, respectiv preotul Belciug.Exista astfel un conflict intre aceste personaje care au datoria de a sfatui taranii din satul Pripas.Conflictul este cazat tot de pamant datorita faptului ca preotul Belciug ii reproseaza invatatorului faptul ca si-ar fi construit casa pe pamantul bisericii. Datorita faptului ca pamantul reprezinta sursa de plecare a conflictelor existente in lumea satului Pripas se configureaza tema romanului care consta in patima taranului pentru pamant, pentru care este capabil sa-si dea viata sau sa-i sacrifice pe altii. Evolutia personajului principal determina evolutia tuturor celorlalte personaje.Casatorindu-se cu Ana lui Vasile Baciu, Ion determina casatoria lui George Bulbuc cu Florica.Astfel, situatia initiala in care Ion este sarac, este reorientata datorita vointei sale de a fi un om instarit.Desi, ca punct de plecare observam similitudinea dintre situatia Anei si cea a lui Ion care avea parinti(unul sarac si unul bogat) asemanata din punct de vedere material.Ceea ce in partea I se dovedise a fi numai adaosul, in partea a II-a devine element perturbator al echilibrului familiar al lui Ion.Daca in prima parte vointa primeaza sentimentului, in partea a II-a sensibiltatea isi cere drepturile.Constrans de necesitatea de a fi bine ierarhizat social, Ion indemnat de mama sa Zenobia, se va casatori cu Ana lui Vasile Baciu.Profitand de slabiciunea acesteia, Ion il va determina pe Vasile Baciu sa-i acorde o parte din avere.Treptat, Ana devine victima colaterala, fiind batuta atat de tata cat si de sot.Declinul ei total prin spanzurare este de fapt refularea sentimentelor pozitive transformate in sentimente auto-distructive.Nasterea copilului Anei pe camp este un lucru specific zonei rurale, dovedind neputinta omului de a avea alta prioritate decat munca pe camp.Personejele au aceasta prioritate care le oranduieste intregul mod de existenta precum si mentalitate.

Femeia traditionala asa cum este Ana sau Florica trebuie sa participe la muncile campului, sa intretina familia, sa aiba grija de copii.Ea nu poate lua nicio decizie, aceasta functie apartinand mentalitatii masculine. In ceea ce priveste intelectualitatea sotului, invatatorul Herdelea il ajuta pe Ion dandu-i sfaturi, insa preotul Belciug critica atitudinea nedemna a acestui personaj Titu Herdelea, fiul invatatorului il apreciaza pe Ion in mod deosebit. Noua familie construita din Florica si George Bulbuc este tulburata prin incercarea oloagei Zavista(numele ei Sorista)provine de la termenul Zavistie care inseamna a spune vorbe, a spune despre cineva unei alte persoane, a baga intrigi).Incercarea lui Ion de a recupera iubirea pentru Florica esueaza lamentabil, deoarece in limitele satului traditional fiecare personaj(atat Ion, cat si George Bulbuc)aveau deja familii.Modalitatea in care Ion este surprins de George Bulbuc, cand incerca sa dea de Florica este obiectiv prezentata de narator prin intermediul personajelor.Indeletnicirile gospodaresti ale oamenilor din Pripas sunt vremelnic tulburate de patimile lui Ion (pamantul si iubirea), insa moartea acestuia de catre George Bulbuc rezolva situatia conflictuala a satului.Astfel, tot in mod traditional pamanturile revin bisericii care influenteaza puternic satenii din Pripas. Finalul simetric cu incipitul este reprezentat de drumul din satul Pripas care simbolizeaza iesirea din fictiunea romanului. Prezentand un personaj realist, traditional, tipic pentru lumea rurala, Rebreanu concentreaza imaginea taranilor romani din perioada interbelica intr-un singur individ.Astfel acest roman devine stadiul incipient al romanului model interbelic.