Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curent literar: Modernismul a aparut la începutul secolului 20, acesta presupune ca noul și
inovația formelor se opun tradiționalului.
Atitudinea autorului este aratata la toate nivelurile limbajului poetic. Lexicul este
amestecat, reprezentativa fiind amestecul registrului popular cu cel arhaic si cu cel religios. Ceea
ce reprezinta cu adevarat tema textului este sinonimia poetica dintre ,,flori de mucigai” si
,,stihuri”.
Titlul: este format din două substantive comune. Titlul în textul poetic două lumi in
antiteza. (Florile exprimă frumusetea, sensibilitatea).
Structura operei:
1. Prima parte este cuprinsă între primul vers și al 8-lea – semnificând închisoarea, locul
îngust format de 4 pereți prin care lumina intră doar printr-o mică fereastră.
3. A treia secvență este constituită de ultima strofă a poeziei în care se repetă ideea de
singurătate și reprezintă nevoia eului liric de a aborda un nou tip de versuri.
Figuri de stil:
Imagini artistice:
Mărcile lexico – gramaticale prin care este aratata prezența eului poetic sunt verbele la
persoana I („am scris”, „am cunoscut”, „am lăsat”), pronumele personale și reflexive la persoana
I singular („mi”, „mă”), monologul liric adresat („le-am scris cu unghia pe tencuială”).
Fisa de opinie critica- poezia “Flori de mucigai”
George Calinescu: "Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent" (1941): "Florile de
mucigai sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii de dat cu
mirodeniile. Cititorul necultivat în sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare, desi raritatea
si savoarea sunt însusirile lor ca si ale operei lui Rabelais. Punctul de plecare îi formeaza
observarea limbajului cu un puternic miros, argotic, al puscariasilor [...]Cea mai inocenta
observare pe care poate s-o faca un cititor este ca nu percepe unda lirica, simtindu-se,
dimpotriva, stârnit la râs. Prin amestecul seriozitatii cu bufoneria intram într-o specie de poezie
pe care noi o avem de mult."
Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza, cuvinte "urate” ce
capata noi valori. Spre exemplu, cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are
sensul degradarii morale, al descompunerii. Arghezi utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori
arhaisme, ca "firida", "stihuri", din vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evanghelisti
-Luca, Marcu, Ioan.
Titlul "flori de mucigai" transmite ideea imperfectiunii vietii, la care este supus omul,
fapt care ii provoaca poetului repulsie. Metaforele amplifica starea de disperare a omului care nu
poate crea liber (“cu puterile neajutate").