Alexandru Lapusneanu

De:Costache Negruzzi.

I.Relatia dintre Incipit si Excipit.

Incipitul si Excipitul se remarca prin sobrietatea auctoriala.Primul paragraf motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanu si atitudinea lui vindicativa.Norodul il intampina cu bucurie ,amintindu-si de prializeama lui domnie in care el nu reusise sa-si arate caracterul urat.In contrast cu excipitul care evidentiaza sfarsitul tragic al domnitorului intr-un mod ,iar prin mentionarea portretului votiv se realizeaza caracterul verosimil,specific nuvelei.:acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanu,care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei.La monastirea Slatina,zidita de el,unde e ingropat se vede si astazi portretul lui si al familiei sale.Initial ne este prezentat un domnitor hotarat,dar Alexandru Lpuneanul, dup i nfrngerea sa n dou rnduri, de otile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua oti turcetii se nturna acum sa izgoneas c prerpitorul TomaDar care pe parcursul desfasurarii actiunii se transforma intr-un tiran,care datorita esecului primei domnii si-a schimbat caracterul bun.Pentru ca la sfarsit sa fie otravit de cea mai draga persoana ,si sa moara in chinuri pentru faptele sale crude.Nenorocitul domn se zvrcolea n spasmele agoniei; spume fcea la gur dinii i scrneau i ochii si sngerai se holbaser.Relatia dintre sfarsit si inceput are o structura liniara,incepe vesel,hotarat ce ceea ce vrea si sfarseste tragic.

II.Structura de compozitie. Naratiunea se desfasoara liniar,cronologic,prin inlantuirea seventelor narative,si a episoadelor,particularitatea narativa romantica,potriivit lui Nicolaie Manolescu.

Echilibru compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in 4 capitole,care fixeaza momentele subiectului.capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ,care constituie replici memorabile ale personajelor: In cap1-daca voi nu ma vreti eu va vreaueste raspunsul dat de Lapusneanu soliei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit pentru canorodul nu il mai vrea In cap2-Ai sa-I dai sama Doamna!este avertismentul pe care vaduva unui boier decapitat il adreseaza doamnei ruxandra pt a nu i-a atitudine fata de crimele sotului sau. In cap3-Capul lui Motoc vremeste cererea vindicativa a norodului care gaseste in motoc vinovatul pentru toate nemultumirile. In cap4-De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu este amenintarea rostita de Lapusneanu care ,bolnav,fusese calugarit potrivit obiceiului vremii,dar pierduse astfel puterea domneasca.

III.Portretul lui Lapusneanu in antiteza cu cel al Ruxandrei. Cele dou personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate, evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran. Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i recpta tronul, pierdut prin

trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul. Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric. Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.

Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri groaznice. Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, suav, delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n literatur. IV.Momentele Subietului. Expoziiunea : Primul capitol sub motoul Dac voi nu m vrei, eu v vreu relateaz episodul venirii lui Alexandru Lpuneanul n Moldova, hotrt s ocupe tronul pentru a doua domnie. Acum la conducerea rii de afla tefan Toma care-l nlturase de la domnie pe Iacob Eraclid, poreclir Despot-Vod. La rndul su Lpuneanul fusese izgonit de la scaunul rii de ctre Despot-Vod. El izbutise s aune oti turceti i venise acum n Moldova cu gndul de a izgoni pre rpitorul Toma.

Aceiai boieri care-l trdase n prima domnie veniser acum s-l ntmpine aproape de grani: vornicil Mooc, postelnicul Veveri, sptarul Spancioc i Stroici. Acetia se nchin n faa lui Lpuneanul, dorind s-l conving s renune la tron deoarece are este linitit iar iar norodul nu te vrea nici te iubete. Intriga: Mnios cu ochii scnteind ca un fulger, Alexandru Lpuneanul este hotrt s se instaleze pe tronul Moldovei, rspunznd boierilor cu fermitate:Dac voi nu m vrei, eu v vreu() i dac voi nu m iubii eu v iubesc pre voi (). Desfurarea aciunii: Al doilea capitol are ca moto Ai s dai sam, doamn! i ncepe cu nscunarea lui Lpuneanul care nu ntmpin nici o piedic, deoarece Toma fugise n Valahia. Lpuneanul este primit de norod cu speran. Prima msur pe care o ia Lpuneanul este aceea de a arede toate cetile Moldovei n afar de Hotin cu scopul de a strpi cuiburile feudalitiii s se rzbune pe boierii trdtori dar, la cea mai mc bnuial sau mpotrivire, i ucide fr mil. Doamna Ruxandra ncearc s-l nduplece s crue vieile boierilor, gndindu-se la credina n Dumnezeu i lacrimile jupneselor vduve. Cu riscul de a fi pedepsit cu moartea, doamna Ruxandra i relateaz vorbele unei jupnese vduve cu 5 copii, care a amninat-o c va da seam pentru faptele voievodului, n timp ce-I arta capul nsngerat al boierului ucis nfipt ntr-o eap. Aflnd de frica soiei sale i auzindu-i rugmintea, Lpuneanul i promite c a doua zi i va da un leac pentru fric , iar peste dou zile nu va mai vedea asemenea priveliti sngeroase. Punctul culminat: ncepe odat cu al treilea capitol Capul lui Mooc vrem. Alexandru Lpuneanul fcuse de tire tuturor boierilor s participe mpreun la slujba de la Mitropolie, dup care erau cu toii invitai s prnzeasc la curte cu scopul de a mpca pe domnitor cu

boierii. La ospul de mpcare de la curtea domneasc, Lpuneanul poruncete s fie ucii 47 de boieri ale cror capete sunt aezate dup ranguri, ntr-o uri piramid. Vznd acest dovad de cruzime, doamna Ruxandra lein neacceptnd aces leac de fric. In acest timp, putinii slujitori aflati in curte venise la portile curtii domnesti. Acestia au inceput sa strige Capul lui Motoc vrem. Lapusneanul il dadu pe Motoc multimii si intr-o clipa il facu bucati, pedepsind astfel un alt boier tradator. Deznodamantul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto De ma voi scula pre voi am sa popesc si eu. Timpde 4 ani Alexandru Lapusneanul nu a mai taiat capetele boierilor, dar nascocise alte moduri de a-I schingiui pe banuiti: scotea ochi, taia maini. Aflat in cetatea Hotinului, domnitorul se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Mitropolitul ii indeplineste dorinta dandu-I numele de Paisie. Auzindu-si numele de calugar ii alunga cu jigniri si amenintari pe fratii sai intru credinta : M-atapopit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu! Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei! Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, Doamna Ruxandra accepta sfatul lui Spancioc de a-I pune sotului ei otrava in bautura.Alexandru Lapusneanul, lasand o pata de sange in istoria Moldovei, a fost inmormantat la manastirea Slatina unde se vede si astazi portretul lui si al familiei sale. V.Scurte caracterizari ale personajelor. 1.Alexandru Lapusneanul este personajul principal din nuvela cu acelasi nume. Este un personaj bine individualizat prin l-ul de la sfarsitul numelui. De asemenea este un personaj real atestat in cronica lui Ion Neculce.

Autorul il caracterizeaza indirect lasand de fiecare data, faptele, cuvintele, gesturile sa vorbeasca de la sine. In primul capitol ne este prezentat Lapusneanul ce se intoarce in tara insotit de o oaste otomana, cu scopul de a se razbuna. In apropiere de Tecuci este intampinat de o solie a lui Tomsa care il sfatuieste sa se intoarca, dar nu inainte ca acesta sa le spuna scopul lor. Cand Lapusneanul spune am auzit de bantuirile tarii si am venit sa o mantui, Motoc ii sugereaza ca ar fi mai bine sa se intoarca (tara e linistita, de aceea norodul ne-a trimis sa-ti spunem ca tara nici te vrea nici te iubeste). Acest lucru il infurie pe Lapusneanul care se arata extrem de hotarat in decizia sa (mai degraba si-ar intoarce Dunarea cursul indarapt) si aratand ca nu va fi intors de nimic din drum (daca voi nu ma vreti eu va vreau si daca voi num ma iubiti eu va iubesc pre voi). In momentul cand ramane singur cu Motoc, acesta, incearca sa-l insele iar pe Lapusneanul, spunandu-i sa renunte la ajutorul oastei otomane si sa se bazeze pe sprijinul moldovenilor. La auzul vorbelor sale si cand acesta ii mai spune lui Lapusneanul sa aiba incredere (incredi-te in noi), viitorul domn se infurie si ii aminteste lui Motoc ca la tradat (cand m-ai vazut biruit m-ai lasat) si ca nu s-ar mai increde in el (n-as fi un natarau de frunte sa ma incred in tine?). Lapusneanul ii spune ca nu-l va ucide, dar ii spune foarte clar si de ce (te voi cruta ca-ci imi esti trebuitor sa ma scapi de blastemuirile norodului, sabia mea nu se va manji in sangele tau). Dupa ce preia tronul Lapusneanul se afla intr-un permanent conflict cu boierii si la cea mai mica abatere ii omoara, fiind foarte crud. Rugamintile Doamnei Ruxanda de a opri varsarea de sange spunandu-i ca este muritor si pacatele nu-i sunt iertate daca ridica o manastire (esti muritor si ai sa dai sama) il fac pe Lapusneanul sa se infurie si din impulsivitate duce mana la pumnal, dar se opreste la timp. Acest lucru arat impulsivitatea lui nemasurata. Dar poate fi si tandru (o ridica ca pe o pana si opune pe genunchii sai). De aici reiese ca este vorba si despre un conflict interior.

Dezumanizarea este exemplificata si de cruzimea cu care pregateste leacul de frica. A doua zi, merge la biserica (imbracat cu toata pompa domneasca) unde dupa slujba dovedeste ce bine cunoaste arta disimularii. El isi cere iertate in fata boierilor, citand pasaje din Sfamnta Scriptura pentru a fi mai convingator si spune ca vrea sa pecetluiasca impacare cu un ospat. Acolo Lapusneanul da dovada de o cuzime nemasurata in care porunceste uciderea celor 47 de boieri, din capetele lor facand o piramida pe care o arata Ruxandei ca leac de frica. Intre timp multimea se aduna la palat cerand capul lui Motoc, iar Lapusneanul se arata total neinduplecat de rugamintile acestuia (Destul! Nu mai boci ca o muiere). De asemenea ii arata lui Motoc ca nu a uitat nimic din (du-te sa mori pentru tara, nu spuneai ca tara nici ma vrea nici ma iubeste). Lapusneanul este si foarte intligent, transformand sacrificrea lui Motoc intr-un act politic abil (luati-l si spunetii ca asa plateste Alexandru-voda celo ce prada tara). Dupa ospat acesta isi tine promisiunea de a nu mai omori boieri, facuta Ruxandei, dar isi arata caracterul sadic chinuindu-i (taia maini, scotea ochi, ciuntea si spinteca). Drama tiranului incepe in momentul in care se trezeste din letargie si observa ca este calugar. Incepe sa-i ameninte pe cei din jur (Ma-ti popit voi,dar de ma voi scula pe multi am sa popesc si eu) si ajunge sa-si ameninte propriul fiu cand afla ca acesta este domn. El nu poate concepe sa traiasca fara putere (Eu nu sunt calugar. Sunt domn! Sunt Alexandru-voda). Toate japtele sale o determina pe Doamna Ruxanda sa-i dea otrava, astfel sfarsind tiranul. In aceasta opera naratiunea se imbina cu descrierea si pasajele descriptive (descrierea imbracamintii lui Lapusneanul), iar cuvintele folosite de personaje, limbajul lor, contureaza culoarea de epoca. Toate actiunile sale demonstreaza ca Lapusneanul este deasemenea un personaj romantic. Este prezentat obiectiv.

Parerea despre el a autorului este aceeasi cu a celorlalte personaje care il vad ca pe un domn crud si nemilos, parerea mea fiind aceeasi. Alexandru Lapusneanul ramane un personaj bine individualizat, cu lumini si umbre, cu gesturi si cuvinte memorabile conturand personalitatea domnului tiran. Ruxanda, personaj secundar al nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi, este sotia domnitorului si fiica "bunului Petru Rares", asadar eroina are atestare istorica. Componenta istorica a eroinei, insusirile exceptionale rezultate din fictiunea naratorului contureaza un personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Doamna Ruxanda este inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, care ocupase pentru a doua oara tronul Moldovei (1564-1569) cu scopul de a se razbuna pe boierii tradatori din prima domnie. In conturarea personajului, naratorul apeleaza la antiteza dintre blandetea, delicatetea Doamnei Ruxanda si cruzimea, violenta sotului sau, domnitorul Alexandru Lapusneanul, procedeu romantic folosit pentru amplificarea emotiei si intensificarea trairilor naratarului (cititorul caruia i se adreseaza naratorul imaginar pe parcursul discursului sau narativ - n.n.). Trasaturile morale reies, in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinei. Fire sensibila si miloasa. ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile: "- Vreau sa nu mai versi sange, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, ca sare inima din mine". Ruxanda este puternic impresionata de cuvintele amenintatoare ale vaduvei unui boier ucis de voda, care o amenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii". Cu profunda credinta in Dumnezeu, sotia incearca sa-l convinga dandu-i argumente religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si omenia, deoarece "cu manastirile nu se rascumpara sangele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu, socotind ca facand biserici il poti impaca". Zambind, Alexandru-voda ii promite pentru a doua zi "un leac de frica", dar cand o cheama sa-i
2.Doamna

arate piramida construita din cele 47 de capete ale boierilor ucisi, Ruxanda lesina la vederea acestei grozavii, spre dezamagirea domnitorului: "Femeia tot femeie [...], in loc sa se bucure, ea se sperie". Fata de Doamna Ruxanda, naratorui are o simpatie vadita, intrucat o caracterizeaza direct printr-un epitet, "gingasa Ruxanda", ce exprima nobletea si delicatetea ei sufleteasca. Pentru verosimilitatea istorica a personajului, Costache Negruzzi face o scurta biografie doamnei Ruxanda, cu trimitere directa la "cronica", ceea ce argumenteaza atestarea istorica a eroinei. Dupa moartea tatalui sau, bunul domnitor Petru Rares, Ruxanda ramasese orfana la o varsta frageda, sub tutela celor doi frati mai mari, Ilias si Stefan. Urmand la domnie tatalui sau, Ilias se dovedise un desfranat, ba, mai mult, trecuse la mahomedanism, iar fratele sau, Stefan, ocupand tronul dupa el, se dovedeste chiar mai rau, saracind tara si fiind un afemeiat nestapanit. Negruzzi citeaza din nou pe cronicar, de aceasta data cu fraza: "Nu haladuia de raul lui nicio jupaneasa, daca era frumoasa, zice hronicarul in naivitatea sa". Stefan fusese ucis de boieri, iar tanara domnita este harazita lui Joldea, "pre care ei il alesesera de domn". Adevar istoric este si felul in care Alexandru Lapusneanul se casatoreste cu domnita Ruxanda, care ramasese singura din intreaga familie. In dorinta de a ocupa tronul Moldovei si ca sa-l mixture ca pretendent la mana domnitei Ruxanda, Lapusneanul ii taiase nasul lui Joldea, din care cauza acesta se retrasese la manastire. Ca sa atraga simpatia poporului prin memoria "bunului Petru Rares", a carui domnie era inca vie, Lapusneanul "lua el pre fiica lui" de sotie si astfel devine domnitorul Moldovei. Destinul doamnei Ruxanda fusese, asadar, dramatic, pentru ca "vazuse murind pre parintii sai, privise pre un frate lepadandu-si relegea, si pre celalalt ucis". Naratorul o caracterizeaza, in mod direct, printr-un epitet dublu, "trista si tanjitoare", iar prin comparatia "ca floarea expusa arsitii soarelui, ce nu are nimica s-o umbreasca", sugereaza, indirect, sensibilitatea si sufletul chinuit al Ruxandei. Casatorita prin viclenie cu Alexandru Lapusneanul, "gingasa Ruxanda" ar

fi fost dispusa acum "sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca". Mama iubitoare si sotie devotata, domnita este ingrozita de amenintarile pe care voda le profereaza la adresa ei si a fiului lor, avand parte de inca o suferinta sfasietoare, pentru ca este silita sa aleaga intre sot si copil, asa cum o indeamna si Spancioc: "alege intre barbat si intre fiu". Eroina isi strange "cu furie copilul la san", cere sfatul mitropolitului Teofan cu privire la decizia pe care urmeaza sa o ia si, cu binecuvantarea acestuia, accepta sa puna otrava in pahar si sa-i dea sotului bolnav s-o bea. Dusmanii domnitorului, Spancioc si Stroici, o silesc sa-l otraveasca motivand ca "viata mariei-tale si a copilului acestui este in primejdie". Ruxanda traieste un acut conflict interior, stare sugerata, indirect, de narator printr-un epitet dublu, "tremuranda si galbana". Pacatul savarsit o ingrozeste si, cu lacrimi in ochi, le spune celor doi boieri veniti sa se mzbune pe voda: "- Voi sa dati seama inaintea lui Dumnezeu [...], ca voi m-ati facut sa fac acest pacat". Probabil ca si acest episod al otravirii lui voda Lapusneanul l-a determinat pe Al.Russo sa-l numeasca pe Costache Negruzzi "un Dumas al literaturii moldave". Principalul procedeu artistic de caracterizare a doamnei Ruxanda ramane insa antiteza cu Lapusneanul, prin care naratorul scoate in relief blandetea si delicatetea femeii in contradictie cu sadismul si inversunarea vindicativa a domnitorului.