SIMULARE

ROMÂNĂ
ELEV : STANCIU SIMINA
TEXTUL NARATIV
• Textul narativ sau epic este textul în care sunt relatate întâmplări reale sau imaginare puse pe seama unor personaje .
• Modul predominant de expunere este narațiunea cu rol în relatarea întâmplarilor care este rolul descrieri care
prezintă trasaturi ale cadrului în care se va desfășura acțiunea ,( conturează atmosfera și creează suspans ) ,oferă
narațiuni un ritm alert .
• Unele texte epice încep direct cu intriga , cu momentul ce rupe echilibrul inițial și declanșează acțiunea fără a include
situația inițială . Alte texte schimbă ordinea etapelor acțiunii , începe cu situația finală și prezintă apoi desfașurarea
evenimentelor anterioare .
• Întâmplarile sunt relatate prin prisma unui narator care este vocea anonimă și imaginată de autor
• Poate fi subiectiv când relatează la persoana I( și are rol de personaj și autor )
• Poate fi obiectiv când relatează la persoana a III –a , când vorebește despre alții părând că știe toate întâmplările
relatate .
• Întâmplarile sunt puse pe seama unor personaje .
• Personajele reprezintă o instanță a comunicari imaginate de autor într-un text epic pentru a transmite un mesaj
cititorului
• Acțiunea într-un tex epic se desfașoară în timp și spațiu .
CATEGORI SEMANTICE
• Paronime
• Omonime
• Antonime
• Polisemantice
• Sinonime
• Sinonimele sunt cuvintele cu formă diferită și sens asemanator sau identic
• Antonimele sunt cuvintele cu formă și înțeles total opus
• Sinonimele și antonimele aparțin aceleași clase gramaticale
• Atât antonimele cât și sinonimele se stabilesc în funcție de context
• Omonimele sunt cuvintele care au aceași formă și sens conplet diferit .
• Cuvintele polisemantice sunt cuvintele cu mai multe sensuri .
SENSUL CUVÂNTULUI ÎN CONTEXT
• Sensul unui cuvânt se stabilește în funcție de context
• Sens propriu – de baza
- secundar
Sens figurat
Sensul secundar rezultă dintr-o asemanare și depinde strict de context .
Sensul figurat este sensul neobijnuit al unui cuvânt folosit cu valuare
expresivă
VOCABULARUL
• Vocabularul sau lexicul cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă .
• Vocabularul este format din doua componente :
• Vocabularul fundamental – cuprinde cuvintele ale căror sensuri sunt
cunoscute de toți vorbitori .
• Masa vocabularului cuprinde cuvinte caror sensuri nu sunt cunoscute
de toți vorbitori ( termeni tehnici și ștințifuici , neologisme ,
regionalisme , arhaisme ).
DERIVAREA
• Mijlocul intern de înbogațire a vocabularului prin care se formează
cuvinte noi cu ajutorul sufixelor și al prefixelor .
• Sufixele –sunete sau grupuri de sunete care se după radacină .
• Prefixele – sunt sunetele sau grupurile de sunete care se pun înaintea
radacini .
• Radacina reprezintă sunetele cunoscute .
COMPUNEREA
• Compunerea este mijlocul intern de înbogațire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi uninduse doi
sau mai mulți termeni diferiți .
• Termeni care intră în componența unui cuvânt își pierde sensul inițial .
• Procedeele compuneri:
1. Alaturarea sau juxtapunerea sau parataxa ( când termeni din care este format cuvântul nu depind unul de
celalalt ).
2. Subordonarea ( când unul dintre termeni cuvântului copus se află în relație de subordonare pe scurt
depinde de celălalt ).
3. Abrevierea sau prescurtarea
a) Din inițiale
b) Din inițiale și fragmente de cuvinte
c) Fragmente de cuvinte
d) Cuvinte și fragmente de cuvinte
Cuvintele compuse prin alăturare sau subordonare se pot scrie cu cratimă .
CONVERSIUNEA
• Conversiunea este mijlocul intern de înbogățire a vocabularului prin care se
formează cuvinte noi prin trecerea dintr-o parte de vorbire în alta .
• Cuvintele care își schimbă valuarea gramaticală nu își modifică forma cum se
întâmplă în cazul derivări .
• Prin conversiune se pot obține :
- Substantive – din tuate parțile de vorbire prin articulare (adjectiv , verb la
participiu , supin sau gerunziu , adverb ,pronume , interjecție )
- Adjective –din pronume , verb la prticipiu, supin sau gerunziu , adverb
- Adverbe –din adjective ,verb la participiu ,substantive care denumesc parțile zilei ,
anotipurile , zilele săptămâni )
- Prepoziți –din adverbe , subsantiv și verb la participiu .
ÎNPRUMUTURILE
• În vocabularul unei limbi sunt : moștenite (din limba latină ), formate
în interiorul limbi ( derivarea , compunerea , conversiunea ) ,
înprumutate (din alte limbi ).
• Înprumuturile lexicale sunt cuvinte luate din alte limbi și care
constituie un mijloc extern de înbogațire a vocabularului .
• Neologismele sunt cuvintele mai recent înprumutate din alte limbi .
REGISTRELE LIMBI
• Sunt variați de utilizare corectă a acesteia în funcție de situația de comunicare care implică trei
componente .
a) relația dintre participanți la actul comunicari în funcție de statutul acestora
b) Locul în care se desfîșoară
c) Timpul de desfășurare
În funcție de relația dintre participanți la comunicare registrele pot fi:
- Solemn (oficial ) apare în sitiațiile oficiale (ceremoni,discursuri,relați diplomate)
- Standard (curent)reprezintă varianta literară a uzului general folosit în condiții obijnuite între emițător-
receptor .
- Familiar sau colocvial este folosit pentru a vorbi cu persoanele apropiate sau între care nu există o
diferență de statut.
Registrul solemn și cel standard sunt limbaje formale păstrând o politețe negativă între vorbitori iar cel
familiar este mai puțin cultivat(putând fi chiar popular sau regional ) și informal între vorbitori
manifestânduse o politețe pozitivă .
ARGONUL ȘI JARGONUL
• Argonul = este limbajul codificat elaborat de un grup social relativ
închis cu intenția de a se diferenția de ceilalți vorbitori .
• Vocabularul argotic se modifică frecvent pentru ca sunt mute cuvinte
care își pierd repede caracterul secret .
FONETICA
• Fonetica este știința care se ocupă cu studiul literelor și al sunetelor.
• Sunetele limbi române se împart în :
- Vocale ( a,e,i,o,u)
- Semivocale (e,i,o,u)
- Consoane (b,c,d,f,g,h......)
Sunetul ”i,, nu marchează nici vocală nici semivocală când stă la finalul unui cuvânt care se
termină în consoană
Tot ”i,, șoptit este și în cazul ( în interiorul ) cuvintelor compuse,pentrucă este finalul unui cuvânt
din care sa obținut alt cuvânt .
Diftongul- grupul de sunete format dintr-o vocală și o semivocală rostite în aceași silabă
Triftong- grupul format din doua semivocale și și o vocală rostite în aceași silabă .
Hiat – se stabilește între doua vocale în silabe apropiate.
 TEXTUL DRAMATIC
• Textul dramatic este scris cu scopul de a fi jucat pe șcenă ,reprezintă,și este divizat în secvența de dimensiuni deferite .
• Comedia este textul dramatic care provoacă râsul prin surprinderea unor chipuri uman sau a unor situați neașteptate .
• Textul dramatic este structurat în acte ,șcene și tablouri .
• Actul este subdiviziunea formală a unei piese de teatru și cuprinde mai multe șcene cu o acțiune unitarăseparată uneori printr-o pauză .
• Șcena sau tabloul este subdiviziunea formală a unui act delimitat în general prin plecarea sau intrarea unui personaj sau modificarea locului și în
timpul acțiuni.
• Între șcene spectatori nu pot părasi sala .
• Din punct de vedere al număratori actelor sunt notate cu cifre romane , iar șcenele cu cifre arabe
• Textul dramatic are ca mod predominant de expunere dialogul care este una dintre componentele acestuia, dar întalnim și indicațiile șcenice
(didascaliile)
• Indicațiile șcenice(didascaliile)oferă informații despre cum trebuie transpus textul pe șcenă , sunt așezate între taranteze rotunde , reliefate grafic
prin scriere italică reprezentând singurele intervenți ale autorului în textul dramatic .
• Personajele comunică prin replici la începutul fiecarei replici aflânduse scris cu majuscule numele personajului care o rostește .
• Indicațiile șcenice se împart în două : externe sau inițiale și interne sau funcționare .
• Lista personajelor este o indicație șcenică externă .
• Personajele apar în listă după diverse criterii – importanța în acțiune , poziția socială sau genul .
• Monilogul dramatic este o intervenție amplă a unui personaj în prezența sau în absența altui personaj .
• Atât în indicațiile șcenice cât și in textul dialogat se pot combina diverse structuri textuale .
TIMPUL,SPAȚIUL,ACȚIUNEA,PERSONA
JELE
• Spațiul teatral are două forme pe de o parte spațiul real reprezentat de șcenă iar pe de altă parte spațiul ficțiuni.
• Timpul în teatru are două semnificații: durata și momentul.
• Durata se referă la timpil reprezentației în timp ce momentul se referă la timpul ficțiuni.
• Acțiunea dramatică este constituită din succesiunea de evenimente prezentate sau povestite pe o șcenă care
permite să se treacă de la situația inițială la situația finală .
• Personajul dramatic are dublă natură:
- Rodul imaginației autorului
- Actorul,persoana reală care interpretează pe șcenă
Personajul dramatic poate fi caracterizat direct de autor (în indicațiile șcenice )de către alte personaje sau de
personajul însuși prin auto caracterizare .
Poate fi caracterizat indirect din indicațiile șcenice care evidențiază acțiunile ,gesturile ,comportamentul,din
modul în care vorbește și din replicile sale.
Ironia se realizează prin formularea cu seriozitate a unui enunț cu conținut comic opus față de ceea ce se afirmă
aparent în enunțul respectiv.
 CONSTRUCȚIA ACTIVA.PASIVĂ
• Construcțiile active sunt enunțuri în care subiectul face acțiunea și tot el o
suportă .
• Construcția pasivă este enunțul în care subiectul suportă acțiunea .
• Construcția pasivă se formează cu auxiliarul verbului a fi și complement de
agent ,participiul verbului de conjugat
• Într-o construcție pasivă complementul de agent poate sa lipsească .
• Complementul de agent este un timp de complement prepozițional care
denumește autorul acțiuni dintr-o construcție pasivă și poate fi exprimat prin:
pronume,substantiv , numeral cu valuare pronominală când ține locul
substantivului în cazul acuzativ precedat de prepozițională ”de către,de,, .
• Transformarea unei construcți active într-o construncție pasivă.
PREDICATUL
• Predicatul este de două feluri:
- Verbal și este exprimat printr-un verb predicativ la mod personal.
- Locuțiune verbală
- Interjecție predicativă
Predicatul nominal este format din : PN=VC+NP
Verbele copulative sunt :
- A fi – când se poate înlocui a deveni și nu are sensul de a se afla a exista
- A deveni , a ajunge , a se face- când au sensul de a deveni
- A însemna – când nu are sensul de a nota
- A rămâne – când nu are sensul de a sta pe loc
- A se naște
- A părea – cand nu are subiect
Numele predicativ este:
Simplu- când este format dintr-un singur termen
Multiplu – mai mulți termeni
Numele predicativ se exprimă prin diverse părții de vorbire :
- Subsatntiv –caz acuzativ(prepoziție),caz nominativ , caz genitiv (prepoziție)
- Locuțiune substantivală
- Pronume – caz nominativ , caz acuzativ (prepoziție ), caz genitiv (prepoziția)
- Adjectiv propriu-zis -> în cazul nominativ
- Adjectiv provenit din verb la participiu-nominativ
- Numeral cardinal cu valuare pronominală
- Numeral ordinal cu valuare pronominală
- Verb la forme verbale nepersonae-infinitiv , supin
- Adverb de mod
CONSTRUCȚIA CU PRONUME
REFLEXIV
Pronumele reflexiv:
AC Pe sine Se,s
D Sie,sieși Își,și
- construcțiile cu pronume reflexiv sunt construcțiile reflexive în care verbul este însoțit de un pronume reflexiv în forma
clitică .
Construcțiile cu pronume reflexiv sunt de două feluri :
- construcțiile în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică
- Construcție în care pronumele reflexiv are funcție sintactică
Construcțiile în care pronumele reflexiv poate fi reluat printr-o formă accentuată sau poate fi înlocuit printr-un pronume
personal , are funcție sintactică .
Pronumele reflexiv are funcție sintactică de :
- Complement direct în acuzativ
- Complement indirect în dativ
- Complement posesiv când este în cazul dativ și se află însoțit de un verb
- Atribut pronominal în AC
În construcția în care pronumele reflexiv are funcție sintactică verbul
acceptă :
- Înlocuirea pronumelui reflexiv cau un pronume personal
- Reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată
- Reluarea pronumelui reflexiv care sugerează reciprocitatea cu un grup
pronominal (nunii pe alți , unul cu altul , unii altora )
- Reluarea pronominală reflexiv aflat cu un pronume personal sau cu un
adjectiv pronominal posesiv
CONJUNCȚIA
• Este partea de vorbire neflexibilă care face legatura între două părți
de propoziție și în frază între două propoziții.
• Clasificare – coordonatoare, subordonatoare
• Conjuncțiile coordonatoare sunt : copulativ , adversativ ,disjunctiv ,
conclusive .
• Conjuncțiile coordonatoare fac legatura între două propoziții diferite
de același fel .
• Conjuncțiile stabilesc raport de coordonare prin joncțiune.
SUBIECTUL
• Subiectul partea de vorbire principală de propoziție care arată cine face acțiunea verbului .
• Clasificarea :exprimat , neexprimat
• Subiectul exprimat –simplu(un singur termen ), multiplu (mai mulții termeni )
Subiectul raspunde la întrebarea : cine?, ce ? Stă în cazul Nominativ
Subiectul poate fi exprimat prin :
- Substantiv propriu, comun
- Locuțiune substantivală
- Pronume (personal , demonstrativ , posesiv , de politețe , relativ , interogativ)
- Numeral cardinal sau ordinal cu valuare pronominală
- Verb și locuțiuni verbale la forme verbale inpersonale (infinitiv , gerunziu , supin )
Subiectul neexprimat :
- subînțeles dintr-o propoziție anterioară
- Inclusă (când îl deducem din destinența verbului )
! Subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat .
CONSTRUCȚIILE INCIDENTE
• Reprezintă o comunicare suplimentară inserată în interiorul unui
enunț de care nu este legatăsintactic și care nu este esențială pentru
înțelegerea mesajului .
• Construcția incidentă este separată de restul enunțului prin virgulă ,
lini de pauză sau paranteze
• Sunt un fenomen de oraltate populară sau cultă
• Sunt folosite în textele literare ca mijloc de reproducere a vorbiri
• Pot fi : cuvinte , grupuri de cuvinte , propoziți ,fraze
TEXTUL LIRIC .LIMBAJUL FIGURAT
Metafora :
-figura de stil care se copotrtă ca o comparație subînțeleasă
-Trecerea de la o semnificație simplă a cuvantului la o altă semnificație
- Este valuarea stilistică a substantivului
Comparația :
- Este figura de stil prin care se compară 2 termeni cu scopul de al scoate în evidență pe unul dintre ei
Epitetul :
- Este figura de stil care scoate în evidență însușirile deosebite ale obiectului sau acțiuni cu scopul de a spori expresivitatea textului .â
- Poate fi adjectiv sau adverb
- Poate fi –cromatic , personificator , metaforic
Personificarea :
- Atribuie însuțiri omenești unor ființe necuvântătoare , fenomene ale naturii
- Se obține combinând un substantiv cu un verb care arată o acțiune omenească
Aliterația:
- Este figura de stil care constă în repetarea unei consoane sau a unui grup de consoane pentru a creea un efect sonor
- Aliterația si asonanța sunt figuri de stil sonore (dau muzicalitate versurilor )
- În cazul asonanței se repetă vocala
PROPOZIȚIA ATRIBUTIVĂ
• Constituie în frază realizarea prepozițională a atributului
• Expansiunea este procedeul prin care o parte de propoziție se transformă în propoziția corespunzătoare
• În urma expansiuni apare un element de legatură și un verb
• Contragerea reprezintă opusul expansiuni
• Propoziția atributivă răspunde la întrebarile : care ? , ce fel de ?
• Detremină un substantiv , un pronume sau un numeral cu valuare pronominală
• Propoziția atributivă poate fi introdusă prin :
- Pronume si adjectiv pronominal relativ : care , cine , ce , cui , ceea ce
- Pronume si adjectiv pronominal nehotărât : oricare , oricine , orice , oricui
- Adverbe relative : unde , când , cum , cât
- Conjunctii subordonatoare ; ca , să , ca .......să, dacă
Propoziția atributivă poate sta după termenul regent , dar poate fi și intercalată .
Propoziția atributivă nu se desparte prin virgulă de regentă .
TEXTUL EPIC
• În textul epic întâmplările pot fi organizate pe mai multe planuri narative . Fiecare plan surprinde
un alt fir narativ , o succesiune de întâmplari desfașurate într-o ordine logică și temporală .
• Între planurile narative se realizează legaturi prin procedee specifice (alternanța , înlănțuirea )
• Inserția este procedeul de includere a unei povești într-o altă poveste . Procedeu mai este numit
și povestire în ramă iar cea mai elocventă operă care cuprinde povestirea în ramă o reprezintă
culegerea de basme arabe ”o mie si una de nopții”.
• Utilizarea inserției presupune asigurarea unor legaturi între planuri asfel încât un fir narativ să îl
genereze pe celălalt și de asemenea presupune schimbarea rolurilor dintre narator și personaj .
• Antiteza este figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni (fenomene ,
ideei,obiecte,personaje,situații,planuri narative )cu scopul sublinieri opoziiei dintre aceștia .
Antiteza se poate constitui la nivelul unor enunțuri prin alăturare de aspecte concrete sau poate
fi constituită la nivelul întregi opere literare din planuri narative opuse , din personaje aflate în
opoziție sau acțiune ,ipostaze ,opinii.
COMPLETIVA DIRECTĂ