Fisa de lectura

„Țiganiada”
’’Tabăra țiganilor’’

de Ion Budai-Deleanu
Am început lectura: 20.10.2020
Am încheiat lectura: 26.10.2020
Titlul operei literare: ’’Țiganiada’’, ’’Tabăra țiganilor’’
Autorul: Ion Budai-Deleanu
Editura: Tana
Anul apariției volumului: 2017
Alte opere ale autorului:

 Trei Viteji
 Temeiurile gramaticii românești, manuscris, 1812
 Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae
valachicae
 Lexicon românesc-nemțesc și nemțesc-românesc
 Scrieri lingvistice
 De originibus populorum Transylvaniae
 De unione trium nationum Transylvaniae
 Kurzgefasste Bemerkungen über Bukovina 
 Hungaros ita describerem
 „Hungari vi armorum Transylvaniam non occuparunt”
 Carte de pravilă ce cuprinde legile asupra faptelor rele
 Codul penal, Liov, 1807
 Codul civil, Liov, 1812
 Carte trebuincioasă pentru dascălii școalelor de jos

Genul literar: genul epic

Specia literară: epopee
Opera este structurată din: un prolog, o epistolie închinătoare și
douăsprezece cântece
Opera este scrisă în: versuri
Locul desfășurării acțiunii: Țara Românească
Timpul desfășurșrii acțiunii: secolul al XV-lea
Narațiunea se realizează la persoana a treia, iar perspectiva narativă este
obiectivă. Naratorul este omniscient și creditabil, el cunoscând tot ceea ce
se întâmplă personajelor „Țiganiadei”. În momentul în care Parpangel
devine narator, acesta este necreditabil (deformează realitatea narată),
povestirea se petrece la persoana întâi, iar perspectiva narativă devine
subiectivă.

Date despre autor:

Data nașterii lui Ion Budai-Deleanu nu s-a stabilit cu certitudine, întrucât în
anumite surse întâlnim anul 1760, în timp ce altele susțin că scriitorul s-a
născut în 1763. Pe lângă activitatea de scriitor, Ion Budai-Deleanu a activat
profesional în posturile de filolog, lingvist, istoric și jurist. Corifeu al Școlii
Ardelene, s-a născut la Cingău, în Comitatul Hunedoara. Obține titlul de
doctor în filosofie la Viena. Câștigă o solidă cultură umanistă și învață
limbile: latină, germană, franceză și italiană. În timpul studiilor de la Viena,
acesta proiectează întocmirea unui lexicon, în zece volume, pentru care
culege material. Budai-Deleanu a încetat din viață la 24 august 1820, la
Liov.
Personajele:
 Satana
 Romica
 Parpangel - personaj de factură eroicomică, este voievodul zlătarilor.
Dovedește o înălțime morală a sentimentelor, fiind credincios în
dragoste pentru Romica. Dispariția iubitei îi smulge accente de
durere, nu lipsite de gingășie. După dispariția Romicăi, nemîngâiat,
Parpangel rătăcește prin codru, se îmbracă în arura viteazului
Argineanu bea din apa vie și devine un adevărat erou care, în final,
este răsplătit cu prin găsirea și căsătoria cu logodnica sa.
 Pereo
 Urgia
 Vlad Vodă / Țepeș
 Leonache Dianeu
 Bătrânul Drăghici - „ducul” fierarilor, este înțelept și chibzuit.
 Goleman
 Sfântul Mihail
 Tandaler - conducătorul cetei aurarilor, nu cunoștea ce este frica și,
prin urmare, nimeni nu încerca să se lege de el. E semeț și îngâmfat
„se umflă ca broasca în tău”, dornic de mărire și egoist, este strategul
expert care îndeamnă țiganii să lupte cu ochii închiși ca să nu se
sperie de ochii vrăjmașului.
 Corcodel - îi comandă pe lăieți și goleți. Este slobod la gură, vorbește
urât și aruncă blesteme și vrăji. Personajul său este un prilej pentru
autor de a critica fețele bisericești din perioada respectivă .
 Slobozan
 Ciuciu
 Căcâlea
 Bălăban
 Florescu

Titlul operei:
Titlul reprezintă un prag contextual, o cheie de lectură utilizată în
întelegerea conținutului ideatic al operei. De aceea, între titlul operei și
conținutul ei putem remarca o stransă corelașie sugerând simbolic mesajul
textului, iar conșinutul detaliând viziunea autorului.
În acest sens, titlul operei ’’Țiganiada’’ de Ion Budai-Deleanu este în
concordanța cu mesajul care se desprinde din text.
În primul rand, sunt de parere ca titlul este simbolic și analitic, deoarece
trimite cu gândul la „Iliada” lui Homer, care prezintă fapte de vitejie
excepțională făcute de eroi neînfricați, în vremea Războiului Troian. Astfel,
titlul însuși constituie o alegorie satirică, sugerând opoziția dintre eroii Iliadei
și țiganii ca simbol al dezorganizării, al lașității și al trândăviei.
În al doilea rand, am remarcat faptul că Ion Budai-Deleanu zugrăvește
portretul social al românilor din Ardeal, al căror comportament este
asemenea țiganilor prezenți în lucrarea de față.
În concluzie, putem remarca faptul că titlul operei „Țiganiada” se află în
stransa legatura cu mesajul transmis din text, fiind un titlu alegoric prin care
Ion Budai-Deleanu ascunde aspirațiile iluministe ale românilor din aredeal.

Vocabular:
 Aiaptă – aruncă
 Antifoane – cântece bisericești din psalmi
 Aorea – câteodată
 Bală – monstru
 Boleac – bolnăvicios
 Bujdi – a da năvală
 Cauc – căuș
 Căpău – copoi
 Cărigă – în cerc
 Cealmale – turbane
 Chivernisi – cârmuire
 Cioaie – bronz
 Corfiță – coșuleț
 Croncan – corb
 Demant – diamant
 Dimica – a tăia
 Dreveni – a înțepeni
  Eparhie – provincie
 Fuștiu – ciomag
 Foale – pântece
 Gligan – porc mistreț
 Gubav – netrebnic
 Harț – duel
 Înroora – a se încălzi
 Jac – jaf
 Libov – dragoste
 Lolăi – a vocifera
 Marț – Martie
 Mereu – domol

Citate preferate:
„Tu șezi aici, fără nice-o teamă,

Adevărat! Dar sus ce să face,

Pe lume, nu știi sau nu bagi samă.

Nu vezi ce năpraznă vine-încoace

Pe iadul tău? Eși numai, afară,

Ș-însuș' a ta vedea-vei ocară!...” – Cântecul 1

<<Voiu să-ți arăt fără viclenie

Că nici mâna lui Vlad a să-întinde,

Nici cap să să plece la robie

Sunt făcute, nice-e lesne a-l prinde,

Căci ai gândit!... bagă samă bine,

Oare prinde-or iepurii pe câne!"

Apoi întorcând spre-ai săi cuvântul:

„Nu-i vreme,-o voinici! (grăi) de-a spune

Cu multe,-aici, tot înșălământul

Cu care-au cercat a ne răpune

Vrăjmașul ș-unde ne aflăm astă-oară,

Căci înșii vedeți!... Pentr' acea dară,

Cred, o viteji! că nu-i trebuință

Să vă-arăt cu mai multe dovede

Că scăparea-i numa-în biruință.

Ceștii numa putem a ne-încrede!

Deci acum, sau moarte cu dafine,

Sau izbândă,-altă nu ne rămâne!...

La arme, dar'!... S-aratăm vărtute,

Să stăm nefrânși, cu inimă vitează.

Nu biruiesc multe mii și sute,

 Ci cari a biruire cutează.

Alergați și vă luați izbândă;

Slava voastră fie-a lor osândă.">> - Cântecul 4

Impresii personale și note de lectură:

Din această lectură am învățat despre greutățile țiganilor căre doreau și ei
să fie egali în drepturi cu restul oamenilor.
Opera mi-a trezit sentimente de curiozitate și milă.
Ceea ce impresionează este ura Satanei față de munteni.
Surpinzător este faptul că țiganii vor să lupte pentru Țara Românească.
Demn de admirat este fragmentul în care Parpangel merge în iad ca sa o
caute pe Romica.
Nu aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că nu imi plac
războaiele

Opinii critice:
„Nicio altă operă literară românească n-a avut atâta ghinion ca Țiganiada,
epopee căreia i-a trebuit un secol si jumătate pentru a fi recunoscută drept
o mare creație. [...] Mai poate fascina epopeea astazi? Prin ce anume?
Răspunsul se află într-o nouă lectură a acestei epopei barochiste, poem
epic burlesc, (auto)parodic, adevarată «comedie a literaturii», metaficțiune
sofisticată, cu mai multe niveluri textuale, un vast poem autoreferențial scris
de primul autor român cu constiința textuală.“

(Marius Chivu) 

Moduri de expunere:
“Sultanul, care acum sa taiat
Cu putinei prin oastea romana,

Jelindu-si soartea nenarocoasa,

Fuge pe unde nevoia-l mana;

In urma, obosit, nestiind unde

S-afla, in codrul de-aproape s-ascunde." - narațiune

<<Atunci el crezu tare vârtos

Cumcă doar un turc de cap îl ține,

Și-începu a să cânta jelos:

„Váileo! váileo! săracu-mi de mine!...

Nu mă lăsați! Vai, dragă mămucă,

Nu mă lăsa turcii să mă ducă!...">> - monolog

<<„Oameni buni! Oare n-ar hi mai bine

(Zicea el) să numim astă țară

Cu nume nou, păcum să cuvine,

Făcând ș-o rânduială-adevară,

Noi între noi, cării toți să hie

Supuși, întru d-alba țigănie?

Că fără dă rând nu-i nice-un bine!

Căsi apoi să ne facem și mese,

Cum au ș-alaltre neamuri vecine;

Să ședem cu-a noastre jupânese

La cumândări, zăâfèturi ș-ospețe,

Închinând cu păhărele-istețe."

Iară Mircea de-altă parte zise:

„Fraților! Mie nu mi să pare

Că-aveți voi mințile-așa deschise,

Ca să faceți vreo bună-așezare

Sânguri dân voi. Drept ahasta, eu

V-oi spune pă scurt sfatul mieu.>> - dialog

„Țiganii sfaturile deșarte

Văzând a de obștelui popor,

Aleg pe cei învățați la carte,

Care între sine fac sobor

Să hotărască ce stăpânie

Ar fi bună pentru țigănie.” – descriere

Caracterizarea Satanei:
Opera literară „Țiganiada”, scrisă de Ion Budai-Delesanu, este o creație
eăică, în versuri, în care se fac remarcate dialogul, personajele si actiunea.
Personajul „Satana” este încadrat in categoria personajelor principale,
deoarece acesta participa pe tot parcursul actiunii, realizand fapte si
intamplari care influenteaza destinele altor personaje. Astfel, fiind un
personaj negativ, el o fură pe Romica și se joacă cu mintea lui Parpangel.
Încă de la început, el a încercat să intervină în lupta Muntenilor și a
Ardelenilor din Țara Românească cu turcii. Aflând de la fiica sa, Urgia, că și
țiganii vor să aibă o țară a lor, el coboară pe pământ sa investigheze.
Pe de alta parte, dorința cea mare a protagonistului este decaderea
creștinismului. Așa că el hotărăște ca în lume sa fie razboi, ca în final
“Întunericul” să domnească pe pământ.
Cu toate acestea, când Satana încearcă să intervină și să-i ajute pe turci,
Arhanghelii se coboară din ceruri, iar Sfântul Mihail îl învinge și îl umilește.
Totuși, el dă dovadă de inteligență, deși este impulsiv și violent.
In concluzie, se poate observa ca personajul este dinamic, surprins in
evolutie prin faptul ca participa la o serie de actiunii. Diavolul este un
personaj complex, puternic, însa impulsiv și rău.