,,De la Cozia în sus şoseaua urcă şerpuind prin spintecătura din ce în ce mai strâmtă şi mai

prăpăstioasă a munţilor înnegriți. Izvoarele limpezi cu sclipiri de oţel, s-azvârl printre stânci în
valurile grele, tulburi, gălbui ale măreţului Olt. Freamătă codrii de vuietul apelor. Departe, pe zările-
nalte şi verzi, peste pădurile posomorâte, doarme tăcută câte-o poiană verde, bătută de soare. Drumul
se dă după îndoiturile Oltului, schimbând priveliştile ca într-o panoramă.'' ( A l. Vlahuţă, În munţii
noştri)

Glasurile copiilor din Borzeşti s-amestecau cu glasurile păsărilor, şi parcă era ziua aceea un
imn închinat frumuseţilor nemuritoare ale firii. Deodată prima ceată de copii, în frunte cu Ştefăniţă,
s-a ascuns la pândă într-o pădurice. Cealaltă, în frunte cu Mitruţ, s-a ascuns după un deal, pe unde
năvăleau de obicei tătarii cei adevăraţi. Apoi s-a arătat Mitruţ, ca un han tătăresc ce se prefăcea că
este, iscodind cu ochii împrejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii s-au aruncat în năvală,
umplând valea de veselia strigătelor. A ieşit şi ceata lui Ştefăniţă din pădure, şi săgeţile de trestie
vâjâiau uşurel, întrecându-se cu bâzâitul bondarilor. Bătălia a durat aproape un ceas. Tare era
Ştefăniţă, tare şi Mitruţ, dar până la urmă Ştefăniţă a ieşit biruitor.Prins între nişte lănci de trestie, ca
un han-tătar, Mitruţ a fost dus la judeţ, în faţa puilor de moldoveni. Aşezat pe un butuc, sub stejarul
cel rămuros, Ştefăniţă a prins a-l judeca straşnic, întrebându-l: de ce-i calcă ţara ? de ce ucide copiii?
de ce dă foc satelor? Nu se pot apuca năvălitorii de munca pământului, să nu mai fie spaimă pentru
ţara Moldovei?

(Eusebiu Camilar, Stejarul din Borzești)

Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei .
Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind 2000 de
metri în altitudine.Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor
se prezintă sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai
mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile
sedimentare, care dau un relief cu pante domoale.

Oltul este unul din cele mai importante râuri din România. Izvorăşte din munţii Hâşmaşul Mare,
În Carpaţii Orientali şi se varsă în Dunăre lângă Turnu Măgurele. Are o lungime de 615 km,
străbătând judeţul Olt pe la mijloc, de la nord la sud, pe distanţa de 143 km. Râul Olt primeşte ca
afluenţi principali pe dreapta râului Olteţ, iar pe stânga câteva râuri cu debit foarte mic cum sunt :
Tesluilul, Dârjovului.(Manual de geografie, clasa a V-a- Oltul )

“ Dimineaţa trecuse călduroasă şi sosi amiaza ucigător de arzătoare. Soarele îşi ridicase de pe
faţă zăbranicul lui de aburi roşietici şi, ajuns în răscrucile cerului, îşi cumpănea, parcă neclintit, pe
albastrul şters al adâncurilor, discul său alb de lumină topită, iar din ceruri peste pământ, ca dintr-o
sită imensă, mâni colosale şi nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor…şi pământul părea cufundat
într-o genune de flăcări… De prin adâncul văilor, de peste înălţimea coamelor codrului, de pe
întinderea scânteietoare a smidurilor înflorite, valuri străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde
creţe şi, tremurând în zare, se topeau în văpaia înaltă a cerului aprins…”
( Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte)
 Pe lacul luciu din grădina cu florile neclintite de nicio adiere, cu crengile nestrăbătute de
niciun foşnet, pe lacul adormit ce pare o uriaşă lespede de cristal ce acoperă o altă grădină fermecată,
lebăda — bărbatul rămas singur — trece ca o închipuire, alb ca zăpada, cu aripile ca două scoici de
argint, cu gâtul lăsat între ele, subţire, ondulat ca toarta unei amfore.

Sus, pe bolta adâncă, stelele au pălit; în haosul albastru, luceafărul sclipeşte tainic,
strălucitor, purtând parcă în văpaia lui viaţa tuturor lumilor cereşti, a lumilor veşnic călătoare în
necuprinsul firii. ( Emil Gârleanu, Singuraticii)

Pădurea este o suprafaţă mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori şi
arbuşti, specii de plante erbacee, muşchi, dar şi diferite specii de animale. Pădurile de stejar se întind
în zonele cu altitudine de pâna la 700-800 m. În zonele de câmpie, aceste păduri sunt formate din
stejar brumăriu şi stejar pufos. În zonele joase, ele sunt formate din stejar în amestec cu cer sau
gârniţă (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se întâlneşte gorunul care formează păduri întinse
numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec cu alte specii de foioase.

După o iarnă plină de greutăţi, în care sinistra linişte de argint ne-a fost stăpână, au venit şi
acele sfinte zile în care natura reînvie. Pulberea de diamant ce proteja împărăţia pământească s-a
transformat într-un val de strălucire cristalină odată ce stăpânul de aur al regatului ceresc a scăpat din
închisoare. Dansul de lumină a început să împodobească natura cu ţandără de curcubeie. Curând
totul a luat aspect angelic, astfel că până dimineaţă pomul înflorise de verdeaţă, până când mari
vârfuri de arbori se mişcau pe cer, umplând pădurea cu luciri de smarald.

Legenda Ghiocelului
A fost odată o rază de soare, era chiar fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminos. Și
tocmai pentru că era cea mai mică și mai răsfățată, tatăl ei o lasa sa zburde pe unde îi dorea inima. Și
iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ,
nu altceva: flori care mai de care mai colorate și mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a
vânticelului cald de primăvară!
– Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? a spus raza de soare. Și,
repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare și s-a înălțat din nou în văzduh.

Jocurile olimpice se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în
nord-vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbații de origine grecească în timp
ce femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetățenii liberi erau
admiși, sclavii fiind excluși. Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se
făceau de către magistrați numiți Helladonike. Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune
solemnă și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc
întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat și
pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile
„hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de care și călăria. În ziua a cincea erau premiați
învingătorii, care primeau o cunună din ramuri de măslin sălbatic.
erou sm 1 Semizeu. 2Persoană care se remarcă prin vitejie sau prin fapte extraordinare de
arme Si: brav, curajos, invincibil, viteaz. 3 Soldat care a murit vitejește în luptă. 4Persoană demnă de
a fi glorificată și stimată datorită calităților sale excepționale, a devotamentului său pentru o
cauză. 5 Persoană care a devenit celebră. 6 (Înv) Persoană care poate fi luată ca model. 7 Persoană
care se distinge într-un domeniu. 8 Personaj principal al unei opere literare, dramatice,
cinematografice etc. 9 (Fig, îs) ~ de roman Personaj căruia i se întâmplă o aventură. 10 (Fam)
Personaj principal al unei întâmplări sau al unei aventuri. 11 Persoană care acaparează atenția
publică. 12 Obiect al admirației cuiva.

legendă sf 1 Specie a epicii populare, în proză sau în versuri, care conține elemente fantastice
sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe, caracterul aparte al unui
eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen etc. 2 (Îla) De ~ Care este specific legendei
(1) Si: fabulos, fantastic, mitic2. 3 (Îe) A intra (sau a trece) în ~ A deveni foarte
cunoscut. 5 Construcție literară cultă care preia și transformă subiectul unei legende (1). 6 (Lsg)
Tradiție orală bazată pe legende (1) cu aceeași temă. 7 (Pex) Ceea ce se discută, se relatează sau se
crede despre cineva sau despre ceva, deformându-se adesea realitatea prin exagerări. 8 Povestire
născocită despre o persoană, despre o situație etc. 9 Inscripție circulară pe o monedă sau pe o
medalie.

Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subţiri ca nişte
lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când îşi udă pliscul; uneori se opreşte de se uită,
ispititor, în fundul apei, ca şi cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare şi răcoarea îl
încântă. Nu simte nici o altă dorinţă decât să-şi scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori
până sub aripi.Deodată se opreşte; încordează gâtul şi priveşte. Pe frunza unui nufăr o broscuţă se
bucură şi ea de frumuseţea şi răcoarea dimineţii. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit pe
picioruşele de dinapoi; cu ochii mari deschişi cată la cumplitul duşman. În spaima ei îl vede uriaş, cu
capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta şi, împreună cu balta, pe ea. Îşi
aşteaptă sfârşitul. Cocostârcul o vede şi înţelege. Dar dimineaţa e mărinimos. Ş-apoi i se pare atât de
neînsemnată această vietate a bălţii, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei şi nici
n-o mai zăreşte. Ridică piciorul, păşeşte dispreţuitor şi trece măreţ, mai departe.

( Emil Gârleanu,Mărinimie)