Influența cronicilor asupra literaturii române moderne este indiscutabilă.

Pentru scriitori, ele au

fost un tezaur de teme, personaje, subiecte. Letopisețul Tării Moldovei a lui Grigore Ureche a
fost sursă de inspirație pentru Costache Negruzzi în nuvela Alexandru Lăpușneanul, pentru
Vasile Alecsandri în Dumbrava Roșie și în drama Despot Vodă, pentru Delavrancea în trilogie
Moldovei și pentru Sadoveanu în romanele Frații Jderi și Nicoară Potcoavă. De neamul
moldovenilor a lui Miron Costin a servit drept izvor lui Hasdeu, Sadoveanu (Neamul
Șoimăreștilor) și altora, iar O samă de cuvinte a lui Ion Neculce a fost punctul de pornire în
operele lui Alecsandri, Bolintineanu, dar și Sadoveanu, care l-a luat drept model stilistic.
Tonul vehement polemic cu tendința de satiră și caricaturizare al cronicarilor munteni (Radu
Greaceanu, Radu Popescu)au influențat dezvoltarea pamfletului românesc, ilustrat de IH
Rădulescu, ND Cocea, Tudor Arghezi etc.
Cronicarii nu au lăsat urmașilor doar o simplă înșiruire de imagini din trecut, chiar dacă rolul lor
primordial a fost acela de recuperare a trecutului poporului nostru, câteva forme esențiale ale
expresiei literare sau un tablou al ființei noastre naționale, ci și o anumită înțelegere a scopului
creației culturale în slujba binelui, a frumosului și a adevărului.
ISTORIOGRAFIE
 Cronicile au pus bazele istoriografiei românești.
 Reprezintă contribuția documentară cea mai bogată pentru istoria noastră medievală.
 Au transmis un număr de idei fundamentale pentru etnogeneza românilor (romanitatea
poporului, latinitatea limbii, continuitatea, unitatea
LIMBA ROMÂNĂ
 Reprezintă un nivel superior de folosire a limbii române vechi față de textele religioase.
 Ele sunt o mărturie a eforturilor de transformare a limbii din mijloc de comunicare directă
într-unul de creație și transmitere a culturii.
LITERATURĂ
 Cronicile conțin primele elemente de compunere în limba poporului; în ele se găsesc primele
forme ale literaturii române originale
 Deși sunt scrieri istorice, ele au și o valoare literară care rezultă din:
1. Participarea autorilor la judecarea oamenilor și a evenimentelor (deci din caracterul subiectiv
al relatării)
2. Caracterul memorialistic al multor pagini
3. Prezența unor procedee ale prozei artistice (narațiunea, caracterizarea, descrierea, portretul,
dialogul etc.).
CONTRIBUŢIA CRONICARILOR

I. Interpretarea umanistă a istoriei:

1. Lucrările cărturarilor depăşesc sfera noţiunii de letopiseţ şi cronică (consemnarea anilor şi a
evenimentelor) şi trec la interpretarea şi motivarea fenomenului istoric.
2. Grigore Ureche – Letopiseţul Ţării Moldovei ( de la Dragoş-Vodă -1359 până la Aron-Vodă -1594)
 – atribuie istoriei o înaltă valoare educativă, scriind în “ca să nu să înece anii trecuţi şi să nu să
ştie ce s-au lucrat” şi ca “să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură…”( Predoslovie).
– Formulează cel dintâi unitatea de origine, de neam şi de limbă a tuturor românilor: “toţi de la
Râm se trag.”
3. Miron Costin - Letopiseţul Ţării Moldovei ( de la Aron-Vodă -1594 până la Dabija-Vodă – 1661)
- intenţia lui a fost “ să nu să uite lucrurile şi cursul ţărei, de unde au părăsit a scrie răposatul
Ureche vornicul “.
- În De neamul moldovenilor demonstrează originea latină a românilor printr-o argumentare
ştiinţifică bazată pe autori antici şi umanişti, combătând afirmaţiile copiştilor cronicii lui Gr.
Ureche.
4. Ion Neculce - Letopiseţul Ţării Moldovei ( de la Dabija-Vodă – 1661 până la Constantin
Mavrocordat -1743)
5. Cronicarii munteni :
- Radu Popescu
- Radu Greceanu
- Constantin Cantacuzino – Istoria Ţării Rumâneşti dintru început
II. Elemente de literatură artistică în lucrările cronicarilor:
1. Arta portretului literar:
- în cronica lui Ureche – portretul lui Ştefan cel Mare
- portretele lui M. Costin sunt de o uimitoare concizie: Gheorghe Ştefan – “om deplin, capu întreg,
hire adâncă, cât poţi dzice că masc şi la Moldova oameni”, Ştefan Tomşa – “mare vărsătoriu de
sânge, gros la hire”
- portretul anecdotic la Ion Neculce (Nicolae Milescu Spătarul)
2. Arta descrierii: Miron Costin – în cap. al XX-lea –invazia lăcustelor: Descrierea începe cu o
amintire din tinereţe, prin fixarea timpului şi a locului: când era la şcoală, la Bar, “aproape de
secere, pre cale fiindu de la sat spre oraş”. Cronicarul redă un tablou dezolant: spre cer se ridică
“un nor sau o negură” , care pare a fi “o furtună cu ploaie”, dar e un nor de lăcuste care se
apropie aducând “urlet, întunecare asupra omului”. Descrirea se caracterizează prin precizia
amănuntelor, prin caracterul concret al comparaţiilor şi prin utilizarea enumeraţiei.
3. Arta narativă:
- Grigore Ureche prezintă a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu, creionând în câteva scene
conflictul cu Tomşa ce culminează pin uciderea celor 47 de boieri şi se încheie dramatic prin
moartea domnitorului
- Drama prăbuşirii domnitorului Vasile Lupu e prezentată în cronica lui Costin în momente
gradate, cu participarea unor personaje bine individualizate.
- O samă de cuvinte a lui Neculce cuprinde evenimente la care a asistat sau a participat direct –
caracter subiectiv şi memorialistic.
III. Contribuţia la dezvoltarea limbii literare:
- Cronicile = un nivel superior de folosire a limbii române vechi faţă de textile religioase , dar şi o
mărturie a efortului de transformare a limbii din mijloc al comunicării directe, în unul de creaţie
şi de transmitere a culturii