Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Substantivul
Substantiv- parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, fenomene, acțiuni, stări.
Caracteristicile substantivului:
a) comune - numesc obiecte, fenomene, stări de același fel: mamă, bunătate
proprii - numesc fenomene, entități (corpuri) unice: Maria, Petru
b) simple - cu o singură rădăcină: taină, dragoste
compuse - cu 2 sau mai multe rădăcini: Maica Domnului, Sfânta Maria
Adjectivul
Adjectiv – parte de vorbire flexibilă care exprimă o însușire a unui obiect și se acordă cu
substantivul determinat în gen, număr și caz.
Caracteristicile adjectivului:
a) variabil - adj. cu 2 desinențe pentru fiecare gen: aer proaspăt, pâine proaspătă
invariabil - adj. cu o formă cu ambele genuri: cer limpede, vreme limpede
b) simplu - adj. exprimat printr-un singur cuvânt: timp cald, soare puternic
compus - adj. exprimat prin 2 sau mai multe cuvinte: țăran cumsecade
locuțiune adj. -îmbinare de cuvinte cu o unitate de sens, având valoare de adjectiv:
copil de frunte – copil fruntaș
c) primar - adj. propriu-zis: frumos, galben
secundar - adj. format de la alte părți de vorbire: țărănesc
Articolul
Articol – parte de vorbire flexibilă, fără sens independent, fără funcție sintactică.
a. Articol posesiv
Singular Plural
Masculin al ai
Singular
Feminin Hotărât a, -lor Nehotărât
ale, -lor
Masculin Feminin Masculin Feminin
N.A. -le -a un o
C.D. -lui -(e)i unui unei
V. -le -o, -ă
Plural Hotărât Nehotărât
Masculin Feminin Masculin Feminin
N.A. -i -le unii, niște unele, niște
C.D. -lor -lor unor unor
V. -lor -lor
2. Articol demonstrativ:
Cazul Singular
Masculin Feminin
N.A. cel cea
C.D. celui celei
Plural
N.A. cei cele
C.D. celor celor
Pronumele
Pronumele – parte de vorbire care ține locul unui nume.
I. Pronume personal:
Nominativ Genitiv Vocativ Dativ Acuzativ
ea (al/a/ai/ale) ei – ei îi, i pe ea o
V. Pronume posesiv:
X. Pronume negativ:
Numeralul
Numeralul– parte de vorbire flexibilă ce exprimă noțiunea de număr definit sau indefinit,
determinând obiecte din punct. de vedere numeric.
cardinale ordinale multiplicative fracționare distributive colective adverbiale
unu, trei, primul, înzecit, însutit o doime, o câte trei, tus+trei o dată,
zece al treime câte cinci de trei ori
patrulea
Interjecția
Interjecția – parte de vorbire neflexibilă care arată o stare sufletească, un îndemn sau
reproduce niște onomatopee.
Verbul
Verbul – parte de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența.
Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale: diateză, mod, timp,
persoană și număr. Categoriile gramaticale specifice verbului sunt: diateza, modul și timpul.
Adverbul
Adverbul – parte de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei stări sau însușiri.
1. Clasificarea adverbelor
După formă, adverbele pot fi de două feluri: adverbe simple sau adverbe compuse.
După înțeles, adverbele se împart în trei categorii: adverbe de loc, adverbe de
timp, adverbe de mod.
În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele pot fi:
adverbe demonstrative, adverbe nehotărâte, adverbe negative, adverbe interogative.
Prepoziția
Prepoziția– parte de vorbire neflexibilă care leagă atributele și complementele de cuvintele
care le determină.
PROPOZIȚIILE SUBORDONAT
Subiectivă : Cine este harnic / ajunge departe. /
1 2
Balada „Miorița”
Balada „Miorița” a fost descoperită și înregistrată de Aleco Russo în 1847 la Soveja în
munții Vranciei și publicată de Vasile Alecsandri în revista Bucovina în 1850, fiind
introdusă apoi în colecția de poezii populare intitulată „Balade, cântece bătrânești”
Momentele subiectului:
1) Expoziținea
2) Intriga
3) Desfășurarea acțiunii
4) Momentul culminant
5) Deznodământul
Cererea
Cererea este o solicitare scrisă adresată unei oficialități, prin care solicitatul exprimă o
rugăminte sau o dorință.
Pașii importanți in elaborarea unei cereri:
1) Respectă structura specifică a acestui tip de text;
2) Dispune textul în pagină respectând marginile și aliniatele;
3) Spațiază elementele componente prin utilizarea corectă a alinierilor;
4) Plasează data și semnătura sub textul redactat;
5) Valorifică elementele de conținut;
6) Folosește formule de adresare corespunzătoare, indică funcția destinatorului;
7) Prezintă în primul aliniat solicitantul și funcția lui;
8) Expune motivul pentru care este redactată cererea;
9) Respectă ortografia și punctuația conform normelor literale.
Textul argumentativ
Planul de idei:
1. Hotărârea bătrânului
2. Marinicăi
3. Andrei
4. Nicolai
5. Anton
6. Serafim
7. Toamna în Moldova
Personajele
• Bătrânul – personajul principal ce pornește în lume să își viziteze copiii
înainte de moarte pentru a se asigura că nu și-au pierdut esențele cultivate
de veacuri de către neam.
• Bătrâna – mama copiilor, este cea ce îl pregătește pe bătrân de drum.
• Marincăi – fiica bătrânilor ce trăiește aproape și face vizite ocazionale
părinților, deși duce lipsă de demnitate după părerea bătrânului.
• Andrei – fiul bătrânilor, s-a căsătorit într-un sat de ucrainieni, menținând
valorile generale-umane ale neamului.
• Nicolai – fiul bătrânilor, trăiește lângă gară și lucrează la fabrica de zahăr.
Deși pare a fii un om demn, el este plin de egoism și lăcomie.
• Anton – fiul bătrânilor ce era pădurar. El este cel mai cinstit și cel mai
ciudat din toți. În ciuda faptului că era singur, avea rădăcinile morale solide.
• Serafim – cel mai tânăr fiu, învață la școala veterinară. Acesta este încă
tânăr și abia se conturează prin jocurile tinereții.
• Ultimul fiu – este însăși autorul. Acesta era scriitor și lucra în Chișinău la
redacție, însă la venirea bătrânului acesta nu mai era acolo.
Mesajul operei
Prin intermediul acestei opere autorul scoate la iveală mesajul ce vrea să îl
transmită cititorului. Acest mesaj sugerează faptul că toate sunt trecătoare și
trebuie să ne trăim viața astfel încât să nu regretăm nimic la moarte. La fel
cum bătrânul își vizitează copiii la sfârșitul vieții ca să vadă dacă au reușit să
păstreze sămânța neamului, așa și cititorul trebuie să mediteze asupra rostului
său pe pământ și a acțiunilor sale.
Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul
Suceava - d. 22 decembrie 1956, București) a fost un poet român cu un talent
remarcabil.
Nicolae Labiș compunea poezii și povești încă din copilărie, iar debutul
publicistic are loc la nici 15 ani, în ziarul ”Zori noi” - Suceava (1950) și Viața
Românească (1951). A urmat liceul "Nicu Gane" din Fălticeni (1947 - 1951).
Vara, Labiș întrerupe cursurile liceului, pe care îl va urma, din 1953, la fără
frecvență pentru a da în august 1954, la Fălticeni, examenul de maturitate, când
obține la limba română nota maximă.
La consfătuirea tinerilor scriitori moldoveni
din 1950, Labiș este cel mai tânăr dintre
participanți. Prezent ca o "minune locală", el
uimește pe cei de față prin cultura vastă,
solidă și se impune tuturor prin severă
stăpânire de sine. La festivitatea finală recită
propria sa poezie Fii dârz și luptă, Nicolae!
Planul de idei
1) Școala din Sebeș
2) Mutarea băncilor
3) Profesorul
4) Succesul său
5) Lancrăm
6) Tatăl băiatului
7) Sătenii
8) Mama băiatului
9) Beția tatălui