Fisa de teorie literara- poezia “Flori de mucigai”

Autor: Tudor Arghezi

Alte opera alte autorului: “Cuvant”, “Testament”, ”Cina”, “Toamna”.

Genul literar: liric

Curent literar: Modernismul a aparut la începutul secolului 20, acesta presupune ca noul și
inovația formelor se opun tradiționalului.

Poezia ,,Flori de mucigai” se afla in deschiderea volumului omonim si constituie arta

poetica a lui Arghezi, conceptia lui despre efortul artistului si implicatiile acestuia in actul
creatiei.

Atitudinea autorului este aratata la toate nivelurile limbajului poetic. Lexicul este
amestecat, reprezentativa fiind amestecul registrului popular cu cel arhaic si cu cel religios. Ceea
ce reprezinta cu adevarat tema textului este sinonimia poetica dintre ,,flori de mucigai” si
,,stihuri”.

Fisa de citat-poezia “Flori de mucigai”

Florile exprimă sensibilul, emoția pe care poetul o transpune în stihuri. În câmpul

semantic, se regăsesc sintagme precum „stihuri”, „unghia îngerească”, „unghiile de la mâna
stângă”, „stihuri fără an”, „stihuri de groapă”, „stihurile de acum”.

Câmpul semantic al mucegaiului este semnificativ pentru un mediu al carcerei, ce nu face

bine creatiei. Din aceasta categorie fac parte si urmatoarele: „părete de firidă goala”, „tencuială”,
„întuneric”, „singurătate”, „puterile neajutate”, „împrejurul”.
 Fisa de lectura- poezia “Flori de mucigai”

Titlul: este format din două substantive comune. Titlul în textul poetic două lumi in
antiteza. (Florile exprimă frumusetea, sensibilitatea).

Tema poeziei este creația și efortul depus de poet.

Structura operei:

Opera este structurată în 3 părți.

1. Prima parte este cuprinsă între primul vers și al 8-lea – semnificând închisoarea, locul
îngust format de 4 pereți prin care lumina intră doar printr-o mică fereastră.

2. A doua secvență cuprinde următoarele 4 versuri – momentul în care întâmpina

obstacole și îsi pierde inspirația.

3. A treia secvență este constituită de ultima strofă a poeziei în care se repetă ideea de
singurătate și reprezintă nevoia eului liric de a aborda un nou tip de versuri.

Modernismul – orientare culturală manifestată la începutul secolului 20, în care noul și

inovația formelor se opuneau valorilor de tip tradițional.
 Fisa- figuri de stil- poezia “Flori de mucigai”

Inncadrul poeziei substantivele sunt organizate în figuri de stil moderne: „flori de

mucigai”, metafore: „unghia îngerească”.

Figuri de stil:

 epitetul: „firidă goală”,

 enumerațiile: „nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul”, „Lui Luca, lui Marcu
și lui Ioan”,
 comparația: „Mă durea mâna ca o ghiară”.

Imagini artistice:

 imagini vizuale: „Era întuneric”, „Ploaia bătea departe, afară”,

 imagini dinamice: „m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă”.

Moduri de expunere: descrierea artistică și monologul liric.

Mărcile lexico – gramaticale prin care este aratata prezența eului poetic sunt verbele la
persoana I („am scris”, „am cunoscut”, „am lăsat”), pronumele personale și reflexive la persoana
I singular („mi”, „mă”), monologul liric adresat („le-am scris cu unghia pe tencuială”).
 Fisa de opinie critica- poezia “Flori de mucigai”

Tudor Vianu (despre Arghezi): ,,o natura independenta, rezervata si discreta”.

Pompiliu Constantinescu: “Temperamentul sau poetic e construit pe contrast: nota grava,

severa îsi îmbina reflexele de plumb cu nota gratioasa, de o linie supla si simpla în puritatea ei; o
ciudata îmbinare de virilitate si gratie feminina, de dur si melodios fuzioneaza într-o singura
tonalitate."

George Calinescu: "Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent" (1941): "Florile de
mucigai sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii de dat cu
mirodeniile. Cititorul necultivat în sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare, desi raritatea
si savoarea sunt însusirile lor ca si ale operei lui Rabelais. Punctul de plecare îi formeaza
observarea limbajului cu un puternic miros, argotic, al puscariasilor [...]Cea mai inocenta
observare pe care poate s-o faca un cititor este ca nu percepe unda lirica, simtindu-se,
dimpotriva, stârnit la râs. Prin amestecul seriozitatii cu bufoneria intram într-o specie de poezie
pe care noi o avem de mult."

Fisa de limbaj- poezia “Flori de mucigai”

Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza, cuvinte "urate” ce
capata noi valori. Spre exemplu, cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are
sensul degradarii morale, al descompunerii. Arghezi utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori
arhaisme, ca "firida", "stihuri", din vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evanghelisti
-Luca, Marcu, Ioan.
 Titlul "flori de mucigai" transmite ideea imperfectiunii vietii, la care este supus omul,
fapt care ii provoaca poetului repulsie. Metaforele amplifica starea de disperare a omului care nu
poate crea liber (“cu puterile neajutate").